anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

La 3 noiembrie 2015, inima Reginei Maria a Romaniei va reveni spre odihna la Castelul Pelisor

Anul 1938 a fost pentru viata Reginei Maria a Romaniei, ultimul. La 8 februarie 1938, Regina Maria, insotita de nepotul sau, Marele Voievod Mihai (viitorul Rege Mihai al Romaniei), de fiica sa cea mare – Principesa Elisabeta si de medicul Dumitrescu-Mante, pleca la Meran, in Tirolul italian, “pentru a-si completa convalescenta”(conform datelor din cartea lui Eugeniu Arthur Buhman, “Patru decenii in serviciul Casei Regale a Romaniei“,  Ed. Sigma, Bucuresti, 2006). Pana la 15 aprilie 1938, MV Mihai va ramane alaturi de bunica sa, dupa care el va pleca la Florenta, la mama sa, Regina Elena. La 14 mai 1938, Regina Maria parasea Meranul si se interna la Sanatoriul de la Weisser Hirsch, din Germania, starea sanatatii sale inrautatindu-se; de la sanatoriul de langa Dresda, Regina Maria va reveni in tara cu 2 zile inainte de decesul sau, survenit in dupa amiaza zilei de 18 iulie 1938 (vedeti aici).

S-a deschis testamentul Reginei scris la 29 iunie 1933. A cerut ca inima ei sa fie depusa intr-o urna si asezata in capela palatului din Balcic” – avea sa scrie Eugeniu Arthur Buhman in cartea citata mai sus, dupa decesul reginei. Intr-adevar, fiul ei, Regele Carol al II-lea, a respectat dorinta reginei, si, la sfarsitul lunii octombrie 1938, a transportat si depus inima indepartata din corpul mamei sale, la Capela Castelului de la Balcic al reginei (vedeti aici). E. A. Buhman nota la 29 octombrie 1938: “Sambata. Pentru a implini dorinta testamentara a Reginei Maria, Regele impreuna cu membrii Familiei Regale aflatori in tara, insotiti de Casele Civile si Militare Regale, precum si de autoritatile locale din Balcic, au prezidat la depunerea inimii Reginei in capela Palatului Balcic (Stella Maris). Vasul continand inima a fost purtat de Colonel-Adjutant Filitti C.”

Trupul reginei a fost insa inmormantat alaturi de al sotului sau, Regele Ferdinand, in biserica episcopala a Manastirii Curtea de Arges. Sosirea la Curtea de Arges a avut loc la orele 16 in ziua de 24 iulie 1938, si ceremonialul este descris in cartea lui E. A. Buhman.

FI53813F29

La Manastirea Curtea de Arges, la inmormantarea Reginei Maria, 24 iulie 1938: in fata – Regele Carol al II-lea, fiul sau cel mare, mai in spate, imbracat in costum de ofiter de Malta – Principele Nicolae, fiul cel mic, langa el Principesa Elisabeta, fiica cea mare, si mai in spate in dreptul unei coloane, in costumatie militara, MV Mihai (viitorul Rege) – nepotul sau, in lateralul caruia se gaseste sotul Principesei Ileana (fiica mezina), – Arhiducele Anton. Sursa foto – aici.

 

FI5374F29

Ceremonia inmormantarii Reginei Maria, Biserica Manastirii Curtea de Arges, 24 iulie 1938: in centrul fotografiei Regele Carol al II-lea (fiul cel mare) alaturi de sora sa, Principesa Elisabeta; inapoia ei este fiica mezina, Principesa Ileana, alaturi de ea, in costum de ofiter de Malta, fratele ei Principele Nicolae, in spatele lui, in tinuta de ofiter, este  nepotul Mihai (viitorul rege), iar alaturi de el este Arhiducele Anton de Habsburg, sotul Principesei Ileana. Sursa foto – aici.

