anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Un interviu al actorului Valentin Zorila din Chisinau, despre sufletul romanesc din Basarabia de azi…si… “meseria de actor e o meserie de oglindă”

poza-revista-002-1Interviul de mai jos a fost luat de jurnalista Irina Nechit actorului Teatrului National “Mihai Eminescu” din Chisinau, Valentin Zorila, imediat dupa Pastile anului 2016. Interviul a fost publicat in revista “Sud-Est cultural” nr. 2/2016, in Republica Moldova, si avem acordul reproducerii integrale aici.

Un articol mai recent (8 octombrie 2016), cu titlul “Îi recunoști vocea cu siguranță! Cine a dublat telenovelele de la Moldova 1 / VIDEO” ne arata cum “actorul Valentin Zorilă a fost vocea postului național de televiziune pentru mai bine de 15 ani“. In interviul din primavara lui 2016, actorul si romanul Valentin Zorila, vorbeste insa, la un moment dat despre tara Republica Moldova si problemele ei, dar si despre credinta si omul crestin. Am subliniat cu rosu in text, modul sau de a vedea si trata astfel de subiecte delicate, complexe si arzatoare totdata.

Intre activitatile sale profesionale recente, se detaseaza si o alta, de exceptie!!! La 15 septembrie 2016 a avut loc premiera spectacolului „HAMLET  – PROCES” în curtea Penitenciarului nr. 17 Rezina, din Republica Moldova. Socant, dificil si uluitor! Intre voluntarii artisti s-a aflat desigur si Valentin Zorila, care a lucrat cot la cot cu detinutii, deveniti actori de conjunctura. Aceasta deoarece din distributie, in premiera absoluta (probabil europeana ori chiar mondiala),  au facut parte mai mulți deținuți condamnați la detenție pe viață in aceasta inchisoare, condamnati care au invatat rolurile si jocul de la actorii profesionisti implicati in acest proiect unicat… Premiera spectacolului a fost transmisa in direct pe site-ul privesc.eu, realitateaLive.md, dar și pe ecranul din scuarul Catedralei Sf. Theodora de la Sihla din Chișinău, si in Curtea Liceului Teoretic Român-Francez „Gheorghe Asachi” din capitala basarabeana. Inregistrarea spectacolului regizat de Luminița Țâcu se poate viziona aici.

***

“– Dragă Valentin Zorilă, cât de mult îi iubești pe spectatori? Sau te temi de oamenii din sală? Cum îi cucerești? Ești ca un dresor care trebuie să îmblânzească tigri?

valentin-zorila-8.jpg

Actorul Valentin Zorila, Chisinau, 2016 (sursa foto – aici)

Îi iubesc pe spectatori atât cât sunt în stare să-i iubesc pe cei, pe care – în mare parte – nu-i cunosc, dar cu care sunt într-un raport direct de Comunicare – şi comuniune – emotivă reciprocă, şi cu care re-trăim acelaşi eveniment cultural-artistic. În mod normal, relaţia dintre actor şi spectator e una de familie, prietenie şi chiar de Echipă – căci spectatorul deseori se identifică cu unul dintre personajele actorului, iar actorul totdeauna ţine cont de starea spectatorului. Această relaţie – e şi o Stihie destul de zbuciumată, pe care eşti dator s-o îmblânzeşti spre a fi stăpân pe situaţie. Teamă mi-i de oamenii din sală doar atunci, când sunt deranjat de careva Incertitudini – psihologice sau tehnice, în rest, într-adevăr, evenimentul scenic poate fi comparat cu o confruntare dintr-o arenă sau un ring de luptă. Cu siguranţă spectatorul trebuieşte cucerit, în caz contrar el se răzbună şi te devoră – căci asta sunt tigrii: răzbunători şi nemiloşi. Comparaţia e dură, dar valabilă, căci arta e – şi ea – o luptă!

– Cât de importante sunt turneele pentru Teatrul Național ”Mihai Eminescu”? Cum ți-au părut spectatorii polonezi? Dar cei de la București? Ce impresii ți-a lăsat publicul din Iași? Peste tot se aplaudă la fel sau diferit?

Turneele, în general, sunt o mare şi benefică Necesitate tocmai pentru testarea calităţii produsului artistic nu doar acasă, ci şi în alte centre sau periferii culturale ale Ţării şi din străinătate. Polonezii au o tradiţie teatrală foarte puternică şi exigenţa lor ca spectatori este firească. Iar dacă la aceasta mai adaugăm şi multa generozitate a lor şi bunăvoinţă descoperim un elevat consumator de artă teatrală. Bucureştenii sunt o lume aparte: duri, dar şi rafinaţi, critici, dar şi îngăduitori, moralişti, dar şi foarte sensibili. Evident, Bucureştiul reprezintă un nivel înalt, un spaţiu cultural de referinţă, o foarte serioasă probă de calitate. La Iaşi, în general, suntem la noi acasă, deşi personal mă simt foarte bine şi în zonele de vest ale României: Sibiu, Timişoara, Cluj Napoca. Ieşenii sunt un spectator cult, receptiv şi călduros, în compania cărora te simţi nu doar bine, ci foarte bine. Aplauzele sunt o reacţie firească emotivă ale spectatorului şi ele variază doar în dependenţă de Prestaţia actorilor, dar şi de Cultura spectatorilor.

– Teatrul rămâne un templu sau e altceva, în ziua de azi? Teatrul pentru tine e un loc de muncă sau un loc sfânt? 

Teatrul este perceput ca Templu din considerentele organizării evenimentelor scenice pe baza unor Idei înalte cu forme clare ale unui Ritual. Însă ritualul teatral – trebuie s-o ştim – nu este unul religios, ci social-Artistic; spectacolul nu este o Slujbă divină, ci o manifestare artistică Lumească; opera de artă – chiar dacă e o capodoperă – nu este un produs de Cult, ci de Cultură, şi asta nu este deloc puţin. În asta constă diferenţa – esenţială, pe care trebuie să o sesizăm, să ne-o asumăm şi s-o respectăm. Teatrul nu este Biserică, pentru că nu este un tărâm mântuitor. Teatrul poate doar să orienteze sau să dezorienteze, să sensibilizeze sau să demoralizeze, să cultive sau să vulgarizeze, şi nici asta nu este deloc puţin. Artiştii au o foarte mare Răspundere – faţă de sine, faţă de oameni şi – evident – faţă de Dumnezeu! Desigur, teatrul este un loc de muncă, însă unul neobişnuit – de muncă Creativă. Tocmai de aceea teatrului deseori i se atribuie această conotaţie de sacralitate, care totuşi nicidecum nu este – şi nici nu poate fi – Sfinţenie, pe care o poţi dobândi nu în teatre, nici pe stadioane şi nici în parlamente, ci doar în Biserica mântuitoare Ortodoxă! Şi încă ceva: oamenii de teatru nu sunt şi nici nu trebuie să fie – slujitori ai Melpomenei – zeiţa păgână a tragediei antice, ale distracţiilor si patimilor amăgitoare, ci slujitori ale virtuţilor, nobleţei şi frumuseţei, slujitori ai dragostei, înţelepciunii şi al adevărului, slujitori ai vieţii şi a nemuririi!

