anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Popas de inchinare la casa Parintelui Justin de la Petru Voda…

Pasajele de mai jos sunt extrase din cartea “Parintele Justin Parvu – Viata si invataturile unui marturisitor“, de Gratia Lungu Constantineanu (Ed. Haritina, Iasi, 2008) si sunt cuvintele parintelui insusi. Le-am insotit de cateva fotografii facute cu doua zile in urma la Manastirea Petru Voda (jud. Neamt), unde Parintele Justin – sfantul romanilor, ne astepta si ne primeste cu aceeasi dragoste dintotdeauna, de dincolo de tricolor si de florile care-i presara locul de odihna.

Am dorit sa-mi arat recunostinta fata de neamul acesta pe care l-am iubit asa de mult, incat nu puteam sa am alta manifestare, decat sa doresc ca o ultima expresie a nevointelor mele, sa asez drapelul tarii mele sub streasina bisericii mari a manastirii, inconjurand biserica, pentru neamul jertfitor din 1948 pana in 1964. Este unica biserica din tara care este inconjurata de tricolorul romanesc, acele trei culori, pentru neamul nostru jertfitor de totdeauna.

Este greu de gasit, dar nu-ti trebuie prea multa bataie de cap ca sa recunosti un povatuitor duhovnicesc. Cel care cauta cu adevarat un povatuitor duhovnicesc, la momentul potrivit, il va simti. Sufletul simte cui trebuie sa i se incredinteze, caci Dumnezeu este Cel Care pune in inima dragostea fata de cel caruia ti-a randuit sa-i urmezi.

DSC02134

O zi de alta o deosebesc prin intrebarea pe care mi-o pun: Ce-am facut eu in viata mea personala si ce am facut pentru cei din jur? Omul nu traieste pentru sine, omul este binecuvantat sa traiasca pentru celalalt. Traind pentru celalalt, traiesti pentru sine. Eu nu am pus nimic personal, nimic care sa-mi dea o satisfactie mie, un orgoliu. Daca ajungi sa faci ceva duhovniceste pentru tine, esti o binefacere si pentru tine si pentru altul. Sacrificiul asta nu este chiar zadarnic. Trebie sa ai in vedere ca de la lucrurile cele mai simple pana la cele mai complexe, cand gandesti pentru altul, pentru cel de alaturi, in necaz sau nu, Dumnezeu iti da de cinci ori mai mult. Exemplul cel mai bun e chiar la manastire. Daca eu fac bine unui om azi, maine el va face bine la cinci oameni pe care ii intalneste. Daca eu hranesc un calator azi, el va hrani cinci oameni maine cu ceea ce lasa la manastire. Aceasta este multumirea si satisfactia mea, ca oamenii se ajuta si se sprijina unul pe altul, se hranesc unul pe altul si toti sunt satisfacuti. Oamenii care inteleg acest mod de trai, acest mecanism, nu pot sa fie niciodata rai sau egoisti, la manastire oamenii invata aceasta lectie a generozitatii, a darui catre celalalt. De asta zilele mele nu seamana intre ele, pentru ca mereu alte probleme si griji ma incearca. Dar satisfactia mea e ca oamenii care trec pe aici nu pot sa fie rai, nu devin mai rai, ci, multi dintre ei, se indreapta. Oamenii iau exemplu unul de la altul. Omul are atata sfintenie cata rugaciune are in el. Omul primeste sfintenie prin botez si o poate spori prin faptele sale. Prin mana unui om care daruieste ceva saracului si mana saracului care primeste banutul se creeaza o punte care duce la Dumnezeu. Puntea asta este fragila la inceput, dar prin perseverenta poate fi facuta temeinica. In manastirile noastre sunt multi traitori, multi calugari care se roaga pentru ceilalti, pentru lume. Omul se hraneste cu paine dar se mantuie cu rugaciune.

Memoria inimii imi spune ca tot ce exista este un dar ales. Inima este forta vitala care sustine existenta omului si toate inceteaza dupa existenta omului. Si atata vreme cat aici, in inima, se intalnesc cerul cu pamantul, aici sunt ingerul si demonul, aicea se creeaza toata existenta omului intre cer si pamant, in inima. Azi, oamenii traiesc pentru forma si sunt asa de timorati incat nici nu mai vor sa afle Adevarul, nicidecum sa-L mai apere. Suntem, tot mai slabi, mai obositi, mai tracasati de lumea aceasta interesata sa descompuna natiunile si viata noastra. Exista o continua tendinta de descompunere si o tendinta negativa asupra fiintei noastre spirituale, ortodoxe si solutia este sa ne pastram credinta in care ne-am nascut, in ciuda tuturor greutatilor.