Dupa un periplu sinuos si trist (vedeti aici si aici), deoarece in 1940 Balcicul a devenit pamant bulgaresc, odata cu cedarea Cadrilaterului de catre Romania, inima Reginei Maria se va odihni in sfarsit din nou, intr-unul dintre caminele ei, la Castelul Pelisor, in Salonul de aur, unde a si inchis ochii la 18 iulie 1938.

Despre pregatirile pentru mutarea inimii de la Muzeul de Istorie a Romaniei din Bucuresti, la 3 noiembrie 2015,  la Castelul Pelisor din Sinaia, vizionati reportajul de mai jos:

Casa Majestății Sale Regelui Mihai I invită pe toți cei care doresc să fie prezenți la ceremonialul militar al “Întoarcerii Inimii Reginei” marți, 3 noiembrie, la ora 11, în fața Muzeului Național de Istorie a României, pe Calea Victoriei.

Intrarea va fi liberă pentru public și pentru presă, pe segmentul cuprins între Muzeul Național de Istorie și Splaiul Independenței. Circulația va fi oprită pentru 45 de minute.

Ceremonia va dura de la ora 11 la ora 11.15, iar publicul va avea acces în perimetru începând cu ora 10.

Vor lua parte la ceremonie militari de la Regimentul de Gardă Mihai Viteazul, de la Muzica Reprezentativă a Armatei, precum și militari călare, aparținând Jandarmeriei Române.

Majestatea Sa Regele va fi reprezentat de Alteța Sa Regală Principesa Moștenitoare. Vor fi prezenți AALLRR Principele Radu și Principesa Maria, precum și membri ai familiei Principesei Ileana, fiica cea mai mică a Reginei Maria.

Să fim cât mai mulți cei ce aducem omagiu, iubire și respect Reginei Maria și istoriei noastre!”   (text preluat de pe site-ul familiei regale)

 

1 Comment »

Capela Stella Maris de pe domeniul regal al Reginei Maria, azi: fostul loc al inimii reginei romanilor…

MOTO:
… Si in fundal ‘Stella Maris’ se ridica precum un giuvaer alb, o mica constructie misterioasa, cu usile deschise pentru ca Dumnezeu sa intre si sa o ia in grija. Micuta ‘Stella Maris’! Deci eu, Regina Maria, am fost cea care a construit o biserica si, ca un simbol al sortii mele ciudate, al mentalitatii deosebite, am construit-o intr-o credinta care nu este a mea. In strafundul inimii mele am construit-o in credinta care este dincolo de conceptiile religioase, cu convingerea ca totul este bine chiar si atunci cand este cat se poate de rau, ca totul are o motivatie, atat durerea, cat si bucuria, pasiunea si tristetea, dragostea si regretul, si ca doar sufletul omenesc, ca parte a lui Dumnezeu, se poate salva. Iubesc atat de mult acest mic sanctuar pentru ca iubesc frumosul, iar frumusetea il aduce pe om la picioarele Domnului. Asadar, ‘Stella Maris’ este o mica biserica ortodoxa ridicata de inima unei femei care a cunoscut bucuria si tristetea, dragostea si renuntarea, infrangerea si victoria, dar a carei inima este astazi la fel de tanara ca atunci cand cutreiera prin parcul plin de frunze moarte din Eastwell sau galopa ca o mica salbatica de-a lungul drumurilor dificile din Malta si pentru ca frumusetea a fost intotdeauna cea mai puternica realitate.” (Regina Maria a Romaniei, la data de 29 septembrie 1928, in “Insemnari Zilnice” – vol. al X-lea, Ed. Polirom, Iasi, 2013).

bal1

Regina Maria, pe aleea cu crini din fata capelei Stella Maris, cca. 1930 (sursa imaginii: aici)

DSC09083

Capela Stella Maris si imprejurimile, in vremea Reginei Maria – fotografie dupa imagini de prezentare de la domeniul regal din Balcic (foto din august 2015)

Am revizitat zilele trecute ceea ce este astazi fostul domeniu regal al Reginei Maria a Romaniei de la Balcic (azi apartinator Bulgariei). Fotografii de epoca si date complete despre domeniul de la Balcic se gasesc in albumul recent pubicat de istoricul Diana Mandache, “Balcicul Reginei Maria“, Ed. Curtea Veche, Bucuresti, octombrie 2014.

