Manastirea de la Sambata este un loc in care, personal, simt prezenta continua a Parintelui Arsenie Boca, de al carui ajutor am fost binecuvantata in fiecare zi a vietii mele, de la o vreme incoace. De aceea revenirea mea aici a fost deasa in ultimii ani, mai deasa decat la mormantul de la Prislop. Am avut astfel ocazia sa identific, aparuta in Muzeul Manastirii, dar initial fara niciun indiciu de apartenenta, icoana epitaf “Adormirea Maicii Domnului” pictata de Parintele Arsenie in 1944 (cititi si vizionati aici). Apoi, am vazut ca s-a luat decizia mentionarii necesare a autorului si anului pictarii sub icoana – si am dedus ca au existat ezitari, temeri, in afisarea numelui Parintelui. Mai apoi, “sansa” a facut sa aflu aici ca exista inca necunoscute si neexpuse ori foarte rar expuse, fotografii din vremea Parintelui Arsenie, pastrate la manastire (doua exemple, dedesubt). Dupa aceea, tot aici la Sambata, si tot cu “sansa”, am avut ocazia sa rasfoiesc buna parte din numerele (rare) ale revistei “Gandirea” ingrijita de atat de disputatul profesor Nichifor Crainic – din prelegerile caruia a deprins intelegerea teologiei mistice tanarul student la Belle-arte Zian Boca, om pe care Parintele Arsenie de mai tarziu l-a stimat intreaga viata si pe care l-a ascuns in vremuri de restriste, cu pretul vietii sale (in 1947). Apoi am avut ocazia sa vad fotografiile de arhiva expuse public ale felului cum arata manastirea inainte de restaurarea inceputa de Mitropolitul Nicolae Balan in 1926-1927 (vedeti aici) si finalizata odata cu aducerea aici a tanarului diacon Zian Valean Boca (sporadic, din 1936, si definitiv, din vara-toamna anului 1939). E drept ca, tot la Sambata, am avut si surpriza audierii in cateva randuri, in sala de conferinte a Academiei Brancoveanu din incinta manastirii, a unor simpozioane de a caror randuaia mantuitoare m-am indoit foarte… Insa tot aici, in fiecare septembrie (la ziua de nastere a Parintelui), de cativa ani incoace, Fundatia Crestina Parintele Arsenie Boca organizeaza un parastas, la unul dintre ele participand si eu (cititi si vizionati aici); si tot Fundatia a ridicat, in padure, in apropierea altarului de vara (reconstituit cu cativa ani in urma dupa modelul celui ridicat de Parintele Arsenie) o troita de lemn (in 2010) cu cuvintele de o forta divina – care m-au inspirat si sutinut in momentele mele de cumpana, ramase de la Parintele Arsenie: “Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului“. Si dincolo de toate, inima si mintea mea au simtit mereu contopit in acest loc, la Sambata, o particica din atemporalitatea harului cu care a lucrat aici in sufletele oamenilor, Sfantul Ardealului.
Parintele Arsenie in Parcul Manastirii de la Sambata amenajat de el cu pietre, vase si banci de mesteacan (cca. 1946).
