anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Monahismul romanesc pe panza: pictorul Costin Petrescu

Pictorul, profesorul universitar si publicistul Costin Petrescu (1872-1954) este cunoscut mai ales ca autor al „Marii Fresce a Neamului”  de la Ateneul Român. A lucrat aproximativ cinci ani la această pictură iar la inaugurare, în 1939, aceasta era cea mai mare operă de artă efectuată până atunci în România. Lată de 3 metri și lungă de 70 de metri, se întinde deasupra lojilor, de jur împrejurul tamburului cupolei, cu excepția locului unde se află scena. Este alcătuită din 25 de scene reprezentative din istoria României.

Pictorul Costin Petrescu a pictat si interiorul Catedralei Încoronării din Alba Iulia (o fotografie, mai jos) si tot el a conceput și mantia regală pe care Regele Ferdinand a purtat-o la 15 octombrie 1922, cu ocazia încoronării de la Alba Iulia. A fost un apropiat al Casei Regale a Romaniei, care l-a stimat si l-a apreciat mult.

Mai putin cunoscute sunt insa unele lucrari ale sale care surprind admirabil atmosfera manastireasca de la inceputul anilor 1900. Doua dintre acestea se gasesc pastrate chiar pe domeniile regale, respectiv la Castelul Peles din Sinaia si la Castelul Reginei Maria de la Balcic (actual in Bulgaria). Prima dintre ele, “Interior de mănăstire cu călugăriţe” strajuieste in dreptul usii de intrare in una dintre camerele de la etajul II ale Castelului Peles (foto mai jos) si poate fi vizionata si azi – este de o expresivitate picturala extraordinara, si mi-a atras atentia in mod deosebit. A doua, ” Calugar in pridvor de biserica” – se pastreaza printre detinerile domeniului regal de la Balcic si cel mai probabil a fost achizitionata de Regina Maria a Romaniei; reprezinta un batran monah asezat in pridvorul unei manastiri tipic romanesti  (foto mai jos). Dupa cum se stie, Regina Maria iubea nespus asezarile monahale din Romania (cititi aici).

Vizionand cele doua picturi mi-am amintit faptul ca tanarul Zian Boca (viitorul Parinte Arsenie) a efectuat practica de pictura, dupa absolvirea Facultatii de Bellearte din Bucuresti,  sub indrumarea profesorului sau Costin Petrescu la pictarea bisericii din Bixadul Oltului, zona Brasov (despre aceasta am scris aici) – si o fotografie mai jos. Mai tarziu, datorita aprecierii de care s-a bucurat tanarul absolvent Zian Boca in fata profesorului sau, a fost invitat sa contribuie la pictura frescei de la Ateneul Roman, mai exact la scena intrarii lui Mihai Viteazul in Alba Iulia.

c_petrescu

Costin Petrescu: Interior de mănăstire cu călugăriţe, cca. 1910 (ulei pe panza, 40 x 24 cm), Castelul Peles

calugar

Costin Petrescu:  Calugar in pridvor de biserica, cca. 1920, ulei pe panza, (90 x 75,5 cm), Castelul de la Balcic

 

 

DSC04779

Fecioara Maria si Pruncul – fresca in Catedrala Reintregirii din Alba Iulia, realizata de Costin Petrescu

 

 

DSC05835

Fecioara Maria cu Pruncul – fresca pe cupola altarului bisericii din Bixadul Oltului – pictura apartine tanarului Zian Boca alaturi de profesorul sau, Costin Petrescu

 

1 Comment »

La ziua de nastere a Sfantului Ardealului, Parintele Arsenie Boca

DSC00546

Detaliu – icoana pe lemn pictata de Parintele Arsenie Boca (Icoana “Izvorul Tamaduirii”)