Unul dintre obiectivele mele a fost de a vedea cum arata azi capela de piatra “Stella Maris”, construita pe domeniul regal in 1927-1928 (desi in documentul bulgaresc de la fata locului – vedeti mai jos, se stipuleaza ca anul constructiei capelei ar fi fost 1932…).

DSC09087

Aflata la capatul vestic al domeniului, cladita ca loc de rugaciune si reculegere a reginei, micuta capela a fost ceva mai tarziu nominalizata, prin dorinta sa testamentara, ca loc de odihna a inimii sale (separata de corp, care este inmormantat alaturi de al sotului sau, Regele Ferdinand, la Manastirea Curtea de Arges). Asa incat, dupa moartea Reginei Maria, survenita la 18 iulie 1938, inima i-a fost extrasa din corp si tinuta vreme de 3 luni de zile la Biserica din incinta Palatului Cotroceni iar ulterior, la 29 octombrie (de ziua de nastere a reginei) 1938  a fost depusa la Capela Stella Maris din Balcic. A ramas acolo insa numai pana in primele zile ale anului 1940, chiar inainte de semnarea Trataului de la Craiova, prin care Cadrilaterul, incluzand oraselul Balcic, a fost cedat de Romania Bulgariei.  Inima Reginei Maria s-a aflat depusa in firida din peretele din dreapta al bisericutei Stella Maris, imediat langa intrare (foto mai jos). Periplul inimii a fost, din nefericire, foarte sinuos (cititi si aici sau aici) dar in curand (probabil septembrie 2015) ea va fi in final depusa la Castelul Pelisor din Sinaia, conform deciziei Regelui Mihai al Romaniei.

DSC09246

Foto afis expozitional, Muzeul National de Istorie a Romaniei, Bucuresti, august 2015

 

Imagini din exteriorul capelei Stella Maris azi:

Cele doua fondatoare ale capelei /tablourile votive ce incadreaza usa: Regina Maria a Romaniei, cu bisericuta in mana si fiica sa mezina, Domnita Ileana (devenita ulterior Maica Alexandra) cu o corabie in mana:

DSC09089

DSC09090

Firida din capela Stela Maris unde a stat inima si de unde a fost luata in 1940…

DSC09094 DSC09088

Imagini din interiroul capelei Stella Maris, azi:

1 Comment »

La Bran, amintiri cu si despre Regina Maria a Romaniei si Principesa Ileana…

Am descoperit o filmare rara, cu regina Maria la Castelul Bran. Este realizata de englezi in vara anului 1934.

In imagini, Regina Maria coboara scarile Castelului Bran (daruit ei prin donatie, de catre consiliul orasului  Brasov la 1 decembrie 1920 in semn de recunostinta  – foto mai jos) si se plimba in imprejurimi. Scarile castelului au ramas  neschimbate pana azi (foto dedesubt). In doua momente ale filmarii se zareste o biserica de lemn, unde trei ani dupa moartea reginei, fiica sa mezina, Principesa Ileana, va organiza parastasul mamei sale, cu satenii (filmarea respectiva am vizionat-o in Castelul Bran, ca parte dintr-un documentar de 8 minute ce se deruleaza in una din camarutele castelului). In alta imagine din filmarea de mai jos Regina Maria este in gradina sa de flori de la baza Castelului, gradina despre care vorbeste atat de des  in volumele sale de “Insemnari Zilnice”. In imaginea finala a filmului, tot in zona bisericutei de lemn, Regina Maria este alaturi de fiica sa draga Principesa Ileana (care va mosteni castelul de la Bran in 1938, dupa moartea mamei sale), aflata jos pe iarba, alaturi de primii sai doi copii, Stefan si Maria Ileana (Minola).

