anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Despre cum au fost recuperate si aduse la lumina scrierile marturisitorului IOAN IANOLIDE

Paragrafele de mai jos sunt preluate (partial) de aici (cu multumiri!), si se refera la istoria salvarii  pretiosului „Document pentru o lume nouă” a marelui marturisitor al temnitelor comuniste Ioan Ianolide – document recuperat si adus la lumina sub forma cartii  cu titlul “Intoarcerea la Hristos. Document pentru o lume noua” (Ed. Bonifaciu, 2006).

DSC07626

Sursa foto: aici

[…]  Acesta a fost unul din motivele pentru care, nepricepîndu-mă ce să fac ca să nu le deteriorez, în anul 2003 am dat toate plicurile maicilor de la Diaconeşti, fără să mă fi apucat de lucru la textele lui Ioan Ianolide. De multe ori am luat la răsfoit plicurile, am citit, am citit, m-am cutremurat de mărturiile autorului, m-am înfricoşat de darul ce mi s-a făcut prin acele însemnări, dar într-o bună zi am decis să las pe alţii să împlinească voia sfîntului mărturisitor. Maicile au fost mai harnice şi au găsit şi soluţia dezlipirii foilor fără să se afecteze scrisul. Peste un an a apărut cartea „Întoarcerea la Hristos”, al cărui titlu eu l-am găsit un pic mai potrivit conţinutului decît titlul original – „Document pentru o lume nouă”. Îmi asum responsabilitatea pentru această intervenţie în gîndurile autorului. Cuviosul Ioan cu siguranţă a vrut să păstreze ideea anului 1952, vreme în care a trebuit să-şi facă ordine în gînduri – cum să reţină mai bine şi în ce formă discuţiile cu Sfîntul Valeriu. Din ziua în care le-am dat plicurile, mai multe din maicile Mănăstirii Diaconeşti au lăsat deoparte orice alte ascultări şi s-au dăruit zi şi noapte lucrului la cartea lui Ioan Ianolide.

Dumnezeu a binecuvîntat toate ostenelile făcute, pentru rugăciunile Sfîntului Ioan, şi cartea a ajuns în zeci de mii de case de români pînă acum. Din Statele Unite am primit o scrisoare scrisă cu lacrimi de maica Nina Hagopian pentru marele dar al cărţii trimise. Cartea a fost tradusă şi în limba greacă acum cîţiva ani, iar fragmente din carte s-au tradus şi în limba rusă.

„Întoarcerea la Hristos” este mîna întinsă de Dumnezeu nouă, păcătoşilor, ieşirea din marasmul şi înşelarea cu care lumea contemporană vrea să ne orbească, învierea sufletească a oricăruia dintre cei ce vor vrea să se mîntuiască. Aşa am văzut şi eu această carte, care, oricît de grea ar putea părea contemporanilor noştri, uşurează sufletele de povara veacului pe care îl trăim şi înnobilează orice inimă care primeşte mărturiile ei.

Să avem parte de rugăciunile Sfîntului Ioan Mărturisitorul şi ale tuturor Sfinţilor generaţiei sale!

Autor:  Monahul Filotheu Balan, Manastirea Petru Voda, la 5 februarie 2016

Leave a comment »

Ziarul Lumina: portrete de marturisitori crestini in baza documentelor din arhiva CNSAS – Valeriu Gafencu si Ioan Ianolide

Ziarul Lumina a publicat foarte recent un grup de articole-sinteza alcatuite de istoricul si cercetatorul Adrian Nicolae Petcu, articole ce aduc o serie de lamuriri documentare privind portretul a doi mari marturisitori crestini ai temnitelor comuniste: Valeriu Gafencu si Ioan Ianolide.

