anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

O noua perla arhivistica extrasa din nestiut: Amintiri despre „Gândirea”- de Nichifor Crainic, in 1971…

nc

Cea mai recenta aparitie editoriala (decembrie 2016) sub egida Ed. Floare Alba de Colt este dedicata profesorlui Nichifor Crainic. Neobositul cercetator prin arhive si biblioteci personale rare, ciberneticianul si teologul Florin Dutu, a adus recent la lumina a sasea sa carte dedicata reintregirii profilului profesional si uman al marelui academicianul roman.

In aceasta iarna 2016  au fost restituite publicului “ultimele scrieri ale academicianului Nichifor Crainic înainte de a pleca în viața de dincolo de mormânt,  redactate în anul 1971…”

Intro – de Florin Dutu, cu multumiri sursa – aici): “Aceste memorii vorbesc despre elita interbelică ce s-a făcut remarcată prin opere de spiritualitate românească în paginile revistei „Gândirea”: Lucian Blaga, Vasile Voiculescu, Gib I. Mihăescu, Cezar Petrescu, Adrian Maniu, Tudor Vianu, Ion Pillat, Emanoil Bucuța, Alexandru Busuioceanu, Dumitru Stăniloae, Ștefan Baciu, Ovidiu Papadima, Victor Papilian, Victor Ion Popa, Radu Gyr, Nicolae Crevedia, George Breazul, Oscar Walter Cisek, Zaharia Stancu, Mateiu Caragiale, Emilian Vasilescu etc. “

„Știi ce lucrez acum? Niște amintiri despre «Gândirea», revista cea mai ponegrită de aproape 30 de ani încoace. Nu se vor publica desigur cum nu se publică nimic din manuscrisele mele. Dar vreau să rămână pe urma mea imaginea acestei reviste așa cum a fost.” (Nichifor Crainic către Pamfil Șeicaru, care se stabilise la Madrid, 19 iulie 1971)

„Am considerat întotdeauna Gândirea drept revista cea mai frumoasă apărută vreodată în România și în Europa. Era foarte arătoasă, elegantă, tipărită pe o hârtie gălbuie… și se publica sub direcția lui Crainic și a unei grupări din care făceau parte scriitorii cei mai de seamă dintre cele două războaie.” (Vintilă HORIA)

           „Se strânsese elita ţării în jurul acestei reviste. Pentru ce credeţi? Pentru un scop foarte profund. Acela că existând acum România Mare trebuie să-i dăm o directivă românească pentru a crea o cultură românească pe măsura României Mari. Ăsta a fost idealul acestei reviste. Când a venit în ţară celebrul filosof german Hermann von Keyserling, am fost însărcinat de guvern să-l conduc eu prin ţară. Mi-a cerut să-l duc să ia contact cu diferitele cercuri intelectuale. L-am dus în cercul de la Viaţa românească, l-am dus în cercul lui Densuşianu, l-am dus în cercul fantomatic al Convorbirilor literare şi l-am dus şi-n cercul lui Lovinescu, El se informa pentru a scrie o carte pe care a şi scris-o – Analiza spectrală a Europei – în care defineşte toate popoarele Europei după mentalitatea lor. Fireşte, l-am iniţiat şi-n cercul revistei noastre. Ce a găsit el specific în mişcarea noastră culturală? Celelalte nici nu l-au interesat. A spus că sunt idei de împrumut din străinătate. Aşa erau. L-a interesat fiindcă avea idei proprii şi zicea el că pe baza ideologiei Gândirii poporul nostru poate crea în orientul Europei o nouă cultură neobizantină. Aceasta era părerea lui…”

           Printr-un concurs fără deliberare prietenii gândirişti îşi alegeau ce-aveau mai bun şi aduceau la revista lor. Rareori dacă era cazul să solicit colaborarea cuiva. Ion Pillat se achita cel mai regulat. Lucian Blaga, trăind mai mult peste hotare, la fel. Vasile Voiculescu, Victor Ion Popa, Victor Papilian, profesor la Cluj, tot aşa.

O dată pe an ne întâlneam cu toţii la o agapă stropită cu vin. Atunci ne vedeam toţi cu noii veniţi, bucuroşi că se cunosc cu cei mari care începeau să fie academicieni ori să fie încununaţi cu premii de stat, deşi niciodată, pe cât ştiu, nici un gândirist n-a intervenit pentru onoruri şi n-a tămâiat pe vreunul de care ele depindeau.

