Mina de la Baia Sprie: comori si suferinta – sau ce datoram, intre multe altele, detinutilor politici ai Romaniei?…

In colectia impresionanta de minerale, roci si aur de la Muzeul Aurului din Brad, exista si numeroase mostre de zacaminte provenind din Mina de la Baia Sprie, cunoscuta cel mai mult pentru zacamantul de plumb. Privindu-le, mi-am amintit de povestirea Parintelui Justin Parvu despre perioada de mai bine de un an si jumatate petrecuta de Sfintia sa la munca grea, in mina de la Baia Sprie.

Aranjament sugestiv cu vagonet si oameni muncind la exploatarile miniere ale tarii – Muzeul Aurului din Brad

Am privit deosebitele exemplare de zacaminte extrase de la Baia Sprie din Muzeul de la Brad  si gandul mi-a fugit la cei care, alaturi de minerii angajati, au depus eforturi care adesea le-au adus moartea – o parte a celor incarcerati politic in inchisorile comuniste – si transferati pentru anumite perioade de timp in mine sau in lagarele de munca fortata din tara…

Mostre de zacaminte extrase de la Baia Sprie – din colectia actuala a Muzeului AUrului din Brad, jud. Hunedoara:

Exploatarea de la Baia Sprie (si alaturata ei, cea de la Cavnic) s-au deschis pentru extractii in 1950. Pe harta de mai jos – cu reteaua de locatii a sistemului comunist represiv din Romania, Baia Sprie este insemnata cu bila rosie, ceea ce semnifica “lagar de munca cu regim sever” (harta a fost realizata de Iuliana Barnea, de la Institutul de Arheologie din Bucuresti). La aceasta mina a lucrat, din 1952 pana in 1954, si Parintele Justin Parvu, care a purtat pentru acel loc si amintirea celei mai luminoase sarbatori a Invierii Domnului din cate a trait in viata, dar si unele cele mai cumplite amintiri – fiind si martorul limitelor fortelor umane sau al muncii pana la moarte…

In Muzeul “Memorialul victimelor comunismului si al rezistentei” din Sighetul Marmatiei am gasit concentrate pe doua panouri cateva date “tehnice” reprezentative cu privire la detinutii politic si munca lor la Baia Sprie (foto mai jos).

Panou de la muzeul “Memorialul victimelor comunismului si al rezistentei” din Sighetul Marmatiei

 

Panou de la muzeul “Memorialul victimelor comunismului si al rezistentei” din Sighetul Marmatiei

In exceptionala carte a profesoarei Gratia Lungu Constantineanu, ““Parintele Justin Parvu – Viata si invataturile unui marturisitor” (Ed. Haritina, Iasi, 2008), se gasesc prezentate, cu vorbele Parintelui Justin, mai multe amintiri ale Sfintiei Sale de la Baia Sprie. Extrag din aceasta carte cateva pasaje, mai jos:

 

 

In anul 2010, Parintele Justin Parvu s-a ingrijit de ridicarea, la intrarea in zona exploatarii miniere de la Baia Sprie, a unei troite intru comemorarea suferintelor cumplite si a mortii multora dintre detinutii care si-au pierdut viata in mina…

Astazi, intrarea in mina si troita arata ca mai jos:

 

