anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Eugenia Buruiana (Basarabia): cu Domnul Iisus Hristos, inainte! (partea I)

Cunoasteti deja, cei care cititi acest blog, cazul tinerei Eugenia Buruiana, de loc natal din satul Recea, Republica Moldova, care lupta de multi ani cu “boala fluturasului” (in termeni stiintifici – epidermoliza buloasa), o boala cumplita, foarte dureroasa si handicapanta, care macina neincetat si transforma in rani cu bule si sparturi tegumentele, dar si invelisul tisular al organelor interne.

Am cunoscut (prin intermediul Sandrinei H.) si apoi semnalat si eu cazul Eugeniei -in mai multe randuri, incepand cu iarna anului 2013 (cititi aici), iar in ianuarie 2015, in urma unui articol pe care l-am pus pe blog, “Imagini si caz foarte impresionante: Apel Umanitar Urgent – Chisinau!“, Eugenia a primit ajutoare minunate de la mai multi oameni de suflet din Romania sau romani aflati in strainatate (inclusiv cu ajutorul repostarii atunci a anuntului,  pe blogurile:  saccsiv.wordpress.com, Cuvantul Ortodox si Apologeticum –   carora le adresam multumiri si atunci (cititi aici), si acum, din nou!).

Astazi in varsta de 36 de ani, in acelasi carucior cu rotile si in aceeasi singurate – neavand familie, dar nu lipsita de prieteni si mai ales de credinta, Eugenia Buruiana continua lupta pentru viata, insa nu oricum! Tinand legatura cu ea, am invatat in timp si am inteles eu insami, mai mult decat as fi crezut…, si nadajduiesc ca unii dintre cei care vor citi cele de mai jos, se vor folosi la randul lor de modelul acestui om, al acestei existente si vieti!

Este si gandul perpetuu al Eugeniei, de a nu lasa fara dragoste si nadejde pe aproapele (si veti vedea acestea din scrisoarea ei de mai jos…), fiindca ea a invatat atat de bine cat de nepretuita este aceasta dragoste, aceasta jertfa, de a lua putin din crucea aproapelui si de a-i usura sarcina macar putintel, pe cale….

Duminica trecuta, la 15 mai 2016, Eugenia Buruiana a trait inca o bucurie speciala (caci vom afla din insasi exprimarea ei, de cate a avut parte!…) – aflandu-se in  Catedrala mitropolitană „Naşterea Domnului” din Chisinau, pentru a participa la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie cu ocazia sarbatorii “Duminica Mironositelor”, a primit in dar flori de la insusi  IPS Mitropolit Vladimir al Modovei, care a oficiat slujba (foto mai jos).

Eugenia_mitropolie 2016

La Duminica Sfintelor Mironosite, 15 mai 2016, in Catedrala mitropolitana a Moldovei din Chisinau s-a serbat si ziua femeii crestine. Eugenia Buruiana, primind flori din mana Mitropolitului Vladimir (sursa foto: aici)

 

In 2013, tintuita deja in pat de mai multi ani, Eugenia a trait prima minune din viata ei. Asa se face, ca, prin ajutorul Sfantului Nectarie, ea s-a ridicat din patul unde zacea si a putut face din nou pasi singura. Articolul in care apar franturi din acea marturie poate fi citit pe portalul LOGOS al tinerilor ortodocsi din Republica Moldova (cititi aici: “Sfantul Nectarie m-a ridicat din pat dupa 6 ani“), iar filmarea marturiei facute de insasi Eugenia in august 2013 in biserica, se poate viziona mai jos (Eugenia, in caruciorul cu rotile, povesteste consatenilor aflati in biserica satului despre minunea ei, si arata cum poate sa se ridice din carucior si sa mearga):

O serie de imagini fotografice ne-o arata pe Eugenia Buruiana inconjurata de copiii din satul ei natal, Recea, unde de cand casuta parinteasca a fost reabilitata, isi petrece mai multe luni din an; ea se ocupa  acolo de copii – atat spiritual,  moral-social, dar si pe linie educativa, desi ea are doar 8 clase primare.

  1. Imagini de la sarbatoarea “Drumul Crucii”, Chisinau, septembrie 2015, unde a participat alaturi de “clasa” ei extrascolara, copiii ei de suflet din sat, necajiti si lipsiti de multe…:

    2. Eugenia la Manastirea Pripiceni (Basarabia), iulie 2015, unde merge adesea:

IMG_9225

  1. La Manastirea Noul Neamt de la Chitcani, Transnistria (poza din interior, este in chilia primita de Eugenia pentru sedere), iunie 2015 si respectiv mai 2016:

Cu cateva zile in urma, la 19 mai 2016, primeam de la Eugenia urmatoarea scrisoare, pe care am primit incuviintarea ei sa o postez aici (am efectuat doar foarte mici corecturi de text, pastrand insa intrutotul exprimarea si scrierea ei originala):

Buna dimineta Doamna A,ce mai faceti? cum va simtiti?