– Mergi la biserică înainte de un spectacol, înainte de o premieră? Cum se împletește credința cu rolurile tale, cu personajele din sfera grotescului, a satirei, a absurdului?

Indiferent de activităţile noastre profesionale, la Biserică merg – când sunt disponibil – ori de câte ori e Slujbă. Frecventarea Bisericii nu este un hobby sau o formalitate, ci-i o Datorie fundamentală, dar şi o Necesitate a sufletului Botezat! Frecventarea Bisericii nu este un act de laudă de sine, trufie sau slavă deşartă, ci-i un asumat act de smerenie, pocăinţă şi iubire – pntru Creator şi creaţia Sa – omul! Pe toate acestea noi le ştim, însă nu le împlinim desăvârşit, ci doar parţial, deşi contează – evident – nu atât cunoştinţa în sine şi nici vorba, ci Fapta conştientă! Credinţa este în primul rând o stare Lăuntrică – parte a universul interior al omului, care bineînţeles se manifestă şi-n exterior. Iar activitatea profesională este mai mult o stare de Suprafaţă, din lumea concret istorică în care activăm, dar care – evident – porneşte şi ea din rădăcinile lumii interioare ale omului. Mult contează, însă, să fie bine definite şi delimitate Priorităţile din viaţa fiecărui om. Lucrând într-un anumit domeniu, cel mai important este ca omul să îşi facă mai întâi de toate Datoria. Astfel, actorul interpretând diferite personaje – pozitive sau negative – nu se abate de la principiile sale fundamentale, nu-şi ştirbeşte lumea sa interioară, nu deviază de la crezul său spiritual! Aşa, în orice caz, trebuie să fie, spre asta trebuie să tindem, aceasta este regula vieţii pe care ferm trebuie să o respectăm cu toţii. Meseria de actor e o meserie de Oglindă. Adică: ea Reflectă viaţa aşa cum e-n realitate – prin mijloacele artistice şi tehnice disponibile, comprimând-o-n timp şi spaţiu – cât permite scena, şi neapărat redându-i în final Esenţa. Formele sunt şi ele foarte variate: de la cele groteşti şi satirice până la cele poetice şi eroice, dar toate sunt în fond Dramatice! Căci viaţa omului pe acest pământ nu este o tragedie absolută, care să-l predispună doar la bocete şi lacrimi, şi nici o comedie absolută, care să-l predispună doar la râs şi desfătări. Viaţa omului pe acest pământ vremelnic este o mare Dramă, care îl impune să Lupte necontenit cu răul spre a dobândi fericirea – veşnică! Reieşind din toate acestea, ne construim, trăim şi interpretăm – aşa cum reuşim – atât rolurile noastre-n scenă, nu neapărat contopindu-ne şi identificându-ne cu ele – mai ales cu cele negative, cât şi rolurile noastre-n viaţă, pe care ni le dorim doar pozitive!

– Câte roluri joci acum la Teatrul Național? Care din ele te reprezintă?

Joc acum în teatru în peste vreo 10 spectacole – de la figuraţie, apariţii episodice până la personajele din anturajul celor titulare. Nu sunt un actor de top – având destule neajunsuri şi metehne profesionale, dar nici nu mă exploatez eu însumi mai din plin ca să creez valori durabile de calitate. Deaceea-mi vine greu să scot acum în evidenţă ceva mai reprezentativ. Atâta doar că deseori mă simt mai bine-n roluri negative tocmai din cauza că răul lucrează intens în lume, e foarte activ şi expresiv, deaceea poate este mai uşor, inspirându-te din cele rele, să le redai relativ bine, decât, inspirându-te din cele bune, să le redai la fel de bine, memorabil şi convingător – ceea ce cu siguranţă e mai greu.

– Felicitări cu ocazia celor 50 de ani împliniți! De câți ani ești pe scenă?

Mulţumesc foarte mult pentru această felicitare, care tot atât de mult mă şi emoţionează, fiind conştient, că la această vârstă n-am reuşit prea multe-n viaţă, în scenă fiind deja mai mult de 20 de ani.

– Cum s-a schimbat, cu vârsta, viziunea ta asupra artei actorului? Acum, actoria pentru tine e mai ușoară, mai clară, mai simplă decât altădată?

Cu vârsta doar mi-am reconfirmat convingerea că arta actorului nu este doar o artă distractivă – cum eronat se crede, ci una complexă, viguroasă şi solidă, o artă răscolitoare, zbuciumătoare şi cutremurătoare, o artă cu un puternic impact asupra oamenilor, a conştiinţei şi mentalităţii lor. Actoria astăzi pntru mine nu e mai uşoară, dar a devenit în schimb mai clară şi poate chiar mai accesibilă, pntru că în timp lucrurile se aranjează, gândurile se limpezesc, realitatea se cristalizează. Am mai înţeles că sunt foarte limitat în posibilităţile mele personale, că nu de orice lucru trebuie să mă apuc, că nu de orice lucru sunt în stare, ci doar de ceea ce mi-i dat şi care trebuieşte doar perseverent exploatat – la maximum – şi fructificat.

– Cum te menții în formă? Faci mult sport, frecventezi saloane Spa?

Menţinerea în forma fizică – şi psihologică – este obligatorie şi fiecare face – evident – ceea ce poate. Nu practic sportul, dar toată tinereţea mea am jucat fotbal şi volei, alergam cu succes la distanţe mari şi câteva luni am boxat într-un club de cartier. Nici saloanele Spa nu le frecventez, în schimb Înotul, care pur şi simplu mă fascinează, l-aş practica oricând.

– În afară de actorie, mai cânți în cor? În ce spectacole apari și ca solist vocal?

În ultimii ani am frecventat în timpii liberi un curs de Canto academic la un profesor de mare valoare academică de la Conservatorul chişinăunean dl Valeriu Vdovicenco. Mă simt mult atras de arta vocală şi din când în când mi se întâmplă să şi cânt, dar – evident – nu la nivel concertistic. Recent m-am alăturat unui cor bisericesc- preoţesc, condus cu mare măiestrie de dna regent Lorena Bujor. E un domeniu – muzica corală bărbătească – cu totul deosebit, nobil şi înălţător! Nu sunt un cântăreţ de performanţă, dar – cât şi când pot – cânt. Nu, însă, la spectacolele noastre, unde, totuşi, mai puţin se cântă, căci, oricum, suntem un teatru dramatic, nu liric, deşi avem o foarte valoroasă orchestră de cameră şi un veritabil potenţial vocal al actorilor noştri.

– Care spectacole de la Teatrul Național, după părerea ta, au un impact asupra mediului social actual?