Casa mea este acolo unde ma gasesc eu cu mine insumi si pot trai in Dumnezeu. Casa mea, bogatia mea sunt acolo, cum spune Mantuitorul: ‘… mama Mea si fratii Mei sunt cei care asculta cuvantul Meu.’ Dezlipit acum de starea asta materiala, pot spune ca aceasta casa a mea este acolo unde m-am nascut, am crescut si s-au legat de mine toate amintirile. Eu ma vad aici pe paraiele astea pe unde trecem acum cu masina, unde mergeam pe o cararuie pe sub cetina brazilor. Era un fir de parau plin de pastravi si intram pana la jumatate in balti dupa ei, desi erau pestii cei mai iuti si mai greu de prins. Prindeam trei, patru pestisori si mi se parea ca au valoarea pestilor lui Iisus impartiti multimii flamande.

2 Comments »

Pastor urmas la Manastirea Petru Voda: Parintele Hariton Negrea

Imaginea de mai jos il reprezinta pe Parintele Hariton Negrea, cel pe care Parintele Justin Parvu l-a dorit urmas al lucrarii sale de pastorire a celor doua obsti monahicesti de la Petru Voda – Neamt. Fotografia Parintelui Hariton este preluata de pe site-ul manastirii de vale Paltin – Petru voda (de aici), si apare in setul de imagini de la parastasul de 40 de zile de la trecerea Dincolo a Parintelui Justin (27 iulie 2013). Parintele si-a preluat misiunea de staret pe 27 iulie, seara.

Parastas_Parintele-Justin_40_zile24

Parintele Hariton Negrea, Manastirea Petru Voda, 27 iulie 2013; sursa imaginii: http://www.paltin-petruvoda.ro/

Vorbe memorabile ale Parintelui Justin Parvu (extrase din cartea Gratiei Lungu Constantineanu – “Parintele Justin Parvu – Viata si invataturile unui marturisitor“, Ed. Haritina, Iasi, 2008):

“Biserica trebuie sa-i arate continuu omului calea catre Dumnezeu, sa-l invete cum sa deosebeasca binele de rau si cum sa traiasca in respectul binelui, al dragostei de Dumnezeu si de semeni.”

“Cea mai acuta problema a Bisericii la ora actuala este ca nu avem deplina libertate sa ne manifestam in toata spelndoarea noastra crestin-ortodoxa pentru ca sunt atatea forte din afara si dinauntru incat am ajuns la o faramitare de idei si la o lipsa totala de pareri, incat nu mai putem face un corp comun sa ne asemenam unui grup mistic al carui cap este Hristos.”

“Calugarul are o misiune grea, el e un fel de soldat in linia intai a credintei! El trebuie sa fie pregatit sa invinga dar sa si cada la datorie. Totul depinde de taria rugaciunii, de puterea morala.”

“Monahul trebuie sa traiasca intens propriul monahism, dar in acelsi timp trebuie sa poarte de grija  si lumii.”

“Monahul trebuie sa-l ridice pe mirean.”

“Credinta este, pana la urma, puterea de a iubi.”

“Credinta noastra nu-i putin lucru, este marturisita de Sfintii Parinti prin viata, cu cuvantul si chiar cu moartea lor. Stam pe un reazem de neclintit, pe care ceilalti nu-l au.”

“Preotul trebuie sa se implice in viata poporului, in viata neamului. Preotul este misionarul numarul unu, de care depinde nu numai viata pe pamant, ci si viata vesnica, ca expresie a impacarii omului cu sine.”

“La noi, preotul, slabit de imoralitatea comunista ce ne-a stapanit neamul atata amar de ani, de slaba pregatire din scolile teologice si de toate neo-sipitele modernismului secularist, nu vrea sa-l supere pe stapan si de aceea tace.”