Ioan Ianolide lasase in urma scrieri de o uriasa valoare documentara, pe care dragostea si munca grupului monastic de la Manastirea Diaconesti le-a adus la lumina prin publicarea, la Editura Bonifaciu din Bacau, a trei carti nepretuite: ““Intoarcerea la Hristos. Document pentru o lume noua” (2006),  “Detinutul profet” (2009)  si “Testamentul unui nebun” (2015).

AN_petcu

Istoricul Adrian Nicolae Petcu

Iata ca in ultimele sapatmani, Ziarul Lumina, prin aportul documentar al lui Adrian Nicolae Petcu, completeaza informatiile de tip memorialistic din cartile citate prin publicarea unor elemente semnificative extrase de asta data din dosarele existente in arhiva CNSAS. In acest fel, profilul celor doi se desavarseste cu cinste in revista Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Romane.  Seria din Ziarul Lumina se intituleaza “Mărturii de spiritualitate creștină în temnița comunistă”. Primul subtitlu este “Duhovnicul lui Valeriu Gafencu” – articolul a aparut la 30 septembrie 2015  (cititi aici), iar al doilea, este: “Confesiunea lui Ioan Ianolide” – acesta fiind divizat in parti (partea I – publicata la 7 octombrie 2015, partea a II-a la 12 octombrie 2015, si aflata in curs de publicare intr-un numar viitor al revistei, partea a III-a).

Imaginile de mai jos sunt preluate din partea I-a si a II-a a articolelor semnate A.N. Petcu citate mai sus si sunt fotocopii ale unor pagini din procesul verbal de confruntare despre care se face vorbire, dintre detinutul reeducat Nuti Patrascanu si detinutul care a refuzat reeducarea, Ioan Ianolide, confruntare ce a avut loc la 17 aprilie 1959. Valeriu Gafencu si Ioan Ianolide au fost considerati ca elemente de baza din cercul misticilor care se opuneau incercarilor de reeducare orchestrate de Securitate.

IIanolide1 facsIIanolide

Din textul partii a II-a a articolului semnat de Adrian Nicolae Petcu, redau aici (cu multumiri) un scurt paragraf: “În anul 1950, fiind împreună cu legionarul Gafencu Valeriu la Târgu Ocna, acesta mi-a făcut cunoscută starea lui de conștiință în fața morții, pe care el și-a fixat-o într-un număr de aproximativ 36 principii intitulate, sub diferite forme ca: «Principii de viață creștină», «Năzuințe creștine» și «Votul meu». Aceste principii au un caracter exclusiv creștin și ele aveau drept scop integrarea omului creștin-ortodox în învățătura și dogmatica Bisericii creștine. Ele se refereau și la cei care nu sunt creștini și la cei ce sunt mai puțin creștini, în scopul de a-i aduce și pe aceștia pe adevărata linie creștină. (…) Scopul cu care am discutat principii de viață creștină cu cei menționați mai sus a fost cunoașterea de către ei a învățăturii creștine și a mijloacelor de purificare sufletească.

***

Va invit sa vizionati un interviu din 9 octombrie 2014 de la ADEVARUL LIVE cu tema „Religia e opiu pentru popor!“ Despre prigonirea bisericilor în comunism şi despre „sfinţii închisorilor“ – la care a participat si Adrian Nicolae Petcu.

2 Comments »

Ioan Ianolide, “detinutul profet”…

II_Detinul profet

Ediție îngrijită la Mănăstirea Diaconești. Editura Bonifaciu, 2009

Necazurile brutarului de cuvinte

Ioan Ianolide

Ce de oameni s-au strâns, frăţioare!

Livizi şi supţi,

Desculţi şi rupţi,

Zgribuliţi aşteaptă în bătaia vântului,

Să le frâng în două, ca pe soare,

Pâinea rumenă a cuvântului.

O, Doamne!

Dar eu sunt brutarul sărac!

Zadarnic flămânzii s-au strâns lângă vatră…

Pe foc nu mocneşte decât un crâmpei de arac,

Şi nici un pumn de faină-n covată nu este.