Amorul dănţuie şi Feste joacă; Hronicul găinarilor; Zgomot în culise; Copiii foametei; 12 scaune; Panică la Grand Hotel; Cântec de leagăn pntru bunici; Filumena Marturano; Pomul vieţii; Tache, Ianche şi Cadâr; Storcătorul de fructe… Lista nu e completă – am înşirat spectacolele pe care le cunosc mai bine şi care au fost deja testate în timp şi apreciate de public. Sigur, calitativ oricând e loc pntru mai bine şi, chiar dacă gusturile diferă, Valoarea oricând rămâne valoare. Spre asta tindem, pntru aceasta lucrăm şi cu aceasta trăim.

– Totul merge prost în Republica Moldova. Dar în teatru e o activitate intensă, există șanse de evoluție? Cum rezistați când sunt rețineri de salarii? Lucrați și prin alte părți?

Totul – sau aproape totul – merge foarte prost în R.Moldova, mai ales în domeniul Culturii şi al Conştiinţei naţionale! Tocmai de aceea situaţia internă-n ţară e atât de gravă. Lucrul în teatru,totuşi, merge, mari reţineri de salarii – slavă Domnului – nu avem şi sperăm ca această şubredă stabilitate să se menţină şi în viitor. Evident, că mulţi actori au activităţi suplimentare pntru o supravieţuire decentă şi elementară. Eu astfel de activităţi acum nu am, fiind total în solda Teatrului Naţional şi, deci, fiind un tipic bugetar în statul R.Moldova. Mai mulţi ani am colaborat cu RadioTeleviziunea Moldova 1, sonorizând diverse filme traduse în limba română. Acum, însă, a intervenit o pauză şi colaborarea deocamdată s-a întrerupt. Dar nu ne oprim aici şi cu, Doamne, ajută! mergem înainte spre a ne menţine pe linia de plutire în această învolburată mare a acestui stat captiv, lipsit de Identitate şi de aceea şi falit! Şanse de o redresare a situaţiei, de o evoluţie a societăţii spre normalitate bineînţeles că sunt. E nevoie doar nu atât de o revoluţie externă socială, cât de una internă personală – a fiecăruia! Şi tocmai aici au un cuvânt greu de spus – durabil şi convingător – oamenii de artă şi mai ales de Cultură – ca revoluţia să devină Evoluţie şi nu invers.  

– Rep. Moldova e un stat în prăbușire? Mai putem salva ceva?

Statul R.Moldova este în prăbuşire pentru că este Dezbinat – teritorial, lingvistic şi spiritual! Dintre toate problemele existente în Basarabia-R.Moldova cea mai gravă este cea a limbii – a limbii Române! 

Trei Valori supreme determină Unitatea, Stabilitatea şi Prosperitatea unui neam, societăţi şi ţări: 1, Terestră, 2, Socială şi 3, Divină! Valoarea terestră a unei ţări este Teritoriul ei; cea socială este Limba; şi cea divină este Credinţa. Ca să distrugi un popor nu este neapărat nevoie să-l extermini fizic. Trebuie doar să-l dezrădăcinezi, dezmoşteneşti şi să-l deznaţionalizezi – proces anevoios, dar eficient! Asta este realitatea Basarabiei din ultimii 200 de ani!

Şi astăzi Basarabia e în plin Război – fie el şi nevăzut, indirect, şi nedeclarat: război împotriva fiinţei româneşti ale basarabenilor din R.Moldova, un război teritorial, etno-lingvistic şi spiritual! R.Moldova-Basarabia este bântuită de Secte confesionale şi politice. Ia amploare Prozelitismul spiritual. Rătăcirea duhovnicească e în plin proces de desfăşurare. Degradarea sufletească este un fapt de netăgăduit! În toate timpurile Dreapta Credinţă a fost persecutată, dar a supravieţuit şi aşa va rezista până la sfârşitul veacurilor. Cu atât mai mult, în Basarabia Ortodoxia este împărtăşită majoritar de către minorităţile conlocuitoare – motiv de o convieţuire armonioasă între etnii!

Marea durere, însă, a Basarabiei este Teritoriul ei – rupt din trupul Ţării şi înstrăinat! Cauza nu sunt numai popoarele conlocuitoare, care – ocult – dezbină poporul băştinaş, ci-i dezbinarea din interiorul însăşi a basarabenilor. Separatismul teritorial devine o politică de stat, promovat agresiv la nivel guvernamental de stânga antinaţională, încurajat de exponenţii şovinismului rusesc, şi riguros controlat de forţele oculte din Kremlin.

Dar ceea ce e cel mai grav în Basarabia este indiscutabil statutul practic al limbii Române, persecutată şi marginalizată până la o eventuală suprimare a ei – definitivă! Exemplu ne este Transnistria şi alte enclave separatiste mai din toate oraşele mari şi provincii basarabene! Există cu siguranţă un plan malefic de Deznaţionalizare a Basarabiei prin rusificare! Şi nu limba rusă e de vină, ci cei care o folosesc ca instrument de exterminare demografică a unui popor. Tocmai de aceea este atacată, persecutată şi ostracizată limba Română pe teritoriul propriei ei ţări.

Toate problemele R.Moldova se rezumă la una singură: Limba Română!

Tocmai de aceea lupta pentru limba Română este o luptă pentru supravieţuirea etnică a basarabenilor, e o luptă pntru unitatea teritorială a Ţării, şi e o luptă pentru Credinţa mântuitoare Ortodoxă! Numai aşa putem să ne salvăm Credinţa, Ţara şi toată fiinţa noastră cea spre fiinţă – salvând Limba Română!

Acest pasaj este cel mai patetic din tot dialogul nostru – ceea ce-mi displace, dar o altă formulă n-am găsit. Cel mai important e să fiu sincer, onest şi binevoitor – cu toată lumea, dacă asta e posibil.

– Cum te simți în fața spectatorilor-copii (de exemplu, în ”Peppi Ciorap Lung”)? La ce te gândești privind niște ochi de copil?

În faţa spectatorilor-copii mă simt ca un monstru în faţa unor îngeri! Copiii reprezintă sinceritatea întruchipată, pe când maturii – mai ales artiştii – pot şi s-o mimeze. Copiii sunt fiinţe pure, pe când maturii sunt mai întinaţi. Copiii au inteligenţa lor şi maturii este bine să nu o desconsidere. Ochii copiilor te dezarmează, dar şi te fortifică.

– Care e mesajul tău pentru spectatorii Teatrului Național?

Să vină la teatru nu ca la biserică, şi să meargă la Biserică nu ca la teatru! Să îşi iubească Neamul, apărându-l, neurându-i, totodată, pe străini! Să fie Maturi în viaţă, Înţelepţi şi Nobili, dar şi Neprihăniţi – ca pruncii!

Dragă, Irina, cam asta-i – mă opresc aici. Înţeleg, e mult – nu ştiu ce se va alege din toată povestea asta. Încercăm să ne lămurim pe parcurs. Te salut. Pe curând.