Azi, acum 104 ani, se nastea, intr-o casuta de pe Dealul Bujoarei apartinand satului Vata de Sus de langa oraselul Brad, copilul Zian Boca. Cu anii, la scoala si mai ales pe bancile Facultatii de Teologie din Sibiu, va deveni “sfantul”,  iar mai tarziu ucenicii sai care il cautau pentru sfat la Manastirea Sambata de Sus, Manastirea Prislop sau la Biserica din satul Draganescu, il vor numi “Sfantul Ardealului”. Dupa alti multi ani, in decembrie 1969, il regasim pe Parintele Arsenie Boca alaturi de marele sau mentor Nichifor Crainic (alaturi si de altii), la implinirea varstei de 80 de ani, la Restaurantul Bucur din Bucuresti (fotografia inedita se gaseste in cartea  Parintele Arsenie Boca 1910-1989. Biografie vizuala” – de Florin Dutu, ed. Floare Alba de Colt, 2014). Incepand din toamna lui 1959, cand alaturi de alte sute de monahi, Parintele Arsenie a fost scos fortat din Manastirea Prislop, si pana la plecarea sa la cele vesnice, la 28 noiembrie 1989, Parintele Arsenie nu a mai avut nici dreptul de a sluji vreodata ca preot. Tot in noiembrie, dar la 9 ani dupa trecerea Dincolo a Parintelui, prin Hotararea Sinodului Mitropolitan de la 9.XI.1998, se va reveni in sfarsit asupra deciziei de alungare din Manastirea Prislop a Parintelui Arsenie si de asemenea se va recunoaste asezamantul monahal de la Sinaia, ctitorit de Parintele Arsenie in 1969, ca metoc al Manastirii Prislop. Hotararea a fost semnata de trei ierarhi, intre care cel mai mic in rang la acea vreme era Episcopul Caransebesului – Parintele Laurentiu Streza (azi Mitropolitul Ardealului si totodata mai-marele Manastirii Sambata de Sus). Azi, acum 104 ani, se nastea cel pe care poporul demult l-a canonizat in suflet, dar a carui oficiala canonizare  inca este in asteptare

 

DSC07304

Manuscrisul partii de scrisoare inmanate de Nichifor Crainic Parintelui Arsenie Boca dupa intalnirea de cateva ceasuri din toamna anului 1971 in Biserica de la Draganescu pe care o picta parintele

 

DSC00388

Casa Parohiala de vis-a-vis de Biserica din satul Draganescu, unde locuia temporar Parintele Arsenie in anii pictarii bisericii (1968-1988)

DSC00391

Redau mai jos, preluat din “Nota asupra Editiei I” la cartea “Cararea Imparatiei” scrisa de Parintele Arsenie, cele scrise de Monahia Zamfira Constantinescu cu referire la un citat din Baudelaire aflat in insemnarile Parintelui Arsenie, care i se parea maicii “definitoriu pentru activitatea si personalitatea Sfintiei Sale”:

Orice opera mare si severa nu se poate incrusta in amintirea oamneilor si nici nu-si poate cuceri locul in istorie, fara impotriviri crancene. Oamenii nu stiu cu ce rabdare si inzestrare a inzestrat Providenta pe cei carora le-a incredintat o misiune“.

DSC00541

Semnatura (rara) a Parintelui Arsenie Boca pe o icoana pictata de dumnealui

 Completare:  Cititi si un interviu aparut ieri, 28 septembrie 2014, cu dna Zoe Daian, nepoata Parintelui Arsenie: INTERVIU Zoe Dăian, nepoata Părintelui Arsenie Boca: Românii să aibă mai multă demnitate și personalitate

 

Leave a comment »

Memoria insotitoare…

A 11-a editie a campaniei “Dreptul la memorie – Muzeul Comunismului din Romania”  – campanie organizata de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc in parteneriat cu Adevarul Live, a prezentat joi, 18 septembrie 2014, o intalnire-dialog cu regizorul Nicolae Mărgineanu – fiul psihologului Nicolae Mărgineanu – filosof, doctor in psihologie, specializari in Germania, Marea Britanie si bursier al unor universitati americane, care a fost intemnitat peste 16 ani in inchisorile comuniste, incepand din 1948, pentru convingerile si credinta sa. Emisiunea se poate viziona prin click pe imaginea de la finalul afisarii.