Leave a comment »

“Unica biserica din tara inconjurata de tricolorul romanesc” – biserica Manastirii Petru Voda

Astazi, site-ul revistei Fundatiei Justin Parvu de la Petru Voda, “Atitudini“, a publicat prima mica serie de marturii: “Întâmplări minunate cu Părintele Justin: Câteva minuni săvârşite în timpul vieţii, dar şi după adormirea Părintelui Justin“. Cei ce le vor citi, vor intelege.

CAM_8492

Parintele Justin, la usa din spate a chiliei sale de la Manastirea Petru Voda, septembrie 2009

Tot astazi, Parintele Filotheu, ucenicul destoinic al Parintelui Justin Parvu, a surprins in fotografii doua ipostaze ale slujbei de pomenire de azi, 25 iulie 2013, la mormantul parintelui de la Manastirea Petru Voda (cele doua fotografii pot fi vizualizate aici). Slujind, ii zarim pe doi dintre apropiatii Parintelui Justin: Parintele Ioan Sismanian (“ziditorul”) si pe devotatul sau ucenic Gurie (“ocrotitorul”). Cateva sute de persoane sunt adunate in jurul mormantului, la rugaciune. Mormantul pare izbitor de similar cu cel al Parintelui Arsenie Boca – un loc unde florile nu se ofilesc niciodata! Dovada iubirii ce i-o poarta cele/cei ce se ingrijesc de acest loc, devenit din sfant, si mai sfant… Chipurile oamenilor sunt de o tristete sfasietoare, iar dorul si nevoia de cuvantul bun al Parintelui, razbate pe fetele multora, in fotografiile de azi. Se-apropie parastasul de 40 de zile, ce va fi sambata (peste doua zile), in ziua cand este comemorat si serbat si Sfantul Pantelimon, doctorul fara de arginti. Asa a asezat Domnul, ca ziua in care  sufletul Parintelui nostru Justin se prezinta la judecata particulara, sa fie  ziua unui mare doctor fara de arginti…caci si aceasta a reprezentat Parintele Justin, pentru foarte multi, un mare doctor fara de arginti.  Privesc cele doua fotografii facute de Parintele Filotheu, si am impresia ca vad fotografii de famile, ale unei unice familii, mari si indurerate, ca si a membrilor care nu se vad aici, si care i-au fost umbre si ucenici parintelui, ani la rand – vietuitorii celor doua obsti de la Petru Voda. Parintele tuturor, a plecat…

Frunzaresc admirabila carte a profesoarei Gratia Lungu Constantineanu, “Parintele Justin Parvu – Viata si invataturile unui marturisitor” (Ed. Haritina, Iasi, 2008). Recitesc “povestea” aparitiei Manastirii de la Petru Voda. O redau mai jos, partial, din cartea citata, pentru frumusetea si limpezimea ei, asa cum a exprimat-o insusi Parintele Justin, in propriile-i cuvinte:

CAM_8484

Biserica Manastirii Petru Voda, septembrie 2009

CAM_8502

Biserica Manastirii Petru Voda, septembrie 2009

Am dorit sa-mi arat recunostinta fata de neamul acesta pe care l-am iubit asa de mult, incat nu puteam sa am alta manifestare, decat sa doresc ca o ultima expresie a nevointelor mele, sa asez drapelul tarii mele sub streasina bisericii mari a manastirii, inconjurand biserica, pentru neamul nostru jertfitor din 1948 pana in 1964. ESTE UNICA BISERICA DIN TARA CARE ESTE INCONJURATA DE TRICOLORUL ROMANESC,  acele trei culori, pentru neamul nostru jertfitor dintotdeauna. In Manastirea Petru Voda avem acum opt preoti, trei diaconi, iar restul monahi si frati, in total saizeci de vietuitori (n.n. – era in mai 2007 si era vorba numai de obstea de monahi-barbati). Avem in constructie un paraclis care are hramul tuturor sfintilor romani. Eu am mers cu Evanghelia in fata si cu natiunea in spate. In ’91 cand am venit, nu era decat iarba verde, curata, sanatoasa. Pe vremuri, aici ma jucam cu copilasii cand veneam cu mieii la pascut. Mai fata cate o oaie din mers si duceam mielul acasa, in traista. Iar paraul, intram pana la brau in apa dupa cate-o lostrita, 5-6 copii deodata. Nu ne lasam pana nu secam ochiul de apa unde se pitise pestele, ca sa-l prindem. Iar de multe ori veneam si petreceam Pastile aici cu copiii, cantand cantece bisericesti. In momentele grele din ’76 pana-n ’91, cand ma aflam sub supraveghere la Bistrita, oamenii n-au incetat sa vina la mine, i-am casatorit, le-am botezat copiii. Ei, cu acesti oameni am realizat ceea ce se vede aici. Doua lucruri m-au determinat sa intemeiez aceasta manastire: mai intai am facut aceasta in cinstea martirilor din  inchisori, iar al doilea motiv a fost pentru ca am vazut multimea aceasta de credinciosi din zona, oameni care au ramas curati si neafectati, care s-au mentinut nealterati de erezia ateo-comunista. Relieful, cat si sufletele acestor oameni au ramas aceleasi, nici mai mult nici mai putin, s-a pastrat aceasta frumusete spirituala fara nici o deviere. Si a mai fost dorinta si intentia credinciosilor de aici si care ma cunsoteau pe mine de prin alte parti.”