In urma Parintelui Arsenie Boca (I) – mormintele parintilor si surorii sale

Despre familia Parintelui Arsenie Boca am citit initial intr-o carte documentara valoroasa si inimoasa, “Copilaria Parintelui Arsenie Boca“, scrisa de un localnic din Vata de Sus (satul natal al Parintelui Arsenie), Iovu Mihut. Mai apoi, avand privilegiul de a face cunostinta si de a fi primita pentru o scurta vizita de unica ruda in viata a parintelui, nepoata sa, doamna  Zoe Daian, acum in varsta de 84 de ani, am fost introdusa o data in plus in cateva povesti “de familie”. Asa am aflat de existenta locurilor de veci ale parintilor Parintelui Arsenie, si am ramas cu gandul ca va veni o zi si voi ajunge sa le vizitez. Ziua aceea a venit cu mult mai curand decat ma gandisem, inainte chiar de a planifica ceva concret. Poate ca, asa cum se intampla deja multora dintre cei care il poarta in suflet ca ajutator, rugator si mijlocitor catre Dumnezeu pe Parintele Arsenie Boca, si mie mi s-a intamplat sa fiu condusa cu usurinta pe o cararuie insufletitoare si in-nadajduitoare… Astfel am ajuns de foarte curand, pe meleagurile natale hunedorene ale Parintelui Arsenie. Intre primele vizitate au fost orasul Brad si comuna Vata, in speta  satul Vata de Sus, in raza caruia s-a nascut si a copilarit Parintele. As fi vrut sa ajung si pe Dealul Bujoarei, locul in care, departe de vatra satului, se pare ca si-a trait primele luni sau chiar anisori din viata, micul Zian Valean Boca, alaturi de mama sa cu ochi albastrii, descrisa de doamna Zoe Daian ca o femeie de o frumusete remarcabila. Locul acela, Dealul Bujoarei, aveam sa aflu de la “trimisii” care sa ma dirijeze, este insa greu accesibil celor care nu cunosc locurile, desi domnul Iovu Mihut, in cartea sus-amintita, face o descriere cat se poate de amanuntita privind felul in care se poate ajunge acolo. Avand insa informatia “la cald” a celor doua gazde care ‘s-a intamplat’ sa fie exact cei care se ocupa de biserica din Vata de Sus, m-am multumit sa privesc la raspantie indicatorul catre obarsia urcarii pret de aproape doua ore pe jos (foto mai jos). Se apropia asfintitul, si noaptea m-ar fi prins cu siguranta in padure, cel putin la intoarcere… Poate ca, insa, la un 29 septembrie, zi in care se sarbatoreste anual de prin 2010 incoace, nasterea Parintelui Arsenie, acolo la Biserica din Vata de Sus si apoi se urca cu alai si preoti in Dealul Bujoarei, se va intampla sa ajung si acolo…

Indicatorul din satul Vata de Sus catre Dealul Bujoarei, locul natal al copilului Zian Valean Boca

 

Tatal Parintelui Arsenie, Iosif Boca, a murit cand Parintele Arsenie avea aproape 12 ani.  Mormantul sau se afla in cimitirul orasului Brad (jud. Hunedoara), pe dealul de deasupra bisericii ortodoxe “Adormirea Maicii Domnului” si se pare ca a fost mereu ingrijit de familie, respectiv de rudele sale de sange, asa incat nu a cazut in uitare ori necunoastere. Nu acelasi lucru s-a intamplat insa, cu mormantul mamei parintelui, pentru o anumita perioada de timp… Ca si la Vata de Sus, in curtea bisericii din Brad mi-a iesit ‘in intampinare’ chiar ingrijitoarea bisericii, pe care intreband-o de mormantul tatalui Parintelui Arsenie, ea a stiut imediat despre cine vorbesc si am putut afla orientativ unde se afla, instantaneu. Probabil nimeni altcineva nu ar fi putut sa ma ajute astfel, dar ea mi-a iesit in cale de cum am intrat in curtea bisericii… Am urcat deci dealul cimitirului, presarat cu sute de cruci, si, dupa indicatia femeii, m-am dus cam in zona unde ar fi trebuit sa fie mormantul. Nu il gaseam… Dar un barbat se ocupa in zona de un mormant si l-am intrebat pe el. Vorbind cu greu datorita unei infirmitati native,  m-a condus insa doar cativa pasi si a pus mana pe cruce, caci el se afla la un mormant exact vecin… Astfel am gasit cu cea mai mare usurinta, in tot acel cimitir, “mormantul tatalui Parintelui Arsenie Boca”, de care, sunt sigura, prea putini bradeni stiu.  Crucea si mormantul au fost renovate de foarte curand de o familie din Iasi (!). Am aflat acest lucru de la ingrijitoarea bisericii – la coborarea de pe deal; tot ea mi-a spus ca ei s-au ocupat de reconditionarea crucii si a placii cu scrisul (ramas inca destul de ilizibil) dar si de realizarea capacului de beton de peste mormant, care este nou, comandat si instalat pe cheltuiala celor doua familii iesene  de cca. doi-trei ani de zile. Ei vin de doua ori pe an aici sa aiba grija de locul de veci al tatalui Parintelui, trimisi si ei, de “Cineva”… Povestea lor nu o stim, insa cea a mormantului mamei Parintelui este tulburatoare, si a fost descrisa in amanunt in cartea sus-amintita, “Copilaria Parintelui Arsenie Boca“.