Dialogul cu regizorul Nicolae Margineanu, s-a axat pe subiectul legat de elitele Romaniei, destine exemplare dar tragice din comunism. S-a argumentat nevoia realizarii unui Muzeu al Comunismului – la Jilava, in Fortul 13. In acceptiunea regizorului Nicolae Margineanu, nu este de ajuns existenta Muzeului “Memorialul victimelor comunismului si al rezistentei” din Sighetul Marmatiei – pentru ca acolo este prea izolat. Ci este necesar unul si langa Bucuresti, iar la Fortul 13 de la Jilava este foarte postrivit, mai ales fiindca acolo a fost placa turnanta din vremea temnitelor comuniste.

poarta-alba

Afis de prezentare a filmului “Poarta Alba” – regizat de Nicolae Margineanu si inspirat de cartea “Vărul Alexandru” – de Adrian Oprescu, premiera – octombrie 2014

Cu ocazia acestei emisiuni, regizorul Nicolae Margineanu a anuntat in premiera ca in luna octombrie 2014  va aparea pe piata un nou film la care a lucrat, despre Canalul Dunare-Marea Neagra. Filmul se numeste  “POARTA ALBA“, este un film artistic si prezinta povestea Lagarului de Munca Fortata de aici. Lansarea filmului va avea loc la 17 octombrie 2014, la Cinema Studio din Bucuresti.  S-a specificat ca in film va aparea si personajul Parintelui Arsenie Boca, care a ispasit aici una dintre pedepsele de detentie, cea din anii 1951-1952.

In regia lui Nicolae Margineanu, au aparut PANA ACUM urmatoarele filme documentare, artistice  sau scenarii radiofonice conexe:

1.  BINECUVANTATA FII, INCHISOARE – FILM, 2002:

Filmul, bazat pe fapte reale, ne poarta in Romania sfarsitului anilor 1940 si inceputul anilor 1950, o Romanie stalinista unde regimul la putere incepe prigoana impotriva propriului neam si propriei credinte.

Nicoleta, o tanara intelectuala romanca este arestata. Crima sa este dubla: ea face parte dintr-un partid politic de opozitie si este nepoata pe linie materna a lui Iuliu Maniu. In prima perioada a detentiei la Malmaison, eroina este interogata si torturata pana la extenuare, pana aproape de acea granita nevazuta intre viata si moarte. Regasindu-se singura in fata acestei insuportabile si interminabile suferinte, cand nimeni si nimic nu mai lasa sa se intrevada vreo speranta, Nicoleta descopera in adancurile misterioase ale firii puterea credintei.

Intalnirea cu Dumnezeu ii da eroinei libertatea interioara si curajul sa se opuna si sa reziste monstruozitatii anchetatorilor. Ea reuseste sa-si apare nu numai convingerile politice ci si pe cele religioase. Cand suferi pana la limita suportabilului “poti sa mori sau poti sa-l gasesti pe Dumnezeu”. Dar, din momentul cand Dumnezeu apare in viata celei care sufera, forta ei este fara margini…

Dupa trei luni, Nicoleta este transferata la inchisoarea din Mislea, unde devine un exemplu de rezilienta si devotare pentru detinute. De acolo, ea este transferata la canalul Dunare-Marea Neagra…

Dupa patru ani de detentie, este eliberata fara a fi niciodata judecata. Aceasta perioada grea de incercare nu a facut decat sa o transforme in figura de frunte a rezistentei si jertfei crestine romanesti si, prin extrapolare, a jertfei crestine universale.

Filmul este ecranizarea scrierii cu caracter autobiografic a scriitoarei Nicole Valéry-Grossu “Bénie sois-tu, prison”.

Regizorul Nicolae Margineanu a realizat acest film ca o “datorie morala”, deoarece tatal sau, psihologul Nicolae Margineanu, a fost inchis de comunisti 16 ani ca detinut politic.

“”Binecuvântata fii, închisoare” a fost o datorie morala, un film închinat acestor oameni care au suferit atât de mult. Ma bucur ca am reusit sa-l fac si îl consider filmul cel mai important din cariera mea” (Nicolae Margineanu, 2002).