1 Comment »

“Mestesugul bucuriei” ortodoxe in Germania: Parintele Serafim Joanta si Maica Siluana Vlad

ser_joantaPersonal, l-am vazut si audiat prima oara pe Parintele Serafim Joanta, Mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe a Gemaniei si Europei de Nord, in luna noiembrie 2012 la Sibiu si la Timisoara (despre prelegerea sa de la Sibiu am scris aici).

De curand, rasfoind cartea Gratiei Lungu Constantineanu, “Parintele Justin Parvu – Viata si invataturile unui marturisitor“, am avut deosebita surpriza sa regasesc doua amintiri de insemnata valoare ale Parintelui Justin cu privire la IPS Serafim Joanta, si le voi cita mai jos exact cum apar in carte, in cuvintele Parintelui Justin:

L-am cunoscut si pe IPS Serafim Joanta, se pregatea pentru Occident. Era deja cunoscut in lumea aceasta a noastra, dar eu daca am stat mai mult pe aicea (n.n. pe la Manastirea Petru Voda), nu-l cunosteam pe dansul. Intr-o seara, a venit in apusul soarelui, in amurg, asa, un parinte inalt si prezentabil, cu barba mare. Am intrat in discutie cu dansul in lucruri nu prea importante. M-a intrebat de cand sunt aici, cu asezarea manastirii. I-am povestit ceva din copilaria mea. Dupa cateva zile am aflat ca era IPS Serafim Joanta si ca a plecat inspre Occident. Nu mi s-a dat nici un nume, a spus ca este un parinte de pe aici, un Batran din Bucuresti. A fost dupa anul 2000.”

***

Mai departe, in cartea Gratiei Lungu Constantineanu, la pag. 223 (editia 2008 a cartii), sub titlul “Un ierarh la usa chiliei” apare o semnificativa amintire a Parintelui Justin, in care se arata ca Parintele Serafim Joanta a fost primul ierarh care a venit la Petru Voda! Era perioada in care Manastirea nemteana si traitorii ei, erau ocoliti de toti Inaltii bisericii (aceasta perioada s-a prelungit multi ani)…
Cand a venit pe la mine IPS Serafim, eram intr-o seara pe aici asa in chilie, si  a venit un calugar si mi-a cerut vreo cateva cuvinte, sa-i citesc o dezlegare, o rugaciune. Cum era seara, amurg, nu prea se vedea prin camera, cautam Molitfelnicul, observ parca ceva sub rasa, m-am intors aici la scaun si parca observ un engholpion sau o cruce la gat. Atuncea mi-am schimbat pozitia si eu, ca nu e un oarecare monah de aicea, ci e cineva deosebit. Cu toate acestea am citit rugaciunea de dezlegare si a plecat. M-a mai intrebat ceva cu privire la viata occidentala. Ne-am despartit. Intr-adevar, aflu mai tarziu ca el a fost la noi si a vizitat manastirea noastra. M-am invrednicit si eu sa citesc pentru Ierarhul care a fost pentru prima data, cerinta aceasta omeneasca pe care a manifestat-o Inalt Prea Sfintitul. Si cam asta a fost intalnirea scurta cu Inalt Prea Sfintitul Serafim Joanta.