Cum m-am trezit, m-am trezit cu gindul la dumneavostra, si am deschis calculatorul sa va mai scriu cite ceva, vroiam sa va zic ca o sa va trimit pozele cu casa (n.m. este vorba despre casuta eiramasa de la parinti din satul Recea), caci anume dupa ce mi-ati facut articolul dumeavoastra, de banii ce s-au strans eu am am reparat casa pe afara, ca nu era terminata si vopsita. Apoi acea mobila care o doream incapatoare, tot de bani adunati anume din acel articol, si anume receptivi sunt crestinii mai mult oamenii cu suflet mare de peste Prut din Rominiea sau de peste hotare din Rominiea. (n.m. fotografii din timpul renovarii – in partea a II-a a articolului, pe o viitoare pagina de blog)

Aseara am fost la o conferinta (n.m. – la Chisinau, unde Eugenia petrece o parte din timp la unele prietene), o fost un parinte Dionisie din Muntii Carpati nu i-am retinut familiea …conferinta o durat 3 ore jumate si atitea a vorbit, si asa interesant …  sedeam in sala inainte,  si anuntasem si pe un baiat in carucior, Victor, care invata la Colegiu, este si el cu frica de Dumnezeu si sedeam ambii in carut iar la urma Parintile s-a bucurat ca am venit si noi asa cum sintem…  Tema de discutie o fost Taina Faradilegii si lucrarea lui Antihrist,  joia vitoare, pe 26 mai, iar o sa fie conferinta; cu ajutorul Domnului, daca o sa fiu in oras, o sa plec…  ma gindeam sa-i zic lui S. cu mamica ei daca ar putea sa vina, cu toate ca e obositor sa stai atita pe scaun…  ma simteam si eu la rau, ma dureau ranile, dar atita hrana duhovnicesca ne spunea, ca incercam sa nu acord atentiea, eram fericita ca la urma imi luasem binicuvintare de la acel parinte.  

Si avusem o ispita acasa …cum am ajuns, bucurie sa mi-o transforme in disperare, m-a inceput niste dureri foarte mari de rani si m-am scarpinat la o rana la fese si mi-a curs mult singe ,ca nu puteam opri singele…si mi-am dat seama ca e o ispita, sa-mi strice bucuriea din suflet…  dar ..nu m-am intristat..eu stiu damu aceasta lupta… daca as avea o data ocaziea sa va vad as vrea real sa vorbesc cu dumneavostra, sa va povistesc de aceste lupte duhovnicesti, care prin scris e mai coplicat de scris.

Si multumesc Domnului ca-mi da puterea sa le inteleg, desi sunt cazuri cind tare intru in disperare..  si acuma se apropie momenti grele iarasi de tecut pentru mine, fetita care sta cu mine, Maria, care in avgust o sa implineasca 2 ani de cind sta cu mine, m-a anuntat ca ea vrea vara asta sau pina in toamna sa plece,  nu va pot reda ce-i in sufletul meu,  eu de acest moment mereu ma tem ,caci cher si cit timp o stat cu mine sedeam cu acest gind, dar oare cit va sta, dar daca pleca cu cine voi sta?….

E foarte greu pentru mine acesta lupta cind stau cu cineva de durata de timp, cind ma deprind si mi-i ca o mama, ca o sora, cind ne impacam atit de bine ..aceste despartiri eu le trec atit de greu, eu tinjesc dupa acesta persoana foarte mult. Imi amintesc dupa A. cit am suferit, mai mult de jumate de an eu ma resemnasem si ma diprensesem cu alt cineva… sunt prea sensibila,  sunt ca un puisor..micut si cu aripile rinite,  mereu in dureri si atit de mult as vrea sa-mi gasesc pe cineva cine sa ma ajute pina la ultima suflare si sa nu o schimb asa..e greu, tare greu pentru mine aceste stari… Dar nu-s egoista,inteleg ca ea are viata ei inainte si e tinerica, eata luni ea o sa inplineasca 20 ani, pe 23 mai. O sa-i facem o siurpriza, o sa va povestesc dupa ce o s-o facem si vom videa cum se va primi…si va trebui sa anunt pe unu altu din cunoscuti, din prietini, ca ear trebue sa-mi gasesc o persoana sa ma ajute si sa ma ingirijeasca…

Doamne, Doamna A., numai ma gindesc ca va trebui sa plece si-mi dau lacrimile… cit de greu mi se face pe suflet ..tare greu;  stiti cit de greu pina te diprinzi cu o alta persoana, pina ii afli caracteru, pina se invata a face pansametul, pina se invata absolut totul ce-i in casa mea si unde si ce sta… ca eu parca as fi stapina casei, dar anume unde si ce sta nu prea stiu, mai mult din camira mea din dulapul din fata mea, mai vad hainutile cum stau, dar in restul nu prea stiu.  Eata de aia si m-am sculat sa va descriu aceste dureri ce-mi sta in suflet… Si fara ca sa vreau eu intru in dipresii in asa cazuri..  pina cind ma mai tin asa in forma, eu spre slava Domnului, acuma am o perioada asa, mai activa, mai plina de viata, mai vesela, asa daca m-ati vedea dumnevostra in perioadile de dipresie, is asa pasiva … Nu prea vorbesc, is trista ca si pe fata mea se vede…si is plictisitoare…nustu asa ma vad eu..parca-s o alta Eugenia ..dar eata cind este o perioada unde eu is optimista… vorbesc tare mult ..zimbesc, mult ma implic in multe, si multe lucruri vreau sa fac..  anume sa vizitez bolnavii, sa ii cercetez, sa fac pachete la inchisori, sa caut persoane cu probleme, ii sun si ii incurajez…  is total diferita de acea Eugenie care e bolnava si sade lesinata in pat..  Asta trebue doar sa vedeti..fetile damu care stau cu mine ma vad si vad si aceste doua Eugenii de perioade care sunt eu..  dar poate ca ati observat cind is eu mai mult in depresie cum scriu aceste mesaje ..ca mi-i rau, ca mi-i greu, si tot asa..  dar cind dispozitiea e mai buna scriu lucruri mai frumoase..  sau daca nu sunt prea frumose le scriu mai cu dispozitie..