  • Multumesc mult, astept, cu tot binele, Irina Nechit

HRISTOS A ÎNVIAT CU ADEVĂRAT ŞI PNTRU CEI VII, ŞI PNTRU CEI RĂPOSAŢI, PE CARE ASTĂZI ÎI POMENIM DE PAŞTILE BLAJINILOR! Fug la Cimitir.”

 

Leave a comment »

Eugenia Buruiana (Basarabia): cu Domnul Iisus Hristos, inainte! (partea I)

Cunoasteti deja, cei care cititi acest blog, cazul tinerei Eugenia Buruiana, de loc natal din satul Recea, Republica Moldova, care lupta de multi ani cu “boala fluturasului” (in termeni stiintifici – epidermoliza buloasa), o boala cumplita, foarte dureroasa si handicapanta, care macina neincetat si transforma in rani cu bule si sparturi tegumentele, dar si invelisul tisular al organelor interne.

Am cunoscut (prin intermediul Sandrinei H.) si apoi semnalat si eu cazul Eugeniei -in mai multe randuri, incepand cu iarna anului 2013 (cititi aici), iar in ianuarie 2015, in urma unui articol pe care l-am pus pe blog, “Imagini si caz foarte impresionante: Apel Umanitar Urgent – Chisinau!“, Eugenia a primit ajutoare minunate de la mai multi oameni de suflet din Romania sau romani aflati in strainatate (inclusiv cu ajutorul repostarii atunci a anuntului,  pe blogurile:  saccsiv.wordpress.com, Cuvantul Ortodox si Apologeticum –   carora le adresam multumiri si atunci (cititi aici), si acum, din nou!).

Astazi in varsta de 36 de ani, in acelasi carucior cu rotile si in aceeasi singurate – neavand familie, dar nu lipsita de prieteni si mai ales de credinta, Eugenia Buruiana continua lupta pentru viata, insa nu oricum! Tinand legatura cu ea, am invatat in timp si am inteles eu insami, mai mult decat as fi crezut…, si nadajduiesc ca unii dintre cei care vor citi cele de mai jos, se vor folosi la randul lor de modelul acestui om, al acestei existente si vieti!

Este si gandul perpetuu al Eugeniei, de a nu lasa fara dragoste si nadejde pe aproapele (si veti vedea acestea din scrisoarea ei de mai jos…), fiindca ea a invatat atat de bine cat de nepretuita este aceasta dragoste, aceasta jertfa, de a lua putin din crucea aproapelui si de a-i usura sarcina macar putintel, pe cale….

Duminica trecuta, la 15 mai 2016, Eugenia Buruiana a trait inca o bucurie speciala (caci vom afla din insasi exprimarea ei, de cate a avut parte!…) – aflandu-se in  Catedrala mitropolitană „Naşterea Domnului” din Chisinau, pentru a participa la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie cu ocazia sarbatorii “Duminica Mironositelor”, a primit in dar flori de la insusi  IPS Mitropolit Vladimir al Modovei, care a oficiat slujba (foto mai jos).

Eugenia_mitropolie 2016

La Duminica Sfintelor Mironosite, 15 mai 2016, in Catedrala mitropolitana a Moldovei din Chisinau s-a serbat si ziua femeii crestine. Eugenia Buruiana, primind flori din mana Mitropolitului Vladimir (sursa foto: aici)

 

In 2013, tintuita deja in pat de mai multi ani, Eugenia a trait prima minune din viata ei. Asa se face, ca, prin ajutorul Sfantului Nectarie, ea s-a ridicat din patul unde zacea si a putut face din nou pasi singura. Articolul in care apar franturi din acea marturie poate fi citit pe portalul LOGOS al tinerilor ortodocsi din Republica Moldova (cititi aici: “Sfantul Nectarie m-a ridicat din pat dupa 6 ani“), iar filmarea marturiei facute de insasi Eugenia in august 2013 in biserica, se poate viziona mai jos (Eugenia, in caruciorul cu rotile, povesteste consatenilor aflati in biserica satului despre minunea ei, si arata cum poate sa se ridice din carucior si sa mearga):

O serie de imagini fotografice ne-o arata pe Eugenia Buruiana inconjurata de copiii din satul ei natal, Recea, unde de cand casuta parinteasca a fost reabilitata, isi petrece mai multe luni din an; ea se ocupa  acolo de copii – atat spiritual,  moral-social, dar si pe linie educativa, desi ea are doar 8 clase primare.

  1. Imagini de la sarbatoarea “Drumul Crucii”, Chisinau, septembrie 2015, unde a participat alaturi de “clasa” ei extrascolara, copiii ei de suflet din sat, necajiti si lipsiti de multe…:

    2. Eugenia la Manastirea Pripiceni (Basarabia), iulie 2015, unde merge adesea:

IMG_9225

  1. La Manastirea Noul Neamt de la Chitcani, Transnistria (poza din interior, este in chilia primita de Eugenia pentru sedere), iunie 2015 si respectiv mai 2016:

Cu cateva zile in urma, la 19 mai 2016, primeam de la Eugenia urmatoarea scrisoare, pe care am primit incuviintarea ei sa o postez aici (am efectuat doar foarte mici corecturi de text, pastrand insa intrutotul exprimarea si scrierea ei originala):

Buna dimineta Doamna A,ce mai faceti? cum va simtiti?

Cum m-am trezit, m-am trezit cu gindul la dumneavostra, si am deschis calculatorul sa va mai scriu cite ceva, vroiam sa va zic ca o sa va trimit pozele cu casa (n.m. este vorba despre casuta eiramasa de la parinti din satul Recea), caci anume dupa ce mi-ati facut articolul dumeavoastra, de banii ce s-au strans eu am am reparat casa pe afara, ca nu era terminata si vopsita. Apoi acea mobila care o doream incapatoare, tot de bani adunati anume din acel articol, si anume receptivi sunt crestinii mai mult oamenii cu suflet mare de peste Prut din Rominiea sau de peste hotare din Rominiea. (n.m. fotografii din timpul renovarii – in partea a II-a a articolului, pe o viitoare pagina de blog)

Aseara am fost la o conferinta (n.m. – la Chisinau, unde Eugenia petrece o parte din timp la unele prietene), o fost un parinte Dionisie din Muntii Carpati nu i-am retinut familiea …conferinta o durat 3 ore jumate si atitea a vorbit, si asa interesant …  sedeam in sala inainte,  si anuntasem si pe un baiat in carucior, Victor, care invata la Colegiu, este si el cu frica de Dumnezeu si sedeam ambii in carut iar la urma Parintile s-a bucurat ca am venit si noi asa cum sintem…  Tema de discutie o fost Taina Faradilegii si lucrarea lui Antihrist,  joia vitoare, pe 26 mai, iar o sa fie conferinta; cu ajutorul Domnului, daca o sa fiu in oras, o sa plec…  ma gindeam sa-i zic lui S. cu mamica ei daca ar putea sa vina, cu toate ca e obositor sa stai atita pe scaun…  ma simteam si eu la rau, ma dureau ranile, dar atita hrana duhovnicesca ne spunea, ca incercam sa nu acord atentiea, eram fericita ca la urma imi luasem binicuvintare de la acel parinte.  