Ce putere i-a adunat în jurul acestei reviste unul şi unul? A afişat Gândirea vreun principiu estetic? Vreun principiu etnic? Vreun principiu moral? Fiecare şi toate la un loc ar fi fost prea puţin. Ar fi fost mărunţişuri în jurul cărora creând câte o bisericuţă pentru a da prilejul unui criticastru ambiţios să se erijeze în cap de şcoală şi în teoretician al unor lucruri arhicunoscute, împrumutate din banalităţile sterile internaţionale. În locul acestor mărunţişuri, componente ale artei, am afirmat un principiu mai presus de toate, care le cuprinde pe toate şi pe toate le fecundează. Acest principiu al revistei Gândirea, care a deosebit-o de toate publicaţiile celelalte, e spiritualitatea românească…”

Nichifor Crainic. Amintiri despre „Gândirea”, București: Editura Floare Albă de Colț, 2016, 112 pagini

2 Comments »

“Va Veni Timpul când Timp Nu Va Mai Fi” – de Ioan Dumitrean, Ed. Floarea Alba de Colt, iunie 2016

COPERTA DUMITREAN -pentru site.jpg

Coperta si text preluate integral, cu multumiri, de pe site-ul Editurii Floare Alba de Colt:

Va Veni Timpul când Timp Nu Va Mai Fi

“Marea majoritate a oamenilor conștientizează ce este viața de-abia atunci când ajung la finalul ei, trezindu-se brusc în fața unei Veșnicii pentru care nu s-au pregătit și la care nici măcar nu s-au gândit.

Cartea aceasta conţine o serie de parabole şi cugetări (marea majoritate compuse de mine şi doar câteva dintre ele preluate din carţi ale sfinţilor şi adaptate la vremurile noastre de astăzi) privitoare la:

– tainele acestei vieţi cu referire la ceea ce îl aşteaptă pe fiecare om după moarte: viaţa şi fericirea veşnică sau moartea şi suferinţa veşnică

– trecerea ireversibilă şi grabită a timpului – fapt care îl aproprie pe om, în mod inevitabil, cu fiecare zi care trece, chiar fiecare clipă (secundă) din viaţa lui, cu fiecare suflare (respiraţie), cu fiecare bătaie a inimii, de moartea trupului şi veşnicie

– indiferenţa multor oameni faţă de soarta lor în veşnicie si necredinţa altora în existenţa veşniciei, a lumii de Dincolo

– o analiză critică a lumii contemporane ultramoderne în care trăim

– „demascarea” deşertăciunilor şi amăgirilor acestei vieţi trecătoare

Deşi la prima vedere simple, poate chiar puerile, aceste parabole şi cugetări luate din viaţa de zi cu zi sunt pline de înţelepciune – se poate vedea cu usurinţă acest lucru în tâlcuirea (interpretarea) lor. Ele pot fi înţelese de oricine, indiferent de vârstă, educaţie, cultură, inteligenţă etc.

Cartea se incheie cu:

– un dialog (inventat de mine) între un ateu convins şi un credincios creştin ortodox, cu argumente vădite, învederate, dovedite

– un mini-sinaxar care cuprinde aproape toate numele care apar în Noul Testament: cele 4 Evanghelii, Faptele Apostolilor şi Epistole; nu am găsit nicăieri în lume un astfel de sinaxar care să cuprindă doar numele acelor persoane; am dorit să scot în evidenţă cine au fost acei oameni, când au trăit, cum au trăit, cum au murit, când au murit, care a fost relaţia lor cu Iisus Hristos şi/sau cu Apostolii etc.

– câteva profeţii ale Mântuitorului care s-au împlinit la câţiva ani după Înălţarea Sa la Cer

– cuvintele pe care Mântuitorul Iisus Hristos le-a scris în ţărână (pământ sau nisip) atunci când  cărturarii şi fariseii au adus la El o femeie adulteră pe care vroiau să o ucidă cu pietre (aşa cum prevedea legea lui Moise) aşteptând să vadă mai întâi ce va zice El (In. 8, 3 – 11)

– cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur la versetul „În deşert se tulbură tot muritorul” din Psalmul 38 al lui David

În încheiere am povestit o minune care mi s-a întamplat în anul 2013, pe 6 august – în ziua Praznicului Schimbării la Faţă.

La fiecare parabolă, cugetare şi chiar şi în povestirea minunii, am făcut trimiteri exacte la textele din Sfânta Scriptură (atât Vechiul cât şi Noul Testament); am folosit prescurtările cu 2 sau 3 litere (aşa cum le-am găsit în Biblia din 2009, a ÎPS-ului Bartolomeu Valeriu Anania), dar textele (citatele) din Biblie sunt din Biblia din 2008.