In primele zile ale lunii iunie 2013, prin sarguinta Mitropolitului Serafim Joanta, landul  german Saar a devenit, după Bavaria, Baden Württemberg şi Hessa, cel de-al patrulea land  în care a fost recunoscut oficial statutul de Corporaţie de drept public (Körperschaft des Offentlichen Rechtes) pentru Biserica Ortodoxă Română. Acest statut  o pune in acelasi rand cu Bisericile mari din Germania! Ceremonia oficială a avut loc la 7 iunie 2013, la Saarbrücken. Imi amintesc despre greutatile cu care s-a confruntat Parintele Serafim, asa cum, cu smerenie, le-a prezentat in discutiile de la Sibiu din noiembrie 2012. Incet, in pasi mici, in Germania se inzdraveneste ortodoxia. Este, cu siguranta, meritul Parintelui Joanta!

maica siluana 1Maica Siluana Vlad de la Mănăstirea “Sfântul Siluan Athonitul” din Iaşi, coordonatoarea Centrului de formare şi consiliere” Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“,  este una dintre cele mai active prezente misionare ortodoxe feminine actuale. Alaturi de Maica Ecaterina Fermo (evreica converita la ortodoxie si traitoare in Israel), Maica Siluana Vlad este, pentru mine, o alta pilda extraordinara de converire… (link aici).

Din activitatile din afara Iasilor – unde activeaza zilnic, stiu ca la inceputul lunii iunie 2013, Maica Siluana a fost prezenta la Timisoara, la simpozionul “Valente terapeutice ale spiritualitatii ortodoxe” – despre care am scris si inserat cateva fotografii, aici.  In a doua jumatate a lunii iunie, Maica Siluana a fost invitata din nou in Germania (ca si anul trecut), de IPS Serafim Joanta, pentru continuare intaririi ortodoxiei acolo si pentru darurile de nepretuit ale cuvantului sau catre romanii din diaspora. Anul acesta Parohia “Sf. Ioan Botezatorul” din Hamburg a celebrat hramul insotindu-l de prezenta  indragitei maicute  Siluana acolo. La Hamburg, conferinta monahiei  a avut tema “Cum primim si ce facem cu Duhul Sfant in viata noastra?” si s-a desfasurat  sambata,  22 iunie 2013. In aceeasi zi maica a mai vorbit romanilor din Hamburg “Despre pomenirea mortilor“. La  23 iunie maica a avut un “Cuvant la Duminica Pogorarii Sfantului Duh“. Apoi, vineri, 28 iunie 2013  a vorbit  “Despre familia ortodoxa” in Biserica Ortodoxa din Düsseldorf iar sâmbătă, 29 Iunie 2013, după Sfânta Liturghie la St. Margareta Kirche, din Bonn a explicat “Cum putem fi fericiti?”. Duminica, 30 iunie 2013, in Biserica Ortodoxa din Düsseldorf , maica a tinut un “Cuvant la Duminica Tuturor Sfintilor“. Cam acesta a fost periplul german din aceasta vara al Maicii Siluana.

Am aflat ca in lunile iulie si august 2013, maica isi va continua misionarismul aflandu-se alaturi de copii si tineri, in taberele ortodoxe de la Manastirea Oasa si de la Manastirea Neamt. Imi amintesc ca eu am vazut-o prima oara la televizor, cred ca era inainte de anul 2000, si nu o stiam deloc.  Maica povestea despre misionarismul sau si experientele miscatoare intru mangaierea si aducerea pe cale a detinutilor de drept comun din inchisorile noastre. Am fost socata de la bun inceput nu numai de ideea maicii, de a intra intr-o “zona interzisa” si atat de rau famata,  dar de curajul si abnegatia si daruirea cu care incerca sa il aduca pe Dumnezeu in fata privirilor innegurate si opace ale celor manati de Cel Rau. Despre misionarismul de exceptie al Maicii Siluana, vom afla probabil, cronologic, peste ani. Nu este timp acum pentru asta, dar sunt multe suflete care traiesc alaturi de maica, in invatatura ei, si vor duce mai departe totul. Mai multe despre Maica Siluana, se pot gasi aici, la o “Intalnire in bucurie cu Maica Siluana“.

1 Comment »