Ia, coc şi eu, acolo,

Sub ţestul vechi, o piatră,

Cum a făcut femeia săracă din poveste,

Să-şi amăgească ţâncii care plângeau, flămânzi.

Pe vremea aceea, pesemne, sfinţii blânzi

Mai colindau pământul

Şi pietrele – minune! – le preschimbau în pâini.

Hei, cin’ să fie, măre?

Sau poate numai vântul….

Şi ăi câini, ce latră-n uliţă a om străin…?

Sfinte Doamne, Sfinte Petre!

Spre bordeiul meu s-aud paşii cum vin…

***

Am fost la doctor. Sunt bolnav de mulţi ani, dar doctorii au minimalizat boala mea. M-au consultat zeci de medici, făcând toate investigaţiile ştiinţifice necesare. Mi-am dat seama că ei se înşelau şi, în luna iulie, mi-am diagnosticat singur o tumoare abdominală. Acum o confirmă şi ei, căci este atât de mare, încât abdomenul meu e cât o butie (butoi) şi diform pe partea dreaptă. Operaţie nu pot suporta şi nu o accept, căci nu vreau să mor pe masa de operaţie, ci să mă sting conştient şi împăcat cu Dumnezeu, cu mine însumi şi cu oamenii. Nu mai am mult de trăit, probabil câteva luni de zile. Voi căuta să plinesc tot ce se cuvine sufletului şi vieţii mele creştine, în care port crucea generaţiei căreia îi aparţin. Am de transmis un mesaj atât creştinătăţii, cât şi omenirii. Sunt perfect lucid, echilibrat şi calm sufleteşte, încât sper să pot să exprim adevărul curat, în cea mai subţire vedere a lui. Doamne, ocroteşte-mă în ultimii paşi ai trecerii mele. Pe Tine Te preaslăvesc, acum şi în vecii vecilor. Amin!

Ioan Ianolide, 8 august 1985

Leave a comment »

Sa ne amintim… Craciunurile anilor ’80

DSC09414

Atmosfera intregii societati este schimbata. Mos Craciun cel minunat, inmiresmat, bun si sfant e inlocuit de Mos Gerila, paiata fardata a materialismului dialectic. Nu mai plutesc ingeri in aer, ci fum, ura si dispret. Nu se mai crede in minuni, ci in satiu nelimitat care nu este niciodata satisfacut.

Bucurestiul si-a schimbat arhitectura, dar cu deosebire si-a schimbat sufletul de sarbatoare. Caci de Craciunul acesta tot poporul munceste. Toti tinerii sunt angajati in actiuni ateiste ori distractive, pentru a nu se gandi la sarbatori. Un gol interior sufla in poporul socializat. Nimic nu mai e sfant in noi, nici un ideal nu ne mai anima, nici o limita nu mai ingradeste constiintele noastre. S-au spulberat toate legaturile sufletesti dintre oameni. Un egoism feroce, indiferent, sadic a pus stapanire pe noi. Fiecare alearga, in conditiile create de socialism, sa speculeze totul in sens personal: unii sunt mai perfizi si o fac public, sub masca socialismului; altii o fac prin abuzuri ori crime, sfidand legile; iar cei mai multi o fac inconstient, animalic, asmutindu-se unul impotriva celuilalt, incat societatea a devenit o mocirla a imoralitatii, o albie a ilegalitatii si o scena a minciunii.

Cand noi nu vrem sa muncim, cum sa fie prosperitate? Cand noi nu dorim binele, cum sa fie o lume buna? Cand noi nu ravnim neprihanirea, cum sa poata exista o lume frumoasa? Cand noi  nu avem nimic sfant in cugetele noastre, cum sa existe o viata curata? Cand noi ne batjocorim propriile suflete, cum putem fi multumiti? Cand noi nu avem nici o libertate, cum putem fi fiinte umane cu drept de stapanire?