Si avusem o ispita acasa …cum am ajuns, bucurie sa mi-o transforme in disperare, m-a inceput niste dureri foarte mari de rani si m-am scarpinat la o rana la fese si mi-a curs mult singe ,ca nu puteam opri singele…si mi-am dat seama ca e o ispita, sa-mi strice bucuriea din suflet…  dar ..nu m-am intristat..eu stiu damu aceasta lupta… daca as avea o data ocaziea sa va vad as vrea real sa vorbesc cu dumneavostra, sa va povistesc de aceste lupte duhovnicesti, care prin scris e mai coplicat de scris.

Si multumesc Domnului ca-mi da puterea sa le inteleg, desi sunt cazuri cind tare intru in disperare..  si acuma se apropie momenti grele iarasi de tecut pentru mine, fetita care sta cu mine, Maria, care in avgust o sa implineasca 2 ani de cind sta cu mine, m-a anuntat ca ea vrea vara asta sau pina in toamna sa plece,  nu va pot reda ce-i in sufletul meu,  eu de acest moment mereu ma tem ,caci cher si cit timp o stat cu mine sedeam cu acest gind, dar oare cit va sta, dar daca pleca cu cine voi sta?….

E foarte greu pentru mine acesta lupta cind stau cu cineva de durata de timp, cind ma deprind si mi-i ca o mama, ca o sora, cind ne impacam atit de bine ..aceste despartiri eu le trec atit de greu, eu tinjesc dupa acesta persoana foarte mult. Imi amintesc dupa A. cit am suferit, mai mult de jumate de an eu ma resemnasem si ma diprensesem cu alt cineva… sunt prea sensibila,  sunt ca un puisor..micut si cu aripile rinite,  mereu in dureri si atit de mult as vrea sa-mi gasesc pe cineva cine sa ma ajute pina la ultima suflare si sa nu o schimb asa..e greu, tare greu pentru mine aceste stari… Dar nu-s egoista,inteleg ca ea are viata ei inainte si e tinerica, eata luni ea o sa inplineasca 20 ani, pe 23 mai. O sa-i facem o siurpriza, o sa va povestesc dupa ce o s-o facem si vom videa cum se va primi…si va trebui sa anunt pe unu altu din cunoscuti, din prietini, ca ear trebue sa-mi gasesc o persoana sa ma ajute si sa ma ingirijeasca…

Doamne, Doamna A., numai ma gindesc ca va trebui sa plece si-mi dau lacrimile… cit de greu mi se face pe suflet ..tare greu;  stiti cit de greu pina te diprinzi cu o alta persoana, pina ii afli caracteru, pina se invata a face pansametul, pina se invata absolut totul ce-i in casa mea si unde si ce sta… ca eu parca as fi stapina casei, dar anume unde si ce sta nu prea stiu, mai mult din camira mea din dulapul din fata mea, mai vad hainutile cum stau, dar in restul nu prea stiu.  Eata de aia si m-am sculat sa va descriu aceste dureri ce-mi sta in suflet… Si fara ca sa vreau eu intru in dipresii in asa cazuri..  pina cind ma mai tin asa in forma, eu spre slava Domnului, acuma am o perioada asa, mai activa, mai plina de viata, mai vesela, asa daca m-ati vedea dumnevostra in perioadile de dipresie, is asa pasiva … Nu prea vorbesc, is trista ca si pe fata mea se vede…si is plictisitoare…nustu asa ma vad eu..parca-s o alta Eugenia ..dar eata cind este o perioada unde eu is optimista… vorbesc tare mult ..zimbesc, mult ma implic in multe, si multe lucruri vreau sa fac..  anume sa vizitez bolnavii, sa ii cercetez, sa fac pachete la inchisori, sa caut persoane cu probleme, ii sun si ii incurajez…  is total diferita de acea Eugenie care e bolnava si sade lesinata in pat..  Asta trebue doar sa vedeti..fetile damu care stau cu mine ma vad si vad si aceste doua Eugenii de perioade care sunt eu..  dar poate ca ati observat cind is eu mai mult in depresie cum scriu aceste mesaje ..ca mi-i rau, ca mi-i greu, si tot asa..  dar cind dispozitiea e mai buna scriu lucruri mai frumoase..  sau daca nu sunt prea frumose le scriu mai cu dispozitie..

Mai am o naoutate pentru dumneavostra,luni pe 23 Mai, o sa plec la Criuleni..este vorba de o intilnire cu persoanile cu dezabilitati, unde o sa vina si din Rusiea, Ucraina, parimise si din Rominiea.  Acolo va fi si diferite activitati pentru bolnavi. mai mlt sportive..   pe 3 zile ne cazeaza ..eu nici o data nu am fost la asfel de intilniri, tare mult a insistat Victor..  da sa vi-l descriu pe Victoras, asa-i zic eu..  este un baital de 23 ani din Basarabeasca – sat Sadacliea.  Este persoana cu dezabilitati, este de mic bolnav si in carucior..   nu-mi amintesc acuma deagnoza lui, dar are un suflet tare bun .   Vazuse cazul meu pe Logos.md  (n.m. este vorba de Portalul Tineretului Ortodox din republica Moldova)  in 2011, avea vrio 18 ani, dar l-a impresionat cazul meu si l-a sunat pe Victor de la Logos si a cerut numarul meu;  imi amintesc acea zi cind m-a sunat si mea zis ca ar vrea sa ma ajute eu nestind ca el este persoana cu dezabilitati ..doar mea zis ca se simte si el rau..si mea zis ca vrea prin posta sa-mi trimata o carte..era o carte pentru bolnavi..si in carte mio pus 50 euro..cu lacrimi eam primit caci damu il vazusem pe poze ca este si el in carucior si ma mai suna; ne pretenisem si eu ii ziceam: nu trebue, tu toat ai nevoie ..dar el zicea nu retrai, eu am mama, tata, sora, pe mine are cine sa ma ajute..tot el are un pretin, da eu va vorbesc de Stefan Rosca, sint ambii din aceiasi localitate, ambii de ziua mea in 2012 au adunat bani si meau cumparat un nodbuc asa micut cit o cartulie, ca eu nu aveam de pe ce sa stau pe internet..anume ei s-au gindit la asa ceva, caci imi inteleg dureria, ce inseama sa stai in casa fara comunicare..  si tot Victor sa-mi achite internetul si imi cumparase o flasca purtativa de Unite si si-aa abonato pe numile lui si asa am avut internet timp de 2 ani si el mil achita; asa o zis, ca el vrea sa ma ajute.. pina eu eam zis gata contractul, fusese pe 2 ani si eam zis eu vreau sami fac alt contract de internet..nu mai vreau sa mai achiti tu..caci ma simteam tare incomod..dar el isi dorea tare mult sa faca si el ceva pentru mine..   anu acesta el a venit in Chisinau sa invete la colegiu de informatica ..e tare bravo si priceput in acest domeniu..eu cum am vrio problema cu calculatoru mereu la el ma adresez..si acuma daca el este in oras si Stefan tot e in oras noi ne vedem mai des..