Mai am o naoutate pentru dumneavostra,luni pe 23 Mai, o sa plec la Criuleni..este vorba de o intilnire cu persoanile cu dezabilitati, unde o sa vina si din Rusiea, Ucraina, parimise si din Rominiea.  Acolo va fi si diferite activitati pentru bolnavi. mai mlt sportive..   pe 3 zile ne cazeaza ..eu nici o data nu am fost la asfel de intilniri, tare mult a insistat Victor..  da sa vi-l descriu pe Victoras, asa-i zic eu..  este un baital de 23 ani din Basarabeasca – sat Sadacliea.  Este persoana cu dezabilitati, este de mic bolnav si in carucior..   nu-mi amintesc acuma deagnoza lui, dar are un suflet tare bun .   Vazuse cazul meu pe Logos.md  (n.m. este vorba de Portalul Tineretului Ortodox din republica Moldova)  in 2011, avea vrio 18 ani, dar l-a impresionat cazul meu si l-a sunat pe Victor de la Logos si a cerut numarul meu;  imi amintesc acea zi cind m-a sunat si mea zis ca ar vrea sa ma ajute eu nestind ca el este persoana cu dezabilitati ..doar mea zis ca se simte si el rau..si mea zis ca vrea prin posta sa-mi trimata o carte..era o carte pentru bolnavi..si in carte mio pus 50 euro..cu lacrimi eam primit caci damu il vazusem pe poze ca este si el in carucior si ma mai suna; ne pretenisem si eu ii ziceam: nu trebue, tu toat ai nevoie ..dar el zicea nu retrai, eu am mama, tata, sora, pe mine are cine sa ma ajute..tot el are un pretin, da eu va vorbesc de Stefan Rosca, sint ambii din aceiasi localitate, ambii de ziua mea in 2012 au adunat bani si meau cumparat un nodbuc asa micut cit o cartulie, ca eu nu aveam de pe ce sa stau pe internet..anume ei s-au gindit la asa ceva, caci imi inteleg dureria, ce inseama sa stai in casa fara comunicare..  si tot Victor sa-mi achite internetul si imi cumparase o flasca purtativa de Unite si si-aa abonato pe numile lui si asa am avut internet timp de 2 ani si el mil achita; asa o zis, ca el vrea sa ma ajute.. pina eu eam zis gata contractul, fusese pe 2 ani si eam zis eu vreau sami fac alt contract de internet..nu mai vreau sa mai achiti tu..caci ma simteam tare incomod..dar el isi dorea tare mult sa faca si el ceva pentru mine..   anu acesta el a venit in Chisinau sa invete la colegiu de informatica ..e tare bravo si priceput in acest domeniu..eu cum am vrio problema cu calculatoru mereu la el ma adresez..si acuma daca el este in oras si Stefan tot e in oras noi ne vedem mai des..

Tot ei de ziua mea, inca cu doua prietine, meau organizat de ziua mea o mare siurpriza..   eu nici nu tin minte, pote vam povestit sau nu ..caci tare mai uit ..posibil de la obosela sau de la acesta boala plina de dureri..dar va povestesc un pic si o sa va trimit poze sa vedeti ..eu ziua mea am facuto dupa cum stiti in Chisinau la Olga..si ei pe jos au scris cu creta..acus vad cum gasesc poza sa o trimit sa videti ..noi dimineta am pozato desi damu daca trecuse masinile se stersese putin..si au organizat sa vina ei pe la 9 seara sa ma scota din casa sa cobor jos si acolo sa ma astepte ei cu baloane cu muzica si cu un Urs mare jucarica de plius cu sampane ..nu pot reda ce am simtit caci numai pe internet vedeam asa filmari placute ..esisem mai multi si copilasii de la Recea erau la mine, si oaspeti desi unii din ei stiueau ca mie ei imi organizeaza ceva placut ..Esise lumea pe la balcone si priveau.  Eu cu lacrimi de fericire priveam totul si imi parea ca visez si Stefan era intro parte si daduse niste artificii..  Doamne, numai imi amintesc de acea zi plina de bucurie cu asa multi oaspeti, cu atitea siurprize, cu multi oamini care au vrut sami arate ca ei ma iubesc si ca sunt cu gindul la mine..si toata asta imi arata Dumnezeu prin oamini cit de mult ma iubeste..”

