anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Povestea unei carti de marturii monahale athonite si a ilustratiilor ei – semnate de Gabriela Mihaita David…

La 15 iulie 2013, notam pe blogul meu:  

Se intampla sa intalnesti, in “virtual”, oameni pe care sa-i indragesti si sa-i admiri, “din prima”, cu putere! Nu-i cunosti, nu i-ai vazut vreodata, nu stii nimic despre ei – in afara de ce exprima ei prin mijloace vizuale sau audio puse la dispozitie de spatiul virtual in care mai toti ne miscam azi. Eu “am intalnit-o” pe artista Gabriela Mihaita David cu cateva luni in urma, pe o “stradela” a Internetului blog-ist, pur intamplator. Nu mai stiu care pe care a observat si a “salutat” intai in mod efectiv, dar aceasta nu este important. Insa intalnirea aceea a ramas, este, si se pare ca si de o parte si de alta. Ne “vedem” si “ne auzim” – uneori mai des chiar decat o facem cu cei mai buni prieteni, desi direct nu am vorbit deloc, decat, desigur, mici intrebari, raspunsuri ori multumiri, pe blogurile noastre. Sunt convinsa ca astfel de “intalniri” sunt dese in virtual, si cred ca aceasta este fateta frumoasa a “socializarii” digitale. Impartasirea fara obligatii, fara asteptari, fara incorsetari, fara pretentii si fara asaltarea intimitatii, nu poate fi decat placuta. Muzicianul Gabriela Mihaita David rosteste rar si putine vorbe, pe coltisorul sau de virtual, dar stie, in mod minunat, sa se exprime vizual! Expozitia dumneaei, din care impartaseste oricui vrea sa arunce o privire, este o sarbatoare vizuala!……… (continuarea -aici)

***

Doamna Gabriela Mihaita David este violonista la Filarmonica din Ploiesti si artist amator, manuind o tehnica cu totul originala, in sine extrem de simpla dar de mare impact vizual – “tehnica desenului in pix” – cel mai adesea albastru.

Am preluat adesea, de-a lungul a catorva ani deja, o mica parte a desenelor sale minunate si pe blogul meu, primind pentru aceasta acceptul autoarei, pe care am considerat-o mereu o artista cu totul speciala! Pentru mine desenele sale sunt sursa de bucurie zilnica, de armonie si de stare de gratie, de peste trei ani si jumatate.

Gabriela Mihaita a maiestrit sute (sau poate mii) de desene, pe care le-a postat apoi pe cele doua bloguri ale sale, transformate in veritabile simeze electronice: AICI si AICI. Blogurile sale au fost si sunt o expozitia vie, pulsatila si continua, in care desenele se insira ca margele de stari si cuante de comunicare non-verbala, zi dupa zi. Buna parte din desene au fost clasificate de artista in serii purtand nume specifice.  Intre ele se numara cateva serii de desene de inspiratie iconografica si spiritual-ortodoxa. La inceputul anului 2016, la cerere, a ilustrat coperta unei carti despre cuviosii si sfintii purtatori ai numelui Arsenie (vedeti aici).

Pe la mijlocul lunii septembrie 2016, cu trei zile inainte de mutarea la Domnul a fratelui dumisale, Doamna Gabriela Mihaita David a primit o cerere neasteptata – asa cum face Dumnezeu cu alesii sai, spre mangaiere:  sa ilustreze o carte de texte patristice traduse de calugari din greaca in romana. De aceasta carte s-au ocupat monahi din Sfantul Munte Athos, de la Schitul Lacu, Chilia Buna-Vestire. Coperta cartii – care a iesit in aceste zile de sub tipar la Editura Evanghelismos, se gaseste dedesubt.

 

cover_iosif-isihastul

Ilustratiile cartii sunt desenele pentru inceputuri si sfarsituri de capitole: Gabriela Mihaita a pregatit, in timp de putin peste o luna de zile, cele 40 de desene pentru inceputurile capitolelor si alte 40 de desene pentru sfarsiturile capitolelor. Despre perioada gestatiei si realizarii desenelor, dumneaei imi scria: “Desenele acestea sunt rugaciunea mea pentru fratele meu, si m-am straduit sa fie gata inainte de pomenirea de 40 de zile, asadar, au fost gata in 38 de zile, cand i-am trimis parintelui de la Chilia Buna- Vestire ultimul desen, adica intr-o luna si aproximativ zece zile. A fost o stare de transa, ca o anestezie a sufletului, caci, altfel, durerea ar fi fost de nesuportat. Fratele meu era mai mic decat mine, dar sufletele noastre s-au comportat mereu ca si cum ar fi fost gemene. Asa simt si acum. Jumatate din sufletul meu este impreuna cu fratele meu.

Ele au fost astazi, 20 ianuarie 2017, asezate pe simeza electronica a artistei si pot fi vizionate acolo (click AICI si AICI). Va invit sa vizitati expozitia ilustratiilor cartii “Cuviosul Iosif Isihastul: Marturii ale experientei monahale” dar sa o si cititi…