Tot ei de ziua mea, inca cu doua prietine, meau organizat de ziua mea o mare siurpriza..   eu nici nu tin minte, pote vam povestit sau nu ..caci tare mai uit ..posibil de la obosela sau de la acesta boala plina de dureri..dar va povestesc un pic si o sa va trimit poze sa vedeti ..eu ziua mea am facuto dupa cum stiti in Chisinau la Olga..si ei pe jos au scris cu creta..acus vad cum gasesc poza sa o trimit sa videti ..noi dimineta am pozato desi damu daca trecuse masinile se stersese putin..si au organizat sa vina ei pe la 9 seara sa ma scota din casa sa cobor jos si acolo sa ma astepte ei cu baloane cu muzica si cu un Urs mare jucarica de plius cu sampane ..nu pot reda ce am simtit caci numai pe internet vedeam asa filmari placute ..esisem mai multi si copilasii de la Recea erau la mine, si oaspeti desi unii din ei stiueau ca mie ei imi organizeaza ceva placut ..Esise lumea pe la balcone si priveau.  Eu cu lacrimi de fericire priveam totul si imi parea ca visez si Stefan era intro parte si daduse niste artificii..  Doamne, numai imi amintesc de acea zi plina de bucurie cu asa multi oaspeti, cu atitea siurprize, cu multi oamini care au vrut sami arate ca ei ma iubesc si ca sunt cu gindul la mine..si toata asta imi arata Dumnezeu prin oamini cit de mult ma iubeste..”

Mai jos, fotografiile de la ziua de nastere a Eugeniei – 36 de ani (Chisinau, 31 decembrie 2015), despre care a scris in scrisoare, mai sus. Alaturi de prietenii ei, in carucior sau fara:

 

…si scrisoarea Eugeniei continua astfel:

V-am trimis citeva poze de la ziua mea.   Stiu ca atunci Sandrina v-a mai trimis cite ceva si ati vazut..ma scuzati pote azi am scris prea mult si vam obosit..dar va zic ca eata mam sculat cu gindul la dumneavostra si cum e liniste, Maria cu Olga sau sculat si sau dus sa alrge ca saptamina asta ele sau apucat de sport..si aici alaturea este un parc si au plecat sa alerge si sunt aparate unde se ocupa dimineta..si Marcela (n.m. Marcela este tot o persoana bolnava de epidemoliza buloasa, prietena cu Eugenia!)  tot este aici la noi si ea inca doarme dar eu mam gndit sa ma folosesc de moment de acesta liniste si sa va scriu..meam pusti castile in urechi si ascult ceva rugaciuni si din coace va scriu ..scriu repede si-mi dau seama ca am mii de greseli,dar va rog din suflet sa ma iertati pentru acest scris cu multe greseli si trag nadejde ca dumneavoastra o sa intelegeti tot ce am scris eu si tot ce am dorit sa va redau eu prin tot ce am inceput eu aici sa povestesc..

Si cind o sa ma intorc de acolo..acus o sa va trimit o filmare care mio trimiso Victoras sa vad cum o fost anu trecut..caci imi era interesant unde si ce va fi..desi am niste emotii parca o frica o teama si o rusine..eu nu stiu cum sa va zic, dar is deprinsa intrun cerc de prietini cu persoane sanatoase; eu cind vad pe oamini bolnavi in carucior ma doare sufletul si-i privesc pe ei asa cu jale, parca eu nu as fi ca ei..

Asa m-am deprins eu, caci daca eu in viata mea am fost compexata de acesta boala si atitia ani am ascuns de toti ce am eu, ca stieau numai prietinile mele si cei din casa, si eu mereu o rugam pe matusa mea sa nu zica nimic la nimeni despre mine, cu ce bolesc eu,  caci daca vor afla se vor teme de mine ..cu gindul ca vor zice ca se vor molipsi..oii asa ginduri aveam eu Doamna A..

Si eata,eu acolo daca o sa plec, cind o sa vin o sa va povestesc, o sa fac poze si o sa va trimit..dar am asa emotii..o s-o luam si pe Marcela, ea din martie e cu mine..unde-s eu acolo si ea..nu o las ..nu stiu ce-i de facut si cum sa-i gasim si ei o fata cine sa o ajute, ea acuma nu pote singura sasi faca pansamentul si damu daca sta la noi Maria o ajuta si-i face pansament ..acasa ea are parintii bolnavi ambii si batrini si mereu ea ii ajuta pe ei dar acuma nu are puteri acuma ea are nevoie de ingrijire; cind mai putem, o ajutam noi ..pote om gasi vrio persoana si pentru ea..si eata ca si eu is in cautare .Oiii, mi-i greu numai cind ma gindesc..acus o sa va trimit si pozile cu casa si mobila si o sa inchid netu sami fac rugaciunile ..apoi o sa plec cu Doamne ajuta la manastirea Ciuflea, e aici in oras, sa sfintesc o icoana care am brodat-o, ca vreau s-o daruesc..  Apropo, daca doriti vrio preferinta ceva sa va brodez, va rog sa-mi ziceti..am intrebat de Sf. A. dar mio zis ca nu au..  

Va doresc multa sanatate putere si rabdare ..va multumesc din suflet pentru tot ce faceti pentru mine pacatoasa..va imbratisez..”

De la Eugenia am primit (cu referire la cele scrise in scrisoare), link-ul la o emisiune realizata in anul precedent a concursului pentru persoanele cu dizabilitati din Basarabia, la care se pregatea sa participe si ea in zilele ce urmaza, cu mari emotii: Festivalul Internaţional sportiv între persoanele cu dizabilităţi “Taurul de aur”, mai 2015.

De curand, la 14 mai 2016, Eugenia a participat si la “Marșul tăcerii pentru susținerea familiei tradiționale” de la Chisinau ( o veti zari in filmare, de la minutul 3:04-3:08)

Va urma.

P.S.   Cei care doresc sa sustina in continuare tineri cretsini din Basarabia, precum Eugenia Buruiana si prietenii ei de suferinta, gasesc datele pe mai vechea mea postare:Imagini si caz foarte impresionante: Apel Umanitar Urgent – Chisinau!

Leave a comment »

In zilele acestei saptamani au fost livrate ajutoare alimentare din Romania in Basarabia

Ajutoarele oferite de guvernul Romaniei pentru Republica Moldova – la aziluri, scoli -internat, spitale si familii in care exista unul sau mai multi invalizi de gradul I au ajuns in zilele din urma la basarabeni. Ilustrez cu cateva fotografii si o filmare, realizate ieri intr-o familie din Chisinau, continutul pachetului destinat familiilor cu invalizi. De asemenea, Romania a mai oferit si carburanti familiilor de la sate in care exista invalizi de gradul I.