Dupa revenirea in tara a Principesei Ileana, in 1944, ea s-a ocupat mult de Castelul de la Bran si a locuit acolo, participand la ridicarea si functionarea Spitalului “Inima Reginei” – pentru ranitii de razboi. Spitalul se afla pe o pajiste de la baza castelului, flancat fiind de dealul la baza caruia se gasea, inchisa in cripta mica de marmura purtand crucea gamee si insemnul Reginei, chiar inima Reginei Maria (adusa de la Balcic in septembrie 1940, odata cu cedarea Cadrilaterului catre Bulgaria). Astazi, micul sarcofag de marmura este inca acolo (foto mai jos), strajuit de o cruce de piatra veche, dincolo de care, printre ramurile copacilor, se intrevede castelul. Dar inima Reginei Maria este depusa, de ani buni, intr-un loc departe de ceea ce si-a dorit (prin testament a cerut sa-i fie inima depusa in capela sa de la Balcic…) – la Muzeul National de Istorie al Romaniei din Bucuresti…

BranDocument

Documentul de donatie catre Regina Maria a Romaniei a Castelului Bran. Sursa – courtesy of Tom Kinter

In fotografiile de mai jos redau imagini recente de la Bran; intai cateva cu micul sarcofag de marmura unde a stat, inchisa in alte doua cutii (una exterioara, de aur, si alte interioara, din argint, inima Reginei; cele doua cutii metalice se gasesc azi in Sala Tezaurului de la Muzeul National de Istorie a Romaniei din Bucuresti; inima Reginei a stat depusa la Bran din 1940 pana in 1970 – cititi aici si aici; la Balcic a stat din octombrie 1938 – dusa fiind de fiul reginei, Regele Carol al II-lea, la 3 luni dupa decesul reginei produs in iulie 1938 si a ramas pana la cedarea Cadrilaterului, in septembrie 1940). Sarcofagul de marmura este inchis in spatele unor gratii metalice cu cruci gamee si strajuit in lateral, langa piatra muntelui, de o veche cruce de piatra daltuita, in care am putut identifica doar cuvantul de capatai, “Mama” – si am putut banui ca a fost ridicata aici de fiica sa Principesa Ileana; crucea este scrisa cu caractere posibil cirilice…; in fotografia luata din lateralul grilajului, in dreapta sus, printre ramuri, se poate zari Castelul Bran):

Mai jos, cateva fotografii de la Castelul Bran: scarile de la intrare (care se pot viziona si in film), o cruce de piatra inscriptionata, similara celei ce strajuieste langa sarcofagul destinat inimii Reginei (crucea aflandu-se la baza zidului castelului, in imediata vecinatate a scarilor de intrare) si imagini din dormitorul Reginei Maria, reconsitituit dupa reintrarea in detinere a castelului de catre mosetnitori (mostenitorii au fost cei mai tineri, ultimii trei dintre copiii Principesei Ileana – Dominic, Maria Magdalena si Elisabeta; castelul a intrat in proprietatea lor  in februarie 2009 –cititi aici):

DSC04287 DSC04286

DSC04310

 

In foto mai jos:  zona in care a existat, in anii ’40, spitalul “Inima Reginei”, despre a carui activitate a scris o carte (inca netradusa la noi), Principesa Ileana – ea insasi angajata ca sora medicala acolo. Spitalul s-a aflat pe una din ariile acoperite de fostele gradini de flori ale Reginei Maria, de la baza Castelului. Aceasta zona se invecineaza cu capela ridicata de Principesa Ileana in amintirea mamei sale, capela care delatfel se gasea chiar in curtea spitalului. Capela urma sa adaposteasca si inima Reginei Maria… Capela “Inima Reginei” apare si ea in foto mai jos, asa cum arata azi (renovarea nu e finalizata inca in interior):