Preiau mai jos numai doua mostre-desen din expozitia de ilustratii a cartii pomenite:

athos-20

Desen din seria “Inceputuri de capitol“, autor Gabriela Mihaita David

athos-60

Desen din seria “Sfarsituri de capitol“, autor Gabriela Mihaita David

6 Comments »

O altfel de poveste de Craciun…

Cred ca sunt mai bine de doi ani, de cand am descoperit – nu stiu cum – pe Internet, un site vizual de care, instantaneu, nu m-am mai putut dezlipi: “albastrude.wordpress.com“. Am intalnit acolo desene uimitoare, realizate cu pixul – un fel unic si inedit de a reda imagini – marea majoritate portrete. Tehnica aceasta de desen in pix nu permite reveniri, retusuri, corectii, iar eu priveam uimita atatea chipuri – de sfinti, de laici, de artisti sau de stari interioare, si ma intrebam cat talent si mai ales cata ardere interioara se afla dincolo de fiecare desen. Imi placeau teribil trasaturile acelea albastre, unele fine, altele apasate, tremurande ori degajate, calde ori manioase, care se ingramadeau in anume fel incat sa redea cu o expresivitate adesea desavarsita figuri, fete, profile umane sau supraumane. Dupa ce am descoperit site-ul, am “scotocit”, evident, in arhiva atat de bogata, si nu ma mai saturam sa descopar nenumarate personaje pe care le recunosteam instantaneu. Iar personajele necunoscute nu erau altele decat partea de reprezentari ce avea sa creeze lumea speciala a starilor si trairilor omului ce re-crea lumea, cu pixul fermecat: omul se numea Gabriela Mihaita David.

In decurs de cateva saptamani, atunci la inceput, in toamna-iarna lui 2012, m-am bucurat nespus de explorarea site-ului vizual, care se imbogatea zilnic si din care ma infruptam si eu cu starile omului si artistului creator. Ma infruptam este numai un fel de a spune, caci seria de desene “lupta cu patimile” ma punea si pe mine adesea in introspectii grele si adanci, asa cum probabil le traia, lucrandu-le, autoarea. Am intrat deci intr-o lume in care regaseam chipuri si modele dragi si iubite de oameni in fata carora ma inchinam de admiratie, regaseam apoi studii dupa mari artisti, chipuri de sfinti si sfinte, desene dupa icoane si sinaxarele zilei, si cate altele… Pe site-ul Gabrielei Mihaita David era o liniste manastireasca, insa un tumult interior a carui complexitate o intuiam. Uneori simteam o oarecare pace, ori impacare, dar adesea era doar multa liniste si multa smerenie. Se intampla rareori ca vreun desen sa apara insotit de versuri albe, si le parcurgeam, incercand sa inteleg ce este dincolo…

Cred ca era decembrie 2012, si am inceput sa impartasec celor foarte apropiati entuziasmul si bucuria mea in fata multora dintre desenele pe care eu le-am socotit, si la fel le socotesc si astazi, neasemuite… Intre timp, probabil citind chiar pe site, aflasem ca Gabriela Mihaita David canta la vioara in filarmonica din Ploiesti. Mult mai tarziu am aflat ca aceasta este “profesia” ei, deja de 35 de ani. Si tot mai tarziu aveam sa aflu ca deseneaza de cand se stie, dar nu a facut niciodata studii de specialitate… 

Intr-un fel sau altul, noi doua am intrat la un moment dat in “dialog” electronic. Asa s-a intamplat mai apoi, sa aflu cate ceva din spatele trairii artistului si sa inteleg bucatele din flacaruia ce mistuia sufletul sau. Dupa cateva luni, la sfarsitul lunii mai 2013 a avut loc o “intalnire” speciala a desenelor si indirect a sufletului artistei, cu Parintele Rafail Noica, despre care Gabriela Mihaita mi-a destainuit ulterior: ‘E adevarat, cel mai frumos si binecuvantat  moment din viata mea a fost acea  “intalnire”.’ Aceasta deoarece dupa acel moment, in viata artistei a aparut o schimbare totala de situatie, despre care nu cred ca gresesc afirmand ca a fost un miracol…

Apoi, pe traseul timpului de pana azi, ne-am intersectat ideatic si spiritual, in alte cateva randuri. E adevarat, tot de la distanta, dar pare ca aceasta nu e deloc importanta intre noi. Niciodata insa in conjuncturi facile, mereu in situatii dificile, dramatice chiar. A fost un fel de a impartasi si de a primi una de la alta ceea ce puteam oferi bun si linistitor. Mi-e la fel de drag si dor azi, ca si in urma cu mai bine de doi ani, sa consult aproape zilnic, tot ceea ce expune pe noul sau site, “gabimihaita.wordpress.com”  artista Gabriela Mihaita. Este o lume atat de sensibil transpusa, si atat de vie, incat sustin ca in acel simplu monocolor albastru, eu am gasit una dintre cele mai frumoase lumi vizuale posibile. Razbate atata umanitate din ridicarea ochilor si inimii artistului catre Cer si Dumnezeire, in toate desenele Gabrielei Mihaita! Miile de linii albastre, de dare de pix, ce compun lumea vizuala a Gabrielei Mihaita, ma fascineaza… Este motivul pentru care am ales si aleg mereu, cu acordul artistei, sa ilustrez unele pagini din site-ul meu.

Asa cum a facut-o mereu, cu o infinita bunatate, am primit si de asta data acordul, si ii multumesc iarasi acum Gabrielei Mihaita, sa asez mai jos trei desene realizate de ea pentru o pre-comanda, pregatite special in trasaturi negre, avand ca tema reprezentari evanghelice care se pot constitui in ilustratii de carte cu tematica Nasterea Domnului. Asa imi imaginez eu povestile de Craciun, cu oameni ce daruiesc mereu, cu bunatate si dragoste…

Bunavestire

Bunavesire – desen de Gabriela Mihaita David, 2014

 

Cei trei pastori

Cei trei pastori – desen de Gabriela Mihaita David, 2014

 

Nasterea Domnului

Nasterea Domnului – desen de Gabriela Mihaita David, 2014

 

6 Comments »