Mai jos, fotografiile de la ziua de nastere a Eugeniei – 36 de ani (Chisinau, 31 decembrie 2015), despre care a scris in scrisoare, mai sus. Alaturi de prietenii ei, in carucior sau fara:

 

…si scrisoarea Eugeniei continua astfel:

V-am trimis citeva poze de la ziua mea.   Stiu ca atunci Sandrina v-a mai trimis cite ceva si ati vazut..ma scuzati pote azi am scris prea mult si vam obosit..dar va zic ca eata mam sculat cu gindul la dumneavostra si cum e liniste, Maria cu Olga sau sculat si sau dus sa alrge ca saptamina asta ele sau apucat de sport..si aici alaturea este un parc si au plecat sa alerge si sunt aparate unde se ocupa dimineta..si Marcela (n.m. Marcela este tot o persoana bolnava de epidemoliza buloasa, prietena cu Eugenia!)  tot este aici la noi si ea inca doarme dar eu mam gndit sa ma folosesc de moment de acesta liniste si sa va scriu..meam pusti castile in urechi si ascult ceva rugaciuni si din coace va scriu ..scriu repede si-mi dau seama ca am mii de greseli,dar va rog din suflet sa ma iertati pentru acest scris cu multe greseli si trag nadejde ca dumneavoastra o sa intelegeti tot ce am scris eu si tot ce am dorit sa va redau eu prin tot ce am inceput eu aici sa povestesc..

Si cind o sa ma intorc de acolo..acus o sa va trimit o filmare care mio trimiso Victoras sa vad cum o fost anu trecut..caci imi era interesant unde si ce va fi..desi am niste emotii parca o frica o teama si o rusine..eu nu stiu cum sa va zic, dar is deprinsa intrun cerc de prietini cu persoane sanatoase; eu cind vad pe oamini bolnavi in carucior ma doare sufletul si-i privesc pe ei asa cu jale, parca eu nu as fi ca ei..

Asa m-am deprins eu, caci daca eu in viata mea am fost compexata de acesta boala si atitia ani am ascuns de toti ce am eu, ca stieau numai prietinile mele si cei din casa, si eu mereu o rugam pe matusa mea sa nu zica nimic la nimeni despre mine, cu ce bolesc eu,  caci daca vor afla se vor teme de mine ..cu gindul ca vor zice ca se vor molipsi..oii asa ginduri aveam eu Doamna A..

Si eata,eu acolo daca o sa plec, cind o sa vin o sa va povestesc, o sa fac poze si o sa va trimit..dar am asa emotii..o s-o luam si pe Marcela, ea din martie e cu mine..unde-s eu acolo si ea..nu o las ..nu stiu ce-i de facut si cum sa-i gasim si ei o fata cine sa o ajute, ea acuma nu pote singura sasi faca pansamentul si damu daca sta la noi Maria o ajuta si-i face pansament ..acasa ea are parintii bolnavi ambii si batrini si mereu ea ii ajuta pe ei dar acuma nu are puteri acuma ea are nevoie de ingrijire; cind mai putem, o ajutam noi ..pote om gasi vrio persoana si pentru ea..si eata ca si eu is in cautare .Oiii, mi-i greu numai cind ma gindesc..acus o sa va trimit si pozile cu casa si mobila si o sa inchid netu sami fac rugaciunile ..apoi o sa plec cu Doamne ajuta la manastirea Ciuflea, e aici in oras, sa sfintesc o icoana care am brodat-o, ca vreau s-o daruesc..  Apropo, daca doriti vrio preferinta ceva sa va brodez, va rog sa-mi ziceti..am intrebat de Sf. A. dar mio zis ca nu au..  

Va doresc multa sanatate putere si rabdare ..va multumesc din suflet pentru tot ce faceti pentru mine pacatoasa..va imbratisez..”

De la Eugenia am primit (cu referire la cele scrise in scrisoare), link-ul la o emisiune realizata in anul precedent a concursului pentru persoanele cu dizabilitati din Basarabia, la care se pregatea sa participe si ea in zilele ce urmaza, cu mari emotii: Festivalul Internaţional sportiv între persoanele cu dizabilităţi “Taurul de aur”, mai 2015.

De curand, la 14 mai 2016, Eugenia a participat si la “Marșul tăcerii pentru susținerea familiei tradiționale” de la Chisinau ( o veti zari in filmare, de la minutul 3:04-3:08)

Va urma.

P.S.   Cei care doresc sa sustina in continuare tineri cretsini din Basarabia, precum Eugenia Buruiana si prietenii ei de suferinta, gasesc datele pe mai vechea mea postare:Imagini si caz foarte impresionante: Apel Umanitar Urgent – Chisinau!

Leave a comment »

Dar din dar: Eugenia Buruiana si copiii sarmani din Basarabia daruiesc batranilor farame de suflet…

Vizitatorii acestui blog cunosc deja cazul unei tinere crestine din Republica Moldova, Eugenia Buruiana, suferinda de o boala rara dar foarte grea, epidermoliza buloasa (in popor numita “boala fluturasului”). In urma cu mai multe luni de zile, datorita postarii pe acest blog a cazului ei – aflat in acel moment in mare cumpana si disperare – postare preluata atunci de alte cateva site-uri cu trafic mai consistent (carora le multumim si acum!!!), Eugenia a primit ajutor financiar de la mai multe persoane din Romania, datorita carora astazi viata ei merge inainte: in continua suferinta, dar in nadejde si credinta, si… asa cum veti constata din filmarea de mai jos, in facerea de bine, si in daruirea fara limita a dragostei.

S-a intamplat sa stiu, si nu de la ea, ci adesea de la o alta tanara din Chisinau, Sandrina H. (care-mi facuse cunoscut cazul cutremurator al Eugeniei), despre felul in care, in oricat de mare si adanca suferinta s-ar fi aflat, Eugenia stia sa imparta bucurie chiar si din foarte putinul ei, aproapelui, oricare ar fi fost el, fara a sta nici o clipa pe ganduri ca ea ramane fara absolut nimic… (Insa pentru ea credinta in Dumnezeu spargea nimicul lumesc!)