2.  DEMASCAREA – film, 2010 –  “Fenomenul Piteşti”, una dintre cele mai crude şi inumane acţiuni represive din istoria recentă, este reconstituit pas cu pas de cei care i-au căzut pradă. Şase dintre victimele care au supravieţuit torturii şi agresiunilor verbale si îşi amintesc cu emoţie, durere, dar şi cu seninătate şi uneori umor momentele îndurate pentru a satisface plăcerea sadică a agresorilor lor.

3.  PARINTELE ARSENIE BOCA, OMUL LUI DUMNEZEU – film, 2011

4.  Parintele Arsenie Boca — Taina Iubirii – teatru radiofonic, 2011

5.  Parintele Arsenie Boca – Suisul muntelui – teatru radiofonic, 2012

6.  Parintele Arsenie Boca – Omul durerilor – teatru radiofonic, 2012

7.  PARINTELE ARSENIE BOCA IN DUH SI ADEVAR – film,  2013

nm

„Să nu ne răzbunaţi, dar să nu ne uitaţi!“ Fiul lui Nicolae Mărgineanu, despre elitele de altădată
1 Comment »

In urma Parintelui Arsenie Boca (I) – mormintele parintilor si surorii sale

Despre familia Parintelui Arsenie Boca am citit initial intr-o carte documentara valoroasa si inimoasa, “Copilaria Parintelui Arsenie Boca“, scrisa de un localnic din Vata de Sus (satul natal al Parintelui Arsenie), Iovu Mihut. Mai apoi, avand privilegiul de a face cunostinta si de a fi primita pentru o scurta vizita de unica ruda in viata a parintelui, nepoata sa, doamna  Zoe Daian, acum in varsta de 84 de ani, am fost introdusa o data in plus in cateva povesti “de familie”. Asa am aflat de existenta locurilor de veci ale parintilor Parintelui Arsenie, si am ramas cu gandul ca va veni o zi si voi ajunge sa le vizitez. Ziua aceea a venit cu mult mai curand decat ma gandisem, inainte chiar de a planifica ceva concret. Poate ca, asa cum se intampla deja multora dintre cei care il poarta in suflet ca ajutator, rugator si mijlocitor catre Dumnezeu pe Parintele Arsenie Boca, si mie mi s-a intamplat sa fiu condusa cu usurinta pe o cararuie insufletitoare si in-nadajduitoare… Astfel am ajuns de foarte curand, pe meleagurile natale hunedorene ale Parintelui Arsenie. Intre primele vizitate au fost orasul Brad si comuna Vata, in speta  satul Vata de Sus, in raza caruia s-a nascut si a copilarit Parintele. As fi vrut sa ajung si pe Dealul Bujoarei, locul in care, departe de vatra satului, se pare ca si-a trait primele luni sau chiar anisori din viata, micul Zian Valean Boca, alaturi de mama sa cu ochi albastrii, descrisa de doamna Zoe Daian ca o femeie de o frumusete remarcabila. Locul acela, Dealul Bujoarei, aveam sa aflu de la “trimisii” care sa ma dirijeze, este insa greu accesibil celor care nu cunosc locurile, desi domnul Iovu Mihut, in cartea sus-amintita, face o descriere cat se poate de amanuntita privind felul in care se poate ajunge acolo. Avand insa informatia “la cald” a celor doua gazde care ‘s-a intamplat’ sa fie exact cei care se ocupa de biserica din Vata de Sus, m-am multumit sa privesc la raspantie indicatorul catre obarsia urcarii pret de aproape doua ore pe jos (foto mai jos). Se apropia asfintitul, si noaptea m-ar fi prins cu siguranta in padure, cel putin la intoarcere… Poate ca, insa, la un 29 septembrie, zi in care se sarbatoreste anual de prin 2010 incoace, nasterea Parintelui Arsenie, acolo la Biserica din Vata de Sus si apoi se urca cu alai si preoti in Dealul Bujoarei, se va intampla sa ajung si acolo…

DSC04904

Indicatorul din satul Vata de Sus catre Dealul Bujoarei, locul natal al copilului Zian Valean Boca