3 Comments »

Regina Maria si capela Stella Maris de la Balcic

MarieBalcic04

Regina Maria a Romaniei, pe domeniul sau de la Balcic  (la vila sa Tenha Juvah) – pe aleea cu crini catre capela sa draga Stella Maris (cca. 1930) – foto courtesy of Mr. Tom Kinter

… Si in fundal ‘Stella Maris’ se ridica precum un giuvaer alb, o mica constructie misterioasa, cu usile deschise pentru ca Dumnezeu sa intre si sa o ia in grija. Micuta ‘Stella Maris’! Deci eu, Regina Maria, am fost cea care a construit o biserica si, ca un simbol al sortii mele ciudate, al mentalitatii deosebite, am construit-o intr-o credinta care nu este a mea. In strafundul inimii mele am construit-o in credinta care este dincolo de conceptiile religioase, cu convingerea ca totul este bine chiar si atunci cand este cat se poate de rau, ca totul are o motivatie, atat durerea, cat si bucuria, pasiunea si tristetea, dragostea si regretul, si ca doar sufletul omenesc, ca parte a lui Dumnezeu, se poate salva. Iubesc atat de mult acest mic sanctuar pentru ca iubesc frumosul, iar frumusetea il aduce pe om la picioarele Domnului. Asadar, ‘Stella Maris’ este o mica biserica ortodoxa ridicata de inima unei femei care a cunoscut bucuria si tristetea, dragostea si renuntarea, infrangerea si victoria, dar a carei inima este astazi la fel de tanara ca atunci cand cutreiera prin parcul plin de frunze moarte din Eastwell sau galopa ca o mica salbatica de-a lungul drumurilor dificile din Malta si pentru ca frumusetea a fost intotdeauna cea mai puternica realitate.” (Regina Maria a Romaniei, la data de 29 septembrie 1928,  in “Insemnari Zilnice” – vol. al X-lea, Ed. Polirom, Iasi, 2013).

Aici, la Stella Maris, a voit Regina Maria sa ii fie depusa inima dupa moarte (zece ani mai tarziu, fata de anul scrierii de mai sus). Insa numai doi ani de zile a avut parte de respectarea acestei dorinte, caci in 1940, la cedarea Cadrilaterului (unde se afla Balcicul) catre Bulgaria, fiica mezina, Principesa Ileana, a adus inima mamei sale la Bran. Nici la Bran nu a ramas mult timp, iar din 1970 inima Reginei Maria se geseste intr-o incapere a Muzeului de Istorie a Romaniei (link aici, pe site-ul meu anterior – pentru istoria periplului inimii reginei si apoi link aici).

Am vizitat foarte recent Muzeul de Istorie a Romaniei de la Bucuresti. In marea sala cu tezaurul se regasesc numeroase si neasemuite obiecte ce au apartinut familiei regale romanesti: Regelui Carol, Reginei Elisabeta, apoi Regelui Ferdinand, Reginei Maria, dar si Regelui Carol al II-lea. Intre ele, si cele doua casete in care, din una in alta, s-a aflat asezata inima suveranei de-a lungul tuturor anilor de odihna de la Balcic si de la Bran. Azi insa, tot nu se stie ce s-a mai intamplat cu inima Reginei Maria: isi asteapta inca asezarea la locul atat de mult iubit si pregatit – capela Stella Maris din Balcic, sau a ramas in continuare intr-o incapere din subsolul Muzelui de Istorie a Romaniei?…

Mai jos: foto cu cele doua casete in care a fost inchisa inima reginei  si inima mumificata – in cutia transparenta din dreapta: caseta mare a fost daruita de Doamnele Romane tinerei Principese Maria – proaspat casatorita cu Principele Ferdinand – viitorul rege si a fost confecţionată de Pierre Henri Emile Froment-Meurice, din argint aurit, email, diamante, smaralde şi rubine la sfarsitul anilor 1800. Caseta mica este din argint si in ea a fost aseaza inima Reginei Maria cata vreme a salasluit la Balcic si Bran…cutii_inima reginei