Eugenia iubeste mult copiii, si asta a spus-o inca din anii in care o televiziune din Republica Moldova facea cunoscut cazul ei. Astazi, in satul in care casuta mamei ei a devenit locuibila de catre Eugenia, ea se ocupa de copiii nevoiasi si cu familii dificile de-acolo, dupa scoala, cu multa iubire si mai ales cu adanc spirit crestin ortodox, invatandu-i la randul ei, iubirea, omenia si lumina din suflet.

Astazi, primind link-ul cu filmarea de mai jos de la prietena mea Sandrina H., am avut din nou bucuria sa vad, a cata oara, ce suflet mare si iubitor are Eugenia: de ziua varstnicilor – foarte recent, a luat alaturi de scaunul ei cu rotile grupuletul de copii din satul Recea (R. Moldova) – pe care il invata cantece si poezii, si s-au dus sa bucure o batranica din sat. Momentul este foarte emotionant prin tot ce transmite. Filmarea a fost realizata chiar de Eugenia, si ii veti recunoaste vocea ca tutore si organizator al evenimentului de suflet.

Cu toate ca Eugenia insusi mi-a scris de curand, cu smerenia ei mare cu care eu deja m-am obisnuit – ca deocamdata ea are tot ce ii trebuie, eu stiu ca in Basarabia, oamenii, copiii, tinerii ori batranii – asa precum veti vedea singuri, au mereu nevoie de sprijinul celor cu mai multa sansa de la Dumnezeu. Priviti deci si actionati asa cum veti simti…

Leave a comment »

Povestea ajutorarii Eugeniei Buruiana trebuie sa continue…

Cei care citesc acest blog cunosc deja cazul Eugeniei Buruiana, tanara din Republica Moldova care sufera de o cumplita boala incurabila – epidermoliza buloasa (in popor “boala fluturasului”). In cateva randuri am semnalat pe blog cazul ei, iar apelul principal de ajutor l-am postat la 13 ianuarie 2015 (vedeti aici). El ramane deschis si valabil tuturor celor care doresc sa contribuie in continuare!

La 8 februarie 2015, sub coordonarea unei cantarete cunoscute din Republica Moldova pe nume Veronika Stolli, a avut loc la Chisinau un concert umanitar pentru strangerea de fonduri in vederea sustinerii vietii Eugeniei Buruiana. O parte de filmarea de la finalul concertului de caritate o puteti viziona mai jos. Eugenia, in scaunul cu rotile, a si recitat pe scena doua poezii creatie proprie (pe fondul muzical minunat al melodiei compozitorului moldovean Eugen Doga) iar apoi au fost prezentate punctele de vedere si gandurile organizatorilor si sustinatorilor principali. Intre ei inimoasa cantareata Veronika Stolli dar si comunitatea sateasca din Recea – satul natal al Eugeniei.

Va invit sa traiti parte din emotia Eugeniei la acest eveniment umanitar deosebit oferit de romanii de peste Prut sub numele de “Vedetele au inimi enorme”, si cu aceasta ocazie, doresc sa multumesc in numele Eugeniei Buruiana tuturor celor care au fost alaturi de ea si care vor continua sa fie, de pe ceastalalta parte a Prutului romanesc!

Leave a comment »

Mesaj de multumire al bolnavei de epidermoliza buloasa avansata – Eugenia Buruiana din Basarabia…

La 13 ianuarie 2015 am postat aici pe blogul meu “Imagini si caz foarte impresionante: Apel Umanitar Urgent – Chisinau!. Eugenia Buruiana, o tanara din Basarabia, suferinda de cumplita boala epidermoliza buloasa, singura si lipsita de minima medicatie de intretinere, era si este cazul deosebit de impresionant pe care il urmaresc si incerc sa il fac cunoscut spre ajutorare. Urmare acelui apel, trei portaluri crestine cu larga audienta au semnalizat cazul, iar pana azi s-au inregistrat si circa trei mii de vizualizari pe Facebook ale apelului. Doresc sa multumesc personal, in mod special, urmatorilor: “Umanitar” – care a preluat link-ul postandu-l intr-un comentariu al sau din data de 17 ianuarie 2015 pe  saccsiv.wordpress.com, Portalului Cuvantul Ortodox – care l-a afisat pe 21 ianuarie 2015 si Portalului Apologeticum – care l-a preluat in aceeasi zi. De asemenea, ii multumesc doamnei Luisa Ivana pentru dragostea aratata!

In primele zile ale publicarii apelului pe blog au fost postate mai multe fotografii ale ariei corporale cuprinse de rani ale trupului Eugeniei. Intrucat unul dintre privitori ne-a semnalat lipsa de pudicitate a unor fotografii, am chibzuit ca este mai bine sa le retragem. Au ramas vizibile numai ranile de pe picioare. Insa pe partea dorsala, de la talie in jos, corpul Eugeniei este tot numai rana.