 

Tatal Parintelui Arsenie, Iosif Boca, a murit cand Parintele Arsenie avea aproape 12 ani.  Mormantul sau se afla in cimitirul orasului Brad (jud. Hunedoara), pe dealul de deasupra bisericii ortodoxe “Adormirea Maicii Domnului” si se pare ca a fost mereu ingrijit de familie, respectiv de rudele sale de sange, asa incat nu a cazut in uitare ori necunoastere. Nu acelasi lucru s-a intamplat insa, cu mormantul mamei parintelui, pentru o anumita perioada de timp… Ca si la Vata de Sus, in curtea bisericii din Brad mi-a iesit ‘in intampinare’ chiar ingrijitoarea bisericii, pe care intreband-o de mormantul tatalui Parintelui Arsenie, ea a stiut imediat despre cine vorbesc si am putut afla orientativ unde se afla, instantaneu. Probabil nimeni altcineva nu ar fi putut sa ma ajute astfel, dar ea mi-a iesit in cale de cum am intrat in curtea bisericii… Am urcat deci dealul cimitirului, presarat cu sute de cruci, si, dupa indicatia femeii, m-am dus cam in zona unde ar fi trebuit sa fie mormantul. Nu il gaseam… Dar un barbat se ocupa in zona de un mormant si l-am intrebat pe el. Vorbind cu greu datorita unei infirmitati native,  m-a condus insa doar cativa pasi si a pus mana pe cruce, caci el se afla la un mormant exact vecin… Astfel am gasit cu cea mai mare usurinta, in tot acel cimitir, “mormantul tatalui Parintelui Arsenie Boca”, de care, sunt sigura, prea putini bradeni stiu.  Crucea si mormantul au fost renovate de foarte curand de o familie din Iasi (!). Am aflat acest lucru de la ingrijitoarea bisericii – la coborarea de pe deal; tot ea mi-a spus ca ei s-au ocupat de reconditionarea crucii si a placii cu scrisul (ramas inca destul de ilizibil) dar si de realizarea capacului de beton de peste mormant, care este nou, comandat si instalat pe cheltuiala celor doua familii iesene  de cca. doi-trei ani de zile. Ei vin de doua ori pe an aici sa aiba grija de locul de veci al tatalui Parintelui, trimisi si ei, de “Cineva”… Povestea lor nu o stim, insa cea a mormantului mamei Parintelui este tulburatoare, si a fost descrisa in amanunt in cartea sus-amintita, “Copilaria Parintelui Arsenie Boca“.

 

 

 

Asadar, mama Parintelui Arsenie a trecut la Domnul cu numele de Crestina Darau (recasatorita) in anul 1951, iar mormantul sau nu s-a mai stiut. Pana cand, in anul 2009 un clujean pe numele Ioan Oltean, a fost “trimis” de Parintele Arsenie sa reidentifice si sa ingrijeasca de mormantul mamei sale. Precum am amintit mai sus, aceasta poveste cu totul speciala si adevarata este prezentata in cartea lui Iovu Mihut. Astfel, mormantul Crestinei se afla in cimitirul satului Halmagiu, jud. Arad (la granita cu jud. Hunedoara) si este ingrijit precum vedeti in foto mai jos. Eu am intalnit acolo o femeie la 50 de ani impreuna cu fiul ei care suferea de un handicap. Ca si la Brad, cautam un mormant printre zeci de morminte raspandite in padurice, iar singurii prezenti erau aceasta mama si fiul ei, catre care m-am indreptat auzindu-i de la distanta, initial fara sa-i vad. Cand am intrebat de mormantul Crestinei Darau, mi-au zis imediat: iata, aici este! – caci ei aveau mormantul de care ingrijeau, la un pas de cel al Crestinei Darau… Altfel, mult si bine as fi strabatut eu acel cimitir, poate fara sorti de izbanda.  (Nu stiu daca aceste intamplari – de a gasi la moment exact oamenii care sa ma indrume, pot fi socotite ca apartinand hazardului, personal mi-e greu sa cred ca-i asa…). In capatul satului Halmagiu, in acel cimitir, in acel loc, va fi venit si Parintele Arsenie la capataiul mamei sale. Crucea a fost ridicata prin efortul financiar al domnului Ioan Oltean, cel care nu a stiut cine este Parintele Arsenie, si nici atat de mama acestuia, pana cand, in vis, nu a primit indrumarea sa se ocupe de acest loc…