 

 

 

Asadar, mama Parintelui Arsenie a trecut la Domnul cu numele de Crestina Darau (recasatorita) in anul 1951, iar mormantul sau nu s-a mai stiut. Pana cand, in anul 2009 un clujean pe numele Ioan Oltean, a fost “trimis” de Parintele Arsenie sa reidentifice si sa ingrijeasca de mormantul mamei sale. Precum am amintit mai sus, aceasta poveste cu totul speciala si adevarata este prezentata in cartea lui Iovu Mihut. Astfel, mormantul Crestinei se afla in cimitirul satului Halmagiu, jud. Arad (la granita cu jud. Hunedoara) si este ingrijit precum vedeti in foto mai jos. Eu am intalnit acolo o femeie la 50 de ani impreuna cu fiul ei care suferea de un handicap. Ca si la Brad, cautam un mormant printre zeci de morminte raspandite in padurice, iar singurii prezenti erau aceasta mama si fiul ei, catre care m-am indreptat auzindu-i de la distanta, initial fara sa-i vad. Cand am intrebat de mormantul Crestinei Darau, mi-au zis imediat: iata, aici este! – caci ei aveau mormantul de care ingrijeau, la un pas de cel al Crestinei Darau… Altfel, mult si bine as fi strabatut eu acel cimitir, poate fara sorti de izbanda.  (Nu stiu daca aceste intamplari – de a gasi la moment exact oamenii care sa ma indrume, pot fi socotite ca apartinand hazardului, personal mi-e greu sa cred ca-i asa…). In capatul satului Halmagiu, in acel cimitir, in acel loc, va fi venit si Parintele Arsenie la capataiul mamei sale. Crucea a fost ridicata prin efortul financiar al domnului Ioan Oltean, cel care nu a stiut cine este Parintele Arsenie, si nici atat de mama acestuia, pana cand, in vis, nu a primit indrumarea sa se ocupe de acest loc…

 

 

 

In Vata de Sus, la biserica, pe care mi-au descuiat-o cei doi barbati care erau singurii prezenti in zona la ora aproape de asfintit cand am ajuns eu, am avut surpriza sa vad cel mai bizar mormant.  Sora mai mica a Parintelui Arsenie, moarta la cateva luni dupa nastere, in 1913, a fost ingropata intr-un loc devenit de o vreme parte din biserica extinsa a satului Vata de Sus. Initial inmormantata in cimitir, chiar langa peretele bisericii initiale, mai mica, locul de veci a fost ocupat ulterior de suprafata interioara a bisericii renovate, astfel ca acum curcea mormantului este  in interiorul bisericii, chiar sub stranele cantaretilor din stanga Altarului. Si acest mormant este ingrijit cu atentie de sateni si respectat. Gazdele care m-au intampinat mi-au aratat cu bucurie locul…

Astfel, cu o usurinta greu de imaginat, am primit privilegiul de a gasi rapid si simplu  locuri de care putini localnici stiu, si cu atat mai putini dintre cei din afara acestor arii. Daca Parintele Arsenie mi-a daruit aceasta bucurie, numai Dumnezeu stie, eu insa nu pot decat sa cred ca nimic nu este la intamplare in vietile noastre si sa afirm ca eu sunt dintre cei pe care rugaciunea catre Parintele Arsenie, in ultimii ani, mi-a primenit sufletul si viata!