 

 

3 Comments »

Un articol din 1934, al lui Camil Petrescu, despre Regina Maria a Romaniei si razboiul de intregire (1916-1918)…

Preiau mai jos in intregime, de pe site-ul jurnalului regal online “Romania Regala” (link aici) articolul intitulat “Regina războiului de întregire“. In fapt, este vorba despre un articol semnat de scriitorul Camil Petrescu, si publicat in revista Gazeta, – nr. 23, din 12 aprilie 1934, articol cu titlul original “Oituz şi Bucureşti, în aceeaşi noapte” redat si pe site-ul familiei regale, azi.

Marie1936

Regina Maria a Romaniei in 1936, la doi ani dupa consemnarea lui Camil Petrescu si cu doi ani inainte de moartea sa. Fotografie din colectia & courtesy of Mr. Tom Kinter.

Sunt convinsa ca cei care cunosc istoria reala a tarii noastre, cei care au citit “Povestea vietii mele” a Reginei Maria, dar si “Insemnarile zilnice” ale sale, vor vibra si mai puternic la ceea ce consemna in 1934 Camil Petrescu…

****

Ca în toţi anii, de 17 ani încoace, Regina războiului de întregire a petrecut noaptea învierii în zona frontului, în zona fostului front, a uitatului front din 1916-1917. E, de altfel, atît de mult de atunci şi oamenii noştri au memoria atît de scurtă…

… Şi anul acesta M.S. Regina a sosit vineri la 5 d.a. cu un tren regal în gara Oneşti de lîngă Tg. Ocna, asistînd seara la denie la biserica din Oneşti şi aprinzînd lumînări la mormintele din cimitirul eroilor

… Sîmbătă a serbat Învierea la biserica din Mînăstirea Caşin…

Între culmile împădurite de pe Văile Trotuşului e în timpul anului linişte şi oamenii cară lemne şi mînă vitele la păşune. Cei care au fost acolo, care s-au zbuciumat atît şi au privit în faţă cerul, moartea, pe Dumnezeu, cîţi n-au rămas acolo, s-au topit, şi-au alterat fiinţa, cum se sting candelele în care e prea puţin ulei.

S-ar fi crezut că Oituzul, care a fost un prag de netrecut, va fi, în ordinea morală, un prag de transcendenţă în marea prefacere sufletească de care avea nevoie acest neam.

În realitate, niciodată n-am fost mai mici sufleteşte ca acum. Dezbinaţi prin aprige dezbateri economice (moştenire, pe care o credeam mai uşoară, a războiului) pînă la inconştienţă şi turpitudine, gata să prăbuşim totul decît să ajungem la o formulă împăciuitoare, incapabili să organizăm ceea ce am recîştigat din marea pagubă milenară, nevolnici în grija de pregătire a viitorului, urzind prosteşte intrigi şi comploturi idioate, ne dovedim, iarăşi şi iarăşi, nedemni faţă de cei mai buni, care au plătit nu numai pentru toţi cei de azi, ci şi pentru cei de mîine.

Viaţa şi activitatea clasei conducătoare de acum nu e inspira tă din ordinea morală a celor care au dus războiul, acesta e blestemul zilei de azi. Regele nu are la îndemîna zelului său de orînduire pe urmaşii adevăraţi ai spiritului din tranşee, ci mafii de interese, îndîrjite, politicieni şantajişti, ambiţii înrăite, pretenţii nesăbuite.

Acelaşi cer uşor înnourat, ca o tristeţe, ca o teamă, ca o părere de rău, învăluia deci şi aceşti Bucureşti – pentru care nici însăşi clipa deschiderii sufletelor, în goliciunea lor ultimă, într-o noapte unică, nu mai e sfîntă şi nu dezarmează bestiali tatea imbecilă – şi măgurile împădurite, văile cu bolovani şi cu şiroaie, în care o Regină melancolică petrecea întrebătoare şi copleşită de amintiri.