Cele doua lacuri din partea din spate a Manastirii, cu diguri din piatra, alei si podete de mesteacan, amenajate de Parintele Arsenie (cca. 1947)
Poate ca, asa cum a mentionat in mai multe randuri Parintele Daniil Stoenescu, cel care a adus la lumina in ultimii 10-15 ani o parte foarte importanta a scrierilor ramase de la marele duhovnic, duhul Parintelui Arsenie Boca a ramas si strajuieste in bisericuta cea mica, langa icoana Maicii Domnului, unde a slujit cu atata drag si har in anii cei mai buni si frumosi ai sai si ai lacasului fagarasean (vara anului 1939 – sfarsit de noiembrie 1948). O intreaga lume, o intreaga miscare duhovniceasca s-a format aici si s-a dispersat apoi in toata tara in acele timpuri. Si imi amintesc de asemenea ca am citit in doua randuri in carti de marturii, ca Parintelui Arsenie i-era atat de dor de Sambata pina si prin anii 1980, incat spunea ca-i lipseste fiecare piatra de acolo… Apoi imi amintesc si amaraciunea cu care Maica Zamfira Constantinescu, ucenica de o viata a Parintelui Arsenie (au fost alaturi 43 de ani!), a scris in “Nota asupra editiei I” a cartii Parintelui, “Cararea Imparatiei” (Ed. Episcopiei Romane a Aradului, 2006) ca parintele ar fi afirmat, cu 10-15 ani inainte de a trece Dincolo, fata de staretul vremii de la Manastirea Sambata, arhimandritul Veniamin Tohaneanu ca “nici mort nu ma mai intorc la Sambata”, atunci cand staretul i-a spus ca la 7 ani de la ingropare, il va muta la Sambata. O vreme nu am inteles-o, dar acum, da. Au trebuit sa treaca ani, sa citesc, sa inteleg, si cred ca pot pricepe acea reactie. Insa, Dumnezeu stie ce face in fiecare moment cu ai sai.
Dincolo de toate acestea, la Manastirea de la Sambata locul a ramas sfintit, caci dupa proverbul romanesc neaos, “omul sfinteste locul” aceasta a razbit si aici. Astazi, dupa ani si ani, sub tutela Mitropolitului Ardealului, IPS Laurentiu Streza, s-a luat decizia reorganizarii zonei de intrare in arealul manastiresc, prin amenajarea unui parc comemorativ. La Sinaxa monahala din 15 iulie 2015 de la Sambata, Mitropolitul spunea: “De asemenea, la intrarea în mănăstire s-a amenajat un parc frumos, în care vom aşeza mărturiile trecutului şi istoria aşezământului nostru, mărturii legate de părintele Arsenie Boca şi de înaintaşii noştri.” Este un moment de bucurie si implinire. Alaturi de Prislop si Draganescu, in sfarsit, si la Sambata, s-a depasit perioada negarii, durerii, tacerii.
Fotografiile de mai jos sunt realizate astazi, 3 iulie 2015, in perioada de efectuare a lucrarilor de amenajare a parcului manastiresc. Elementele decorative amplasate dainuiesc de la Parintele Arsenie incoace.
Si zona altarului de vara se renoveaza, conform Mitropolitului (si cu fotografii de azi, mai jos): “Am avut posibilitatea să vedem stadiul lucrărilor care se săvârşesc aici, pentru că Preasfinţitul Ilarion (n.n. fostul staret de la Sambata, actualul Arhiepiscop al Ardealului) a iniţiat mai multe proiecte de amenajare, cum ar fi cel de la altarul de vară al mănăstirii. Acum altarul este acoperit cu un alt altar mai mare, păstrându-se cel vechi asemenea unui chivot, în care se vor oficia slujbele religioase.”
M-am bucurat sa vad ca si chipul Parintelui – in forma de tablou-icoana, de la baza troitei ridicata de Fundatia Arsenie Boca, s-a schimbat cu unul nou, aceasta fiind deja cea de a treia schimbare in decurs de 4 ani (deteriorari anterioare).
In bisericuta veche a manastirii, unde a slujit Parintele Arsenie, se efectueaza renovare de asemenea. Azi era deschisa, insa incepand din luna mai 2015, ea a stat incuiata. Am putut astfel observa ca cele doua icoanele imparatesti, daruite de Princiepsa Ileana (Maica Alexandra), purtand fisuri adanci in lemn, sunt bandajate acum, probabil in curand vor fi restaurate. Altarul este si el in reamenajare, la fel si iconostastul si crucea din partea superioara (lemnaria era in stare avansata de degradare):
In paraclisul cel nou al Manastirii a fost adusa si asezata de foarte curand, in fata altarului, o icoana mare de argint (“facatoare de minuni”), incastrata in lemn, cu Maica Domnului si Pruncul, donatie a unei familii (data donatiei este gravata la 15 august 2015 – prin urmare la hramul Sfintei Marii va fi sfintita):
anomismia 