 

 

 

In Vata de Sus, la biserica, pe care mi-au descuiat-o cei doi barbati care erau singurii prezenti in zona la ora aproape de asfintit cand am ajuns eu, am avut surpriza sa vad cel mai bizar mormant.  Sora mai mica a Parintelui Arsenie, moarta la cateva luni dupa nastere, in 1913, a fost ingropata intr-un loc devenit de o vreme parte din biserica extinsa a satului Vata de Sus. Initial inmormantata in cimitir, chiar langa peretele bisericii initiale, mai mica, locul de veci a fost ocupat ulterior de suprafata interioara a bisericii renovate, astfel ca acum curcea mormantului este  in interiorul bisericii, chiar sub stranele cantaretilor din stanga Altarului. Si acest mormant este ingrijit cu atentie de sateni si respectat. Gazdele care m-au intampinat mi-au aratat cu bucurie locul…

Astfel, cu o usurinta greu de imaginat, am primit privilegiul de a gasi rapid si simplu  locuri de care putini localnici stiu, si cu atat mai putini dintre cei din afara acestor arii. Daca Parintele Arsenie mi-a daruit aceasta bucurie, numai Dumnezeu stie, eu insa nu pot decat sa cred ca nimic nu este la intamplare in vietile noastre si sa afirm ca eu sunt dintre cei pe care rugaciunea catre Parintele Arsenie, in ultimii ani, mi-a primenit sufletul si viata!

5 Comments »

O noua carte-album: Biografie vizuala a Parintelui Arsenie Boca

Dupa ce la sfarsitul anului 2013, tânărul absolvent al Academiei de Studii Economice dar şi al Facultăţii de Teologie din Bucureşti – Florin Dutu, publica la Editura Floare Alba de Colt “cea mai documentată biografie a Parintelui Arsenie Boca”, cu titlul: Şi cărţile au fost deschise. Părintele Arsenie Boca – O biografie”, de foarte curand, in primavara anului acesta 2014, acelasi Florin Dutu aduce la lumina tiparului o carte-album de o deosebita calitate grafica si documentara, insumand 72 de pagini de imagini si text: Parintele Arsenie Boca 1910-1989. Biografie vizuala(ed. Floare Alba de Colt, 2014). 