DSCN9078DSCN9082

 

Leave a comment »

Despre români, ruşi şi Basarabia, in 2010 …

La emisiunea “Pietrele vorbesc” realizata in octombrie 2010 de Parintele Savatie Bastovoi (de la Manastirea Noul Neamt, Basarabia), a fost invitat Parintele Vasile Ciobanu – “un om mai mult decat interesant, un intelectual, fiu de preot, fost ofiter al armatei sovietice dar si fost profesor la Academnia Teologica din Chisinau“.  Discutia a avut ca obiect situatia de la acel moment a basarabenilor, luandu-se in obiectiv si “obiceiurile si neintelegerile noastre” – dupa cum afirma Parintele Savatie. Dialogul porneste cu afirmatia Parintelui Savatie: “rusii ne numesc romani, considerand aceasta o injurie, romanii ne numesc  rusi, la fel, ca o ocara; dar noi, basarabenii, continuam sa ne ducem veacul…“.

De curand, la sfarsitul lunii ianuarie 2016, Parintele Savatie scria pe aceeasi linie: “Fiți buni și nu aderați la nici o extremă. Lupta cu Rusia, ca și lupta cu România, sînt himere. Ceea ce se poate face împreună pentru salvarea acestui popor este mult mai important.” (cititi intregul – aici)

 

 

Leave a comment »

“VIDEO. O dublă lansare impresionantă: “Problema Basarabiei”, de Ion Constantin şi “Sub lupa Moscovei”, de Vasile Buga. Elita istoricilor s-a reunit la INST”

Va invit sa parcurgeti materialul cu titlul de mai sus, pe site-ul ZIARISTI ONLINE, prin click pe imaginea de mai jos (preluata, cu multumiri, de pe pagina citata):

inst febr 2016

Leave a comment »

Ieromonahul Savatie Bastovoi: prognostic cu privire la evolutia situatiei din Republica Moldova, la 24 ianuarie 2016…

Parintele Savatie Bastovoi scria pe contul de Facebook, la 24 ianuarie 2016 (preluare text – de aici):
“Este pentru prima dată cînd mă ciocnesc de un val mare de români care se arată sincer interesați de ce se întîmplă la Chișinău. Aceasta este adevărata unire – să vorbim aceeași limbă în deplină cumpătare.
Nu noi facem unirea, dar noi o putem întreține.
Ceea ce se întîmplă acum la Chișinău e un scenariu pentru unire regizat afară.
Republica Moldova e pe butuci, e ca o mașină găsită dimineața cu roțile furate, așa cum își găsesc tot mai mulți moldoveni mașinile dimineața în Chișinău. Cineva încearcă să împingă mașina fără roți Rusiei și e indignat că Rusia nu o vrea. Să o ia cine vrea, cine are nevoie.
După declanșarea nebuniei din Ucraina, Rusia nu a mai comentat declarațiile de unire de la Chișinău, nu a comentat nici declarațiile lui Băsescu, nu a mai comentat nimic în legătură cu Moldova, oricît de tare și-ar fi dorit asta cei obișnuiți să jongleze cu binomul ”Rusia-Occident”.
Rusia are mari probleme la nivel mondial, iar noi sîntem o problemă înghețată. Rusia a cedat Chișinăul în schimbul Transnistriei. Totul este hotărît, doar că nimeni nu vrea să-și asume responsabilitatea pentru o Moldova devastată. Această responsabilitate va reveni României.
Desigur, o parte din oamenii din piață se tem de unire în virtutea temerilor din anii 90, cum că românii le vor lua apartamentele și îi vor alunga în Rusia. Oamenii se tem unii de alții, mai bine zis de fantomele propagandei.
Fiți buni și nu aderați la nici o extremă. Lupta cu Rusia, ca și lupta cu România, sînt himere. Ceea ce se poate face împreună pentru salvarea acestui popor este mult mai important.”
***
ANUNT  OFICIAL, Chisinau, 9 februarie 2016: “Preşedintele ţării, Nicolae Timofti, va merge într-o vizită oficială la Bucureşti pe data de 16 februrie.” (cititi aici).
1 Comment »

“Romani uitati…”

”Personalitate complexă a literaturii româneşti din Basarabia (şi nu numai), poet în vocaţia lui fundamentală, publicist formator de conştiinţă naţională, povestitor şi romancier de succes, eseist şi creator de reviste de prim-plan, grafician romantic şi orator de profundă rezonanţă comunicativă, caracter dârz şi cunoscător al tainelor limbii române, membru de onoare al Academiei Române, tradus în vreo douăzeci de limbi, Nicolae Dabija este cel mai autentic moştenitor al testamentului spiritual şi naţional lăsat nouă de Grigore Vieru.” – Theodor Codreanu

n dabija 2012

Fragment din carte:

Zilele trecute postul de televiziune ORT-1 a prezentat o emisiune despre drama unei familii: acum 8 ani, într-un oraş rusesc a dispărut o fetiţă de 10 ani. într-o dimineaţă aceasta a plecat către şcoală, iar de la şcoală nu s-a mai întors. Părinţii săi au anunţat organele de ordine, care au promis recompense tuturor acelora care vor furniza măcar unele date despre ea, dar fetiţa parcă intrase în pământ. Părinţii n-au mai încetat să o caute timp de mai bine de 8 ani. Şi iată că într-o zi fetiţa a fost găsită. Avea deja 18 ani. Era o femeie împlinită. A apărut în faţa camerelor de luat vederi, însoţită de un bărbat în vârstă, pe care ea l-a prezentat drept soţul ei.

Ce se întâmplase de fapt?! Când se întorcea de la şcoală, fata a fost răpită de un derbedeu, care a ţinut-o sechestrată vreme de opt ani de zile într-un subsol, scufundat într-un întuneric deplin, legată cu un lanţ de un pat slinos în care neomul îşi satisfăcea instinctele sale animalice, apoi încetul cu încetul acesta i-a permis să se deplaseze prin cameră şi, în măsura în care îi era sclavă, să-i gătească, să-i spele hainele, iar în ultimii ani – chiar să se deplaseze împreună până la alimentară pentru cumpărături…

Când nemernicul a fost arestat, cel mai mult a protestat jertfa:

– Eu îl iubesc. Dacă îl luaţi de lângă mine, mă sinucid, i-a ameninţat ea pe oamenii legii.

Iar părinţilor, care au născut-o şi care au plâns-o în cei 8 ani, zi de zi şi clipă de clipă, le-a zis:

– Voi pentru mine sunteţi nişte străini. Lăsaţi-mă în pace, nu vă cunosc. Eu îl iubesc pe el. Fără de Vanea (aşa îl chema pe nelegiuit – n.n.) n-aş putea trăi…

Această situaţie mi-a trezit involuntar asociaţii cu Basarabia şi Bucovina de Nord…

După aproape ’67 de ani, oamenii din aceste vechi provincii româneşti îşi consideră mama, care le-a aşteptat şi dorit, mai degrabă o „străină” („Lăsaţi-mă în pace, eu îl iubesc pe el”), iar pe răpitorul abject – o persoană fără de care n-ar „putea trăi”.”