Cartea se intitulează Va veni timpul când timp nu va mai fi (după citatul din Ap. 10, 6) pentru că va veni o vreme (un timp) când timpul se va lua de la întreaga omenire (umanitate) la un loc (vezi coperta a IV-a) şi până atunci, se va lua de la fiecare om în parte, pe rând (vezi coperta I), aşa cum a fost luat de la toţi oamenii care au trăit înaintea noastră în această lume. Câţi dintre cei care au trăit în primele secole de la crearea lumii mai sunt astăzi în viaţă? Cine din cei care s-au născut înainte de secolul 20 (adică înainte de anul 1.900) se mai află astăzi în această lume?

O parte din cărţile, materialele şi paginile web pe care le-am studiat în vederea conceperii cărţii de faţă au fost trecute ca surse bibliografice la subsolul paginilor (note de subsol). 

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

(Cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur înainte de trecerea sa la cele veşnice, pe 14 septembrie 407)”

Ioan Dumitrean”

Leave a comment »

A aparut editia a II-a a biografiei Parintelui Arsenie Boca – de Florin Dutu

DSC07815

Florin Dutu – autorul biografiei Parintelui Arsenie Boca: imagine dintr-o emisiune de la B1 TV, 12 aprilie 2015

Pana in prezent, cea mai documentata biografie a Parintelui Arsenie” (conform afirmatiei Parintelui Daniil Stoenescu – Episcop-loctiitor al Daciei Felix) – a aparut zilele acestea (inceput de noiembrie 2015) in cea de a doua editie, revizuita si adaugita de autorul ei, teologul si economistul cibernetician Florin Dutu.

Prima editie a biografiei, cu tiltul „Şi cărţile au fost deschise” (Apocalipsă 20, 12). Părintele Arsenie Boca (1910-1989) – o biografie. Bucureşti: Editura Floare Albă de Colţ, a  fost publicata in 2013. La doi ani, iata, s-a cerut a aparea a II-a editie. Despre aceasta carte – la publicarea primei editii, Alexandru Valentin Craciun nota (vedeti intreaga referinta, aici):  “Un merit incontestabil al cărţii este contextualizarea istorică, situarea biografiei Părintelui Arsenie în „tăvălugul” marilor curente culturale, sociale, politice, care au însoţit prima jumătate a secolului trecut, culminând, desigur, cu instaurarea comunismului. Dar „munca de detectiv” a lui Florin Duţu are o miză apologetică: aceea de a da un răspuns documentat, detractorilor vechi şi noi ai memoriei Părintelui Arsenie Boca“.

DSC09787

DSC09788

 

 

Alexandru Valentin Craciun, absolvent de filosofie si master in teologie este cunoscut indeosebi in urma debutului sau din revista Lumea Credinţei  din 2007, cand a semnat un articol despre pictura Părintelui Arsenie Boca – in legatura cu identificarea paternitatii celebrei fresce a lui ‘Iisus în Zeghe’ de la Biserica Sfantul Elefterie-Nou de la Bucuresti. In aprilie 2010, A. V. Craciun sustinea intr-un interviu: “Părintele Arsenie continuă să fie un personaj incomod. De ce continuă să fie incomod – nu mă întrebaţi, nu ştiu. Astea sunt reacţiile pe care eu le-am constatat pe teren. Ele oscilau aşa: de la teamă, suspiciune, până la refuz încăpăţânat, adică negare. Deci părintele este şi temut şi contestat în acelaşi timp. De confraţii dânsului vorbesc. Cum mi-am explicat eu chestia asta?.. Din ce-am mai citit despre biografia dânsului, pentru că n-am avut privilegiul să-l cunosc în viaţă, s-a păstrat mentalitatea comunistă foarte mult în Biserică, iar pe de altă parte, prigoana pe care dânsul a suportat-o în tăcere, renumele pe care l-a avut în timpul vieţii, de om căutat de foarte multă lume şi de om văzător cu duhul ş.a.m.d., sunt lucruri care au fost foarte incomode şi pe care Biserica încă nu şi le-a asumat. Dovadă: nu s-a întocmit un dosar de canonizare a părintelui deşi, cu prisosinţă…” (intregul interviu, de citit aici).