Astazi, la aproape 20 de zile de la apel, Eugenia Buruiana a primit mici sume de bani de la sapte persoane din Romania. Ea doreste sa le multumeasca din suflet, si reproduc mai jos frazele pe care mi le-a scris intr-un email, emotionata:

“[…] Dar eu mereu ma rog la Dumnezeu asa: Daomne milueste si mintueste pe toti miluitorii, jartfitorii, ajutorii, rugatorii mei, dupa a lor nume si fapta, inmulteste milostenia si da-le lor iertare de pacate si dobindirea Raiului. […] Multumiti-le la toti din partea mea. Le doresc la toti multa sanatate, iertare de pacate, intelepciune, smerenie, dragoste statornica, nadejde. Cit mai multe fapte bune ca sa se mintueasca si Raiul sa dobindeasca. Dumnezeu si Maica Domnului cu toti Sfintii sa-i aiba in paza. Doamne ajuta, cu drag Eugenia.

Adaug mai jos doua fotografii cu Eugenia in ultima zi a anului 2014, cand a fost si ziua ei de nastere. In ultima fotografie apare alaturi de Parintele Veaceslav Bodarev si sotia sa Marina. Pe numele Parintelui Veaceslav sunt asteptati in continuare bani pentru ajutorarea Eugeniei (datele le aveti aici).

IMG_7144

IMG_7163

8 Comments »

Interviuri pentru viata (III): Eugenia Buruiana, 35 de ani, Chisinau – Basarabia

Cei care citesc acest blog cunosc putin povestea Eugeniei Buruiana, pe care am incercat sa o prezint si eu, cu un an de zile in urma – cititi aici.

Eugenia Buruiana este o tanara de 35 de ani din Basarabia, cu o inima frumoasa de copil, care sufera din copilarie de o boala rara, grava si extrem de chinuitoare – epidemoliza buloasa (boala fluturasului). Din 2005 Eugenia este complet singura, fara rude in viata si traieste din dragostea si mila prietenilor cu timp si dispozitie sa o ajute, sau a celor sensibili la povestea ei cu adevarat cutremuratoare! Cazul ei este cu atat mai dificil cu cat este dependenta de scaunul cu rotile – pe care insa nu e capabila sa il foloseasca in unele perioade, boala ei avand o evolutie foarte grava. Pe langa boala de fond amintita, in prezent Eugenia mai sufera de efecte seundare grave si ele, precum: viciu cardiac, hepatita virala B, pancreatita cronica, colecistita cronica, pielonefrita cronica si anemie. Locuieste in prezent in Chisinau – schimband gazdele, insa are si o micuta casa parinteasca in satul Recea, raionul Straseni, unde sta uneori vara.

Cu Eugenia Buruiana  am intrat personal in legatura cu un an de zile in urma, si am inceput sa cunosc necesitatile ei actuale – ele sunt mari si acute in fiecare zi… Sunt atat de ordin fizic, pecuniar, cat si de ordin spiritual, intrucat ea nu mai are parinti si nici un fel de rude… Atat cat am cunoscut-o eu, este un om care emana atata lumina si speranta!…, desi deznadejdea ii da tarcoale atat de des… Si ea este o mare luptatoare, dar si fortele ei omenesti, sunt masurate.  Pentru mine, Eugenia este un caz extrem, din perspectiva singuratatii in boala ei cumplita! Eugenia poate fi contactata la numarul de telefon sau la adresele electronice de mai jos:

+37369481159
email:    jenicaburuiana@gmail.com
skype:   Eugenia Buruiana
Alaltaieri, sambata 21 decembrie 2014, in cadrul emisiunii “Ochiul interior” de la ‘Radio Moldova’ din Chisinau, redactorul & prezentatorul Livia Pinzari a prezentat interviul cel mai recent cu Eugenia Buruiana, pe care l-am preluat si eu aici si va indemn sa il ascultati:
 
Daca veti hotara sa o ajutati financiar pe Eugenia, modul cel mai simplu si ieftin de expeditie a banilor in Republica Moldova (din propria mea experienta)  este prin Western Union. Pentru sume de 100 EUR de exemplu, comisionul este de 9 EUR. Orice mica suma este insa posibil de transferat – cu un comision mai mic, si este foarte mult asteptata…
10 Comments »

Pretul secundei – boala ‘EPIDERMOLIZA BULOASA’ care face ravagii in viata tinerilor din Republica Moldova (UN APEL UMANITAR…)

Un cumplit defect genetic, cu o denumire mai greu de pronuntat : epidermoliza buloasa (cu mai multe forme de aparitie si manifestare a bolii) … sau altfel spus ‘boala fluturasului‘ ii provoaca copilului/tanarului  suferinte insuportabile. Subtire ca aripile unui fluture, pielea bolnavului se acopera cu rani, la cea mai mica atingere. Ranile se vindeca greu, uneori deloc. Plagi intinse si cumplit de dureroase acopera parti intregi din corp. Cu anii degetele se atrofiaza, mainile si picioarele raman practic fara degete… Fara ajutorul cuiva, un om bolnav de epidermoliza buloasa este imposibil sa supravietuiasca… Ei traiesc numai daca 2-3-4 ore pe zi, o data sau de doua ori zilnic (!!), plagile lor sunt dezinfectate si tratate cu mare atentie cu cele necesare, de catre oameni dedicati si invatati sa faca acest lucru: de obicei membri ai familiei, ori – in cazuri cand aceasta nu exista (cazul Eugeniei Buruiana – de mai jos), de oameni cu suflet… atat de greu de gasit in zilele noastre… Boala poate afecta si organele interne, viscerele (ficat, pancreas, rinichi), dar si ochii sau sistemul respirator…

Cand am privit prima oara imaginile cu tinerii bolnavi, m-am gandit instantaneu la lepra. Epidemoliza buloasa nu este nicidecum o boala contagioasa, precum era lepra in vechime, insa este o boala teribil de grea si de dureroasa, invalidanta.