Leave a comment »

“Situatie periculoasa pentru Republica Moldova…”

… este una dintre afirmatiile facute astazi, intr-un interviu realizat si filmat de jurnalistul Victor Roncea cu Alexandru Leşco (fost deţinut politic din Grupul Ilaşcu,cu 12 ani de temniţă în Transnistria) intr-o pauza a Conferintei romanilor de pretutindeni, desfasurata la Palatul Parlamentului astazi, 24 ianuarie 2016 (mai jos, preluarea interviului, cu multumiri!).

Cititi prima parte a relatarilor de la conferinta si inca o filmare cu punctul de vedere al fostului presedinte Traian Basescu, in articolul “Băsescu: Ţinta protestelor filo-ruse de la Chişinău, “o ameninţare la adresa securităţii naţionale a României”. VIDEO RONCEA RO. Băsescu: “I-am propus lui Voronin Unirea Republicii Moldova cu România. A început să arunce cu pietre…” Alexandru Leşco: “Ruşii pot intra oricând în Basarabia

 

1 Comment »

‘Parintele Justin Parvu despre Basarabia si drama ei: „Basarabenii sunt sufletul nostru, noi respirăm odată cu ei”’

Textul de mai jos este preluat integral, cu multumiri, de pe site-ul revistei ATITUDINI de la Manastirea Paltin-Petru Voda (cu multimiri) si este un fragment dintr-un interviu al Parintelui Justin Parvu realizat de Angelina Olaru, pentru ziarul Jurnalul de Chişinău:

“Mai mulţi politicieni de primă importanţă, în frunte cu preşedintele României, au tot declarat în ultimii ani că Unirea Basarabiei cu România se va face prin intermediul UE. Sunteţi de aceeaşi părere?

Nu am nicio speranţă în această privinţă, pentru că UE, la rândul său, e subordonată altui for superior, pentru care lucrează şi nu face mai mult decât îi dictează acela. Sunt nişte negustori, care deseori fac panică şi descurajare printre cetăţeni, prin introducerea diverselor „dihonii”. Basarabia este trunchiată, apăsată şi chinuită de Răsăritul care şi-a întins mereu carapacea peste ţara noastră. Eu mi-aş dori să ne unim cu basarabenii prin lupta împotriva păcatelor, a răutăţilor dintre noi. Abia atunci când vom aduce chipul nou al lui Hristos, vom putea să refacem unitatea spirituală.

Dar fiecare om se va mântui cu neamul său, spun cărţile.

Aşa este, dar trăim nişte vremuri, când diavolul are un spaţiu mare de mişcare, a întunecat minţile şi ale celor mari, şi ale celor mici. Cel mai mult suferă poporul.

Aţi adus critici intelectualilor, care s-au distanţat de credinţa ortodoxă, fiind, totodată, prin egoismul lor şi foarte dispersaţi. Aţi spus că ar fi „cuprinşi de o stare materialistă” şi că „ar dărâma până şi temelia casei strămoşeşti, ca să poată supravieţui”. Vina mare e doar în ei?

Cel mai repede trădează şi se corupe un intelectual. Niciodată omul de rând care a dus povara greutăţilor neamului n-a fost capabil să facă asemenea trădări. Intelectualii noştri au făcut-o şi o fac până azi. Şi asta pentru că ei sunt interesaţi foarte mult să se ridice. Nu se mai satură cu o existenţă medie. Vor din ce în ce mai mult. Aceasta a dus şi duce la prăbuşirea noastră. Elita noastră, cu regret, a fost mâncată de „iepuri”.

Cum aţi dori să fie implicaţi politicienii de pe ambele maluri ale Prutului în rezolvarea problemelor naţionale?

Platon a indicat două direcţii – a Cetăţii Pământeşti şi Cetăţii Cereşti. El oferea recomandări clare referitoare la cine ar trebui să conducă un popor. Un popor trebuie condus de cei mai de seamă gânditori. Conform teoriei platoniene, este inacceptabil să existe criterii de influenţă a manevrelor politice sau financiare. Or, pe noi cine ne conduce? Elita? Ea nu poate urca atât de sus. Dacă s-ar întâmpla asta, elita ar fi compromisă în 24 de ore. Or, politicienii de azi nu au nicio calitate – decât să fure şi să mintă.

Republica Moldova ar avea şanse să fie scoasă de sub comunism?

Comunismul nu va muri niciodată, pentru că e „aşezat” de multă vreme acolo. Este foarte activ în Basarabia. Europa Occidentală e o moscovie întreagă şi oricare alegeri din zona noastră sunt doar pentru gloată.

De ce ne faceţi atât de pesimişti?

Trăim realitatea, ca urmare a celor aproape 50 de ani de comunism. Nu avem nicio şansă să scăpăm de el. Unica ce ne rămâne este mântuirea. Trebuie să urmăm şcoala noastră de înnoire moral-spirituală. Iar pentru aceasta ne trebuie preoţi distinşi, mame deosebite, oameni care să ridice poporul prin modelul lor de viaţă.

Este un eroism să-I slujeşti azi lui Dumnezeu?

E un mare eroism, pentru că purtăm o mare luptă împotriva noastră, adică a păcatelor noastre. Dacă noi am face o asemenea curăţire a firii noastre, am deveni îngeri şi, deci, am stăpâni noi lumea.

 Şi, în finalul discuţiei noastre, vă rog să ne ziceţi un cuvânt de învăţătură, cu un mesaj la care adesea vă gândiţi.

Basarabenii sunt sufletul nostru, noi respirăm odată cu ei. M-am născut cu un sentiment nobil faţă de voi. Aş vrea să-i văd odată pe fraţii noştri uniţi.”

()

Leave a comment »

Colindatori din Basarabia in Ardeal, decembrie 2015

Zilele acestea un grup de 50 de romani din Basarabia, din zona Criuleni de pe malul Nistrului, strabat Romania colindand. Unul dintre locurile in care s-au oprit sa aduca gandul lor si cantecul lor la Nasterea Domnului a fost Sibiul, unde s-au aflat pe 23 decembrie 2015. Grupul a cuprins si primarul comunei Corjova din raionul Criuleni, patru preoti ortodocsi, grupul vocal-coral de tineri si maturi si cateva persoane insotitoare, inclusiv directoarea scolii. In scurta filmare de mai jos sunt doua colinde din programul lor – interpretate de grupul vocal si respectiv de preotul Vasile Pistrui, care adreseaza auditoriului si un cuvant de suflet. Grupul a colindat si Mitropolia Ardealului, unde au fost invitati sa ramana si la masa:

 

Leave a comment »