Biografia Parintelui Arsenie in cea de a doua editie realizata de Florin Dutu contine si cateva fotografii absolut inedite cu Parintele Arsenie, din 1987, cu doi ani si jumatate inainte de trecerea sa la cele vesnice. Astfel, pe coperta I a cartii (vedeti mai sus), sunt reproduse doua fotografii datand de la 14  aprilie 1987: fotografia cu Parintele vazut din spate a fost realizata in curtea Bisericii din satul Draganescu de langa Bucuresti (unde a pictat incepand din 1967/1968 in tempera intregul interior) , Parintele indreptandu-se spre poarta de iesire din curte si probabil spre a traversa si a ajunge la Casa Parohiala unde gazduia, la Parintele Paroh Savian Bunescu (gardurile se pastreaza si azi in aceeasi forma!). Fotografia ce il infatiseaza din fata este un detaliu, iar imaginea a fost surprinsa in aceeasi zi, in dreptul usii de iesire din biserica in pridvor. In aceasta editie a cartii mai apar pentru intaia data si alte doua fotografii din 1987, de la Draganescu. Cred ca fotografiile din 1987 sunt ultimele realizate inainte de plecarea Dincolo a Parintelui.

Cartea biografica, in a doua editie, este prezenta si la Sibiu, la Targul National de carte si revista religioasa de zilele acestea. De la acelasi targ am aflat ca se asteapta, posibil chiar la ziua de pomenire a Parintelui Arsenie Boca – 28 noiembrie 2015 – 26 de ani de la trecerea in lumea dreptilor, lansarea celui de al III-lea volum al cartiiParintele Arsenie Boca in arhivele securitatii. Opis de documente” – volum realizat si ingrijit de Florian BichirRomeo Petrasciuc si Ramona Toderel.

2 Comments »

“Liturghie pe Mormântul Părintelui Arsenie.” Texte literar-religioase . Autor: Episcop Daniil Stoenescu

Textele şi cuvintele din această carte sunt izvorâte din dogoarea rugăciunii de foc a Preacuviosului Părintelui nostru Arsenie Boca, a cărei intensitate şi altitudine „de 49 de coţi” (Cântarea celor trei tineri, 1, 23), am simţit-o adeseori!…† Daniil Stoenescu, Episcop-locţiitor al Daciei Felix.

liturghie

În dimineaţa acelei zile, cea din urmă zi a istoriei şi cea dintâi zi a veşniciei, Episcopul Evangelicus de Ulpia Christiana, împreună cu cei trei preoţi rămaşi alături de el şi un diacon, începu Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, chiar pe mormântul Precuviosului Părintelui nostru Arsenie de la Prislop, spre bucuria florilor şi a ţărânei de pe mormânt, în prezenţa câtorva măicuţe şi surori şi a unui grup restrâns de credincioşi, care-şi petrecuseră noaptea ascunşi prin pădurile Prislopului. Brazii argintii şi tuiele aurii străjuiau locul şi cimitirul mănăstirii, povăţuiţi ca de un egumen, de bătrânul stejar de esenţă de Mamvri, care purta cu demnitate şi cu smerenie pe pieptul trunchiului său, crucea încrustată de episcop în tinereţile sale, în scoarţa lui, cu faţa spre sfânta cruce de la mormântul Părintelui, iar mesteacănul alb înfrunzit era sfeşnicul de Liturghie. Din peştera sfântului Ioan au fost aduse în grabă vasele liturgice şi potirul de piatră cu monograma Mântuitorului Hristos, precum şi prescurile şi vinul liturgic ascunse cu grijă de furia celor din urmă prigonitori antihristici ai celor din urmă creştini. Măicuţele cântau înlăcrimate răspunsurile liturgice la ectenii, puse în note de însuşi Părintele nostru Arsenie.” (extras din cartea “Liturghie pe mormântul Părintelui Arsenie” – Ed. Floare Alba de Colt, iulie 2015)

***

Cuprinsul cartii:

Pustnicul din Retezat
Dampsus – La Naşterea Domnului, anul 861
Prislop – 8 mai 1397
Rugăciunea preotului Dalc
Liturghia de pe urmă
Miride pe discul lui Paternus
Revelaţia „Omului” la Babele
„Torna, torna fratre!” sau trei stele căzătoare într-o noapte a anului 587
Imnul dacilor
Un dac la Atena
Arhitectul turnului Babel
Columna lui Decebal
„Floare de măceş”
Cântarea Ţării Haţegului
Nopţi înstelate
„Ego Zenovius votum posui”
Pomelnice pe coajă de copac
Crucea de stele a sfântului Andrei
„Feţele albe”
Sufletul lui Decebal
Oseminte în pântecele chitului (apocrifă)
Rugăciune
Potirul Daciei Felix
Psalmul lui Deceneu
Însemnările lui Iafet
Îngerul păzitor al Daciei
Calea Mare – între Bucium şi Lazuri
Contemplaţie
Epitaf de Crăciun
Galbena
Soarele de andezit
Presbiterul din Singidunum
Ideal
Versuri
La ceas de taină cu Sfinxul
„Suntem români şi punctum!” (Mihai Eminescu)
„Ouă de dinozauri în Vinerea Mare a celui din urmă Paşte”
Vedeniile lui Noe din corabie în vremea potopului
Eliberarea fluturilor din pietre
Fluturi de nea – sau poveste pentru îngeri
Schimbare la faţă pe Kogaionon
Catedrala din vedenia ciobanului Bucur
Întâlnire pe podul lui Apollodor
Moartea lui Deceneu
Cutremur de timp la Remesiana
Episcopul de Ulpia Traiana
Cuvioasa Maică Prislopeia
Iisus în ie românească
În faţa „Celui Vechi de zile”
Moşii de iarnă
Vedenie la Bulzu
Poemul Hăţăgelului
Stâlp de sare pe drumul spre Emaus
În grădina episcopului de Ulpia Traiana
Liturghie de Rusalii la „Babele”
Ulpia Christiana
Otpust la cea dintâi Liturghie săvârşită pe Lună
Întâlnire între Episcopul de Ulpia Traiana şi Episcopul de Ulpia Christiana
Liturghie pe mormântul Părintelui nostru Arsenie de la Prislop

***

Fotografii de la Manastirea Prislop, mai 2015:

2 Comments »

Biografie (mai 2015): Parintele Dumitru Staniloae – de Florin Dutu

Teologul Florin DUŢU a adus foarte recent la lumina o noua carte biografica, extragand al treilea varf din triunghiul ortodoxiei romanesti: “Viaţa Părintelui Dumitru STĂNILOAE 1903-1993” (Ed. Floare Albă de Colţ, 2015,  80 pagini), caci s-a ocupat pana acum de Parintele Arsenie Boca si de profesorul Nichifor Crainic.

Coperta cartii este o fotografie inedita in care pe o banca se gasesc asezati alaturi Parintele Dumitru Staniloae si Parintele Arsenie Boca, ambii in vesminte albe/deschise la culoare, probabil datand din perioada 1943-1946 (fotografia respectiva este posibil a fi fost facuta in curtea Facultatii de Teologie din Sibiu).

Din prezentarea cartii, realizata de autor:

foto2

Pr. Dumitru Staniloae la sfintirea bisericii din satul natal -Vladeni (Brasov), sept. 1969

Profesorul Stăniloae, aflaţi de la mine, că altfel n-aveţi de unde să aflaţi, este cel mai profund cugetător în materie spirituală, ca să nu vorbesc altfel, pe care l-a avut ţara noastră până acuma şi pe care în momentul de faţă îl are întreaga religie ortodoxă.” (Nichifor CRAINIC la 80 de ani, 23 dec. 1969)

De aci înainte în bucătăriile fără lumina soarelui ale unor gazde mizere din Scheii Braşovului, am învăţat carte pe colţul mesei de gătit sau într-un ungheţ întunecos pe cufărul care cuprindea, printre firimituri de pâine mucegăită, câteva ouă, o oală de varză fiartă, o bucată de slănină, bogăţia mea alimentară, la care renunţam adeseori din pricina monotoniei şi pe care mi-o căra biata mama din două în două săptămâni sau mi-o aduceam eu, povârnit şi tras încoace şi încolo de braţele desagilor, pe drumul care mi se părea infinit de la gară până în fundul Scheilor unde ajungeam cu spatele şiroaie de laptele ce se vărsa dintr-o sticlă spartă în desagă. Într-o vreme am făcut serviciu de chelner la internatul liceului, spălând paharele şi ducând de la bucătărie în sufragerie tăvile cu mâncare elevilor ce puteau plăti costul internatului, asigurându-mi în felul acesta o mâncare caldă. Dar sentimentele de umilinţă ce le încercam la auzul poruncilor ce mi le adresau elevii, uneori din clase inferioare, m-au făcut să renunţ repede la avantajul ce-l aveam în schimbul acestui serviciu.” (Pr. Dumitru STĂNILOAE, Declaraţie din 14 iulie 1962, în: ACNSAS, fond Informativ, dosar 203672, vol. 1, f. 92-94.)

CUPRINSUL cartii poate fi urmarit pe contul de Facebook al autorului Florin Dutu.

Leave a comment »