Inserez aici cateva filmulete care vor recompune doar un ciob de  imagine asupra bolii si a cazurilor existente in Republica Moldova (Frecventa acestei boli rare este incredibil de mare in Republica Moldova. Nu cunoastem a se fi intreprins cercetari care sa identifice cauzele si nu stim de exemplu despre o cazuistica similara in Romania). Avertizam ca imaginile de mai jos sunt socante!

Primele doua filme de mai jos sunt realizate si proprietatea Fundatiei DEBRA MOLDOVA, al carui coordonator este Eugeniu Brad, el insusi un caz foarte grav dar si un extraordinar luptator pentru viata! Eugeniu Brad are azi 30 de ani si in tot rastimpul vietii mama, sora si familia in general, i-au fost alaturi in fiece clipa. El este initiatorul acestui complex proiect de ajutorare, derulat sub umbrela organizatiei DEBRA, ale carei actiuni recente va indemnam sa le vizualizati pe site-ul lor.

In Republica Moldova sunt declarate azi a suferi de epidemoliza buloasa in jur de 50 de persoane.  Boala este atat de rara, incat majoritatea medicilor nu numai ca nu au auzit de ea niciodata, dar nici nu doresc sa stie despre ea… Iar bolnavii sufera in tacere, cumplit, sperand la ajutorul nepretuit al oricarui OM!

Ingrijirea si alimentatia speciala, medicamentele  rare, specifice – toate acestea se ridica la un pret enorm pentru moldovenii de peste Prut. Doar pentru pansamentele speciale este nevoie de circa 10.000 de lei moldovenesti lunar (echivalentul a 550 EUR). Pansamentele si medicamentele se gasesc numai peste  hotare si deci acestea sunt folosite in  regim de economie stricta, atunci cand ajung la bolnavi. Iar ei traiesc mai mult  din indemnizatiile de invaliditate, absolut derizorii…

Intr-o zi Eugeniu Brad a aflat de existenta Organizatiei  Debra-International. Adunandu-si toate puterile, el a inregistrat in Republica Moldova  o organizatie similara, in 2011. Datorita Organizatiei Non-Guvernamentale DEBRA MOLDOVA, s-a reusit cunoasterea tuturor cazurilor celor afectati de boala fluturasului, din aceasta tara.  “Decizia de a fonda DEBRA MOLDOVA a fost luata de un grup de 5 persoane. Fiecare avind in familie un membru care sufera de Epidermoliza Buloasa.  Asociatia “DEBRA MOLDOVA” a fost inregistrata la Ministerul de Justitie al Republicii Moldova pe data de 20 Septembrie, 2011.”

Misiunea organizatiei:

” Pentru a sustine si informa oamenii cu EB si familiile acestora precum si doctorii, si publicul din R. Moldova despre aceasta boala, despre necesitatile pacientilor cu EB, pentru a gasi cai comune de solutionare a problemelor noastre precum si de a apara drepturile si interesele persoanelor care sufera de EB “

Toate donatiile monetare sunt binevenite!
Toti banii donati pentru “DEBRA MOLDOVA” sunt impartiti egal membrilor organizatiei care sufera de Epidermoliza Buloasa.

ONG “DEBRA MOLDOVA”
Adresa:
Chisinau, Str. Vasile Badiu 29 (Posta Veche), Moldova, Republic of
Tel:    + 373 22 468-068
Mob: + 373 791 92668
+ 373 692 91843

E-mail:  eugenbrad@mail.ru
Skype:  samsung-mp143

Filmul de mai jos este realizat de Eugen insusi, sunt fotografii cu el si din casa lui. Imi permit sa il inserez aici din dorinta ca si in Romania sa fie cunoscuta aceasta boala si mai ales, sa reusim sa ajutam. Eugen, in scaunul rulant, este un luptator! Personal, am luat legatura cu el cu catva timp in urma, si stiu ca va raspunde promt la demersul celor care vor dori sa il contacteze pe mail sau pe telefon, pentru a putea stabili exact modalitatea de ajutorare a  organizatiei non-guvernamentale DEBRA MOLDOVA sau individual.

Asa cum s-a vazut in primul film de mai sus, sunt multe cazuri de boala care necesita ajutor cu medicamente sau bani. Unul dintre ele, care pe mine m-a sensibilizat extrem, este cel al Eugeniei Buruiana. Eugenia este o tarara de 34 de ani, actualmente complet lipsita de orice ruda, si care traieste din dragostea si mila putinelor prietene cu timp si dispozitie sa o ajute. Cazul ei este cu atat mai dificil cu cat si ea este dependenta de scaunul cu rotile, boala ei avand o evolutie foarte grava. Locuieste in prezent in Chisinau, in gazda, insa are o micuta casa parinteasca in satul Recea, raionul Straseni. Un film despre cazul Eugeniei  Buruiana, realizat acum 3 ani, poate fi vizionat mai jos:

Cu Eugenia Buruiana, personal am intrat in legatura de mai multe saptamani, si cunosc necesitatile ei actuale – ele sunt mari, la fel de mari si poate si mai acute, decat cele din vremea cand a fost realizat filmul de mai sus. Sunt atat de ordin fizic, pecuniar, cat si de ordin spiritual, intrucat ea nu mai are parinti si nici rude… Atat cat am cunoscut-o e un om care emana lumina si speranta, desi deznadejdea ii da tarcoale atat de des, in ultima vreme. Si ea este o luptatoare, dar si fortele ei omenesti, sunt masurate.  Pentru mine, Eugenia este un caz extrem, din perspectiva singuratatii in boala ei cumplita! Eugenia poate fi contactata pe numerele de telefon si adresele de mai jos:

 email:    jenicaburuiana@gmail.com
skype:   Eugenia Buruiana
***
In cazul in care se doreste, un mod simplu de expeditie a banilor in Republica Moldova este prin Western Union. Pentru sume de 100 EUR de exemplu, comisionul este de 9 EUR (am incercat personal si a functionat foarte bine). Orice mica suma este insa foarte bine primita.
DEBRA MOLDOVA indica pe site si date de conturi bancare, insa am constatat ca cel mai usor si mai eficient financiar, din Romania,  este sa utilizam Western Union pentru transfer de bani spre Republica Moldova. Cele doua cazuri nominalizate aici sunt deja cunoscute de mine. Cazuri pe cat de reale, pe atat de crunte…

In plus… in Republica Modova se sarbatoreste Craciunul pe stil vechi, la 7 ianuarie 2014!

Bolnavii de epidermoliza buloasa isi doresc sa traiasca, iar asta depinde de posibilitatile lor de a-si procura medicamentele si pansamentele zilnice… si desigur, o hrana minimala…

ROG PRELUATI SI DISTRIBUITI ACEASTA POSTARE.
VA MULTUMESC, IN NUMELE ‘FLUTURASILOR’ DE PESTE PRUT!
***
P.S. Este locul si momentul sa multumesc aici prietenei mele mai tinere din Republica Moldova, Sandrina H., datorita careia am aflat si despre “fluturasi” si lupta lor cu secundele vietii…
5 Comments »

Povesti de viata, povesti de suflet (III): Eugenia Buruiana via Sandrina H.

Pe Sandrina H. am cunoscut-o intamplator (dar nimic nu e in fapt intamplator in viata noastra…). Am scris despre inceputul povestii aici. In ultimele saptamani, Sandrina – ‘inima din Chisinau‘ – cum imi place mie sa-i spun in gand Sandrinei, a inceput noua ei aventura: munca la figurinele Origami. Poate parea o poveste oarecare, dar nu este! Colectia Sandrinei, se mareste in fiecare zi, cu fiecare pliu in hartie, cu fiecare pliu de durere dar si de nadejde. Colectia ei de Origami, poate fi vizionata aici.

Sandrina mi-a deschis o usa spre lumea tinerilor din Chisinau. O usa dincolo de care am intalnit povesti care merita cunoscute. Pentru forta cu care tinerii lupta sa traiasca, pentru nemarginita lor dragoste de a fi – si nu oricum, ci in lumina darului primit de Sus. O asemenea poveste este cea a Eugeniei Buruiana. Cu doi ani in urma a fost realizat filmuletul-interviu cu Eugenia, de mai jos. Va invit sa il vizionati! El spune mai mult decat as putea eu spune in cuvinte. Apoi, ca sa aducem povestea Eugeniei la zi, va trebui sa ascultam continuarea povestii asa cum o prezinta Sandrina, pe blogul ei…

Sandrina a scris ieri, pe blogul ei, despre Eugenia. De fapt, articolul este scris de o tanara fara vedere, jurnalista Livia Pinzari, si a fost destinat prezentarii la postul de radio Logos (logos.md). Intregul articol, cu titlul “Sfântul Nectarie m-a ridicat din pat după 6 ani” il puteti citi pe blogul Sandrinei, aici.

El incepe asa: “Eugenia Buruiană este o tînără în vîrstă de 32 de ani, pe care însă viaţa a făcut-o mult mai înţeleaptă pentru anii ei… De mic copil Eugenia suferă de o boală gravă şi rară – Epidermoliză buloasă, forma distrofică, care afectează atît pielea, cît şi majoritatea organelor interne… Boala se manifestă agresiv prin persistenţa pe piele a bulelor şi rănilor umede… Ca un efect al bolii, începînd cu anul 2007, Eugenia a cunoscut durerea de a fi imobilizată într-un scaun rulant, durere sporită de sărăcia şi lipsa unei familii…

Doar credinţa în Dumnezeu, nădejdea neîncetată în puterea şi minunile Domnului şi dragostea fraţilor şi surorilor întru Hristos au ajutat-o pe Jenica, cum îi spun cei dragi, să reziste toţi aceşti ani. Doar cei ce i-au fost în preajmă în tot acest răstimp, cei ce au văzut cu ochii lor chinul trupesc şi sufletesc prin care a trecut tînăra fată ştiu cît de greu i-a fost, cît de mare a fost lupta şi credinţa ei… În primăvara acestui an, boala Eugeniei s-a agravat brusc… După multiple investigaţii, medicii s-au declarat neputincioşi. Eugenia simţea însă că mai are de trăit, că mai are ceva important de realizat în această lume… Sfîntul Nectarie m-a ridicat din pat după 6 ani”, povesteşte cu lacrimi în ochi acum aceeaşi Eugenia, căreia acum cîteva luni aproape nimeni nu-i mai dădea şanse de supravieţuire.

Cititi mai departe, aici.

3 Comments »