Nevăzuţii ostaşi – ei care nu au dreptul să uite – vor fi fost desigur înduioşaţi şi vagul lor dezgust, o clipă, va fi devenit îngăduinţă tristă.

De altfel, pasionaţii aceştia – cu inimile prea mari – au emoţia facilă şi recunoscătoare.

Prin Martie 1917, după o iarnă de adevărată trădare din partea celor dinapoi, care îşi uitaseră apărătorii în tranşee luni de zile, cu mazăre cu gărgăriţe drept hrană, fără mantale şi cojoace în viscol, fără lopeţi de săpatul pămîntul, fără mîngăierea unor răvaşe (hîrtia era scumpă) care să le arate că nu sînt pierduţi sub nămeţi, ne-a venit, ca o solie de pe alt ţărm, al celor vii, ca nişte porumbei ai gîndului, cîte un mic pacheţel de fiecare ofiţer răpănos. A fost un prilej de duioşie care a împînzit toată zona aceea a morţii. Nu erau în fiecare din aceste mici ambalaje decît cîte un pachet de ţigări regale, unul de intime, şi cinci de caporal. Dar pe fiecare pacheţel ERA SCRIS NUMELE OFEŢE RULUI ŞI ADAOSUL: DIN PARTEA M. S. REGINEI… Fireşte, emoţia era puţin comică, fiindcă ştiam că totul fusese scris „la regiment“ dar era sentimentul prezenţei unui ordin, al unui rînd, era invocarea vagă, îndepărtată, transformată de mamă, de soră, suav feminin într-un lagăr de oameni amărîţi, păduchioşi, destinaţi obuzelor şi pămîntului. Sublocotenentul Tescaru, un mucalit de altfel, care nu mai fumase de la începutul războiului decît mahorcă, privea lung cutia galbenă, cu jumătăţi rotunjite care se îmbucau, de „regale“ şi fuma tot mahorcă.

Peste vreo săptămînă, cînd batalionul nostru era în rezerva regimentului, lîngă reţele, s-a dat ordin ca Tescaru cu compania lui de mitraliere să întărească un post înaintat, căci Principele Moştenitor inspecta tranşeele acestea de la Piscul Raţei.

Atunci a fumat Tescaru cîteva din „regale“. Fumam şi aşteptam încremenit şi îngrozit ca nemţii să nu dezlănţuie „un uragan de artilerie“… Nu numai, fireşte, pentru că această cotă de la Piscul Raţei era zilnic bătută de artilerie, dar şi fiindcă vreo indiscreţie, sau numai o simplă bănuială a celor din faţă, că Principele e în tranşeu, ar fi fost motiv de atac brusc şi urgie. Noi, batalionul de rezervă, eram cu baionetele puse şi mîinile pe granate. Înţelegeţi – îţi spunea camaradul, care era reputat ca glumeţ, ca să se justifice: Era băiatul Ei şi nădejdea neamului.

Nu ştiu dacă Tescaru şi-a putut fuma toate ţigările, căci a rămas acolo deasupra Oituzului zdruncinat de o mină, ceva mai tîrziu.

Îmi închipui melancolia lor din noaptea şi dimineaţa de primăvară sfioasă, cînd au văzut pe Regină întîrziind neştiută printre mormintele lor, acum cînd sînt mai uitaţi decît în iarna lui 1917. Fireşte o vor fi aşteptat, căci vine în toţi anii, dar noi n-am dat ştirea decît tocmai acum, după o săptămînă, de la un corespondent întîmplător. Căci avem chestiuni mai importante de discutat, intrigi şi infamii umbrite de pus la cale, riscînd dement tot ce s-a cîştigat atît de greu.

Leave a comment »