Suntem o societate perversa si am invatat sa mintim, sa ne inselam pe noi insine, sa fim slugarnici si meschini. Lumea e scarbita de viata. Se traieste in sila. Simturile au fost supraexcitate si fie n-au fost satisfacute, fie – daca au fost, totusi, satisfacute, ca de pilda in libertinaj – senzualismul a anulat sensibilitatea si frumusetea sufleteasca.

(ganduri ale lui Ioan Ianolide, Craciunul anului 1981, Romania – din cartea “Intoarcere la Hristos“, Ed. Christiana, Bucuresti, 2006)

Leave a comment »

O scrisoare a marturisitorului Ioan Ianolide catre Principesa Ileana a Romaniei (Maica Alexandra)

Ioan Ianolide, numit si avva temnitelor comuniste, este cel caruia ii datoram unul dintre cele mai zguduitoare documente-complex ale persecutiilor anti-crestine romanesti care ne-au ramas, pe care l-a adunat in cartea sa “Intoarcerea la Hristos” (Ed. Christiana, Bucuresti, 2006). O carte scrisa spre marturie, spre intelegere, spre accesul la adevar al posteritatii din Romania. Ioan Ianolide i-a cunoscut, direct sau indirect, pe mai-toti marii oameni ai acestei tari, si a impartit cu ei, intre 1941-1964 celulele inchisorilor. A fost o vreme buna alaturi de “sfantul inchisorilor”, Valeriu Gafencu, si a inteles, ca nimeni altul, uriasa personalitate-martir a Parintelui Gheorghe Calciu. Paginile cartii au fost scrise in clandestinitate si in teroare, in perioada 1981-1984, din dorinta de a lasa in urma un adevar pe care cineva trebuia sa il spuna.

Intre paginile cartii, a carei istorie pana la publicare este ea insasi un miracol, a fost gasita o foaie impaturita cu grija, pe care Ioan Ianolide a scris zece “scrisori” scurte, randuri emotionante adresate unor mari nume ale exilului romanesc. Una dintre ele este adresata Principesei Ileana, fiica cea mica a cuplului Regina Maria si Regele Ferdinand, sora cu ex-regele Carol al II-lea. Principesa Ileana a parasit Romania in primele zile ale lui ianuarie 1948, imediat dupa Regele Mihai (nepotul sau), obligat sa abdice. A fost exilata ca toti membrii familiei regale care se mai gaseau in tara. In 1967 ea a devenit calugarita, fiind tunsa in monahism in Franta, iar in 1968, in SUA, a pus bazele unei manastiri ortodoxe in Pennsylvania, unde a si inchis ochii, in 1991. Rugaciunea lui Iisus se pare ca a invatat-o de la Parintele Arsenie Boca, insa de copil a avut inclinatii catre spiritualitate.

In perioada cand Ioan Ianolide, in Romania fiind, scria la cartea sa (1981-1984), Principesa Ileana era deja Maica Alexandra la Manastirea sa de la Elwood City, SUA. Iata impresioananta scrisoare a lui Ianolide catre Maica Alexandra ( din “Intoarcerea la Hristos”, pag. 518), care este foarte posibil sa nu fi fost niciodata citita de destinatara ei (din motive obiective; aceasta deoarece abia la multi ani dupa moartea ei, revista Orthodox World a Fratiei Sf. Herman din Platina, California, a publicat, initial, doua capitole din carte):

Maria Ta si Maica, bine ai venit in tainitele inimilor noastre, caci poporul acesta a fost prea mult inselat si fript de incoronate capete, platind pacate si raspunderi de care nu se simte vinovat si care sunt rani si morminte in trupul lui etern. Asa ca avandu-te pe tine vlastar regesc in manastire, aprinsa de  dorul neamului romanesc pentru credinta stramoseasca, te simtim ca un balsam si un motiv de reconciliere. Maica, fii sigura ca te rogi impreuna cu tot neamul crestinesc si romanesc!

5 Comments »