DSC03924 DSC03922 DSC03923

Această carte reprezintă o biografie în imagini color și text a Părintelui Arsenie BOCA (1910-1989), bazându-se pe documente și fotografii [inedite] de arhivă. Cartea prezintă tot parcursul biografic al Părintelui: Vața de Sus (1910-1922), Brad (1922-1929), Academia de Teologie din Sibiu (1929-1933); Academia de Arte Frumoase din București (1933-1938) la clasa maestrului Costin Petrescu și pictarea scenei Intrării Voievodului Mihai Viteazul în Alba Iulia (Marea Frescă a Neamului, Ateneul Român); la Muntele Athos și Chișinău (1939); stareț la Mănăstirea Brâncoveanu Sâmbăta de Sus (1939-1948); duhovnic la Mănăstirea Prislop (1948-1959) în perioada torţionarilor comuniști (Bodnarenko, Drăghici, Nicolschi); arestări (Canal, Timișoara, Oradea); scoaterea din Mănăstire – 14 mai 1959 – documente: „prin misticismul său lovește direct în regim” [Lt. Col. de Securitate Gh. Crăciun, 23 mai 1949]; iconar în Bucureşti (1959-1967) la Schitul Maicilor; în costum civil din ordinul Securităţii Statului (fotografii făcute de spionii Securității): Obiectivul BRATU; Drăgănescu (1967-1988), Sinaia († 28 nov. 1989). Au fost evidențiate legăturile și întâlnirile ce le-a avut cu: gânditorul și profesorul de mistică ortodoxă Nichifor CRAINIC, poetul și filosoful Lucian BLAGA, teologul Dumitru STĂNILOAE, pictorul Costin PETRESCU, arhitectul G.M. CANTACUZINO, antropologul Francisc RAINER, Casa Regală – Principesa ILEANA a României, Mitropolitul Nicolae BĂLAN al Ardealului, Patriarhul Iustinian MARINA, Episcopul Andrei MAGIERU al Aradului, pr. „voce bas-pedală” Constantin GRIGORESCU, Dometie MANOLACHE de la Râmeți, Antonie PLĂMĂDEALĂ, maica Zamfira CONSTANTINESCU, pr. Savian BUNESCU, vărul său Vasile CRUCIN etc. A dus o viață sfântă întru toate, fiind „un călugăr de reală valoare spirituală” [Nichifor CRAINIC], „ce practica rugăciunea inimii” [Principesa ILEANA], „curat, opus oricărei patimi şi oricărui gând de mândrie” [D. STĂNILOAE], un „fericit” [L. BLAGA], „ce ar face mai multă treabă pe teren decât toţi episcopii ortodocşi” [Louis BARRAL]. Fiind binecuvântat de Dumnezeul Treimic, a săvârșit minuni, tămăduind întru Hristos, ca un doctor fără de arginți, sufletele și trupurile credincioșilor și, având harisma înainte-vederii, le destăinuia celor care veneau la el, gândurile și faptele lor ascunse, iar ca proroc al neamului știa să exprime gândul și voia Celui Nezidit pentru fiecare: „referitor la numitul Boca Arsenie, călugăr la mănăstirea Prislop, raportăm: la acest călugăr mai vin și în prezent diferiți oameni din regiunile apropiate pentru a-i vindeca […] prin puterea Dumnezeiască” [13 sep. 1949, Lt. Col. de Securitate Gh. Crăciun]; „[credincioșii] îl socotesc ca un om extraordinar, adică înainte văzător și chiar făcător de minuni. Sursa: VLAICU. Valoare serioasă” [13 ian. 1950]. A dobândit toate virtuțile și a ajuns la îndumnezeire conform criteriilor sfinților, isihaste, de unire cu Dumnezeu în har necreat (fără început și sfârșit) ale Tradiției Ortodoxe, iar „ziua canonizării Părintelui Arsenie poate fi o zi a schimbării la faţă a României” [Î.P.S. Dr. Serafim JOANTĂ, Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale şi de Nord]. “

4 Comments »

Al doilea volum despre urmarirea Parintelui Arsenie Boca in anii comunismului – sub tipar

PABPe la jumatatea lunii mai 2014 este asteptat sa apara pe standuri al doilea volum (incepand cu anul 1950), in coordonarea teologului Romeo Petrasciuc,  al cartii “ “Parintele Arsenie Boca in Arhivele Securitatii“ ( la Editura Agnos din Sibiu).  Al doilea volum va reuni un numar de peste 800 de pagini. Primul volum a aparut la sfarsitul lunii octombrie 2013 (cititi aici).pab4

pab1 pab2 pab3

5 Comments »

Un dialog despre Parintele Arsenie Boca – la B1TV

Am urmarit in seara zilei de 21 decembrie (aseara), de la ora 23, in cadrul emisiunii Alinei Badic de la postul B1 TV – “360 de grade“, un dialog cu privire la personalitatea Parintelui Arsenie Boca, invitati fiind jurnalistul Cristian Curte (redactor al revistei Formula As) si Cristian Filip (presedintele Fundatiei Crestine Parintele Arsenie Boca).

S-a vorbit despre cateva cazuri de vindecare minunata inraurite de Parintele (inclusiv prin prezentarea unei bucati din filmul documentar  in care Maica Marina Lupou de la Manastirea Bic aduce propria marturie de vindecare), despre relatari cu privire la constatari supra-firesti din timpul detentiilor Parintelui si despre mesajul si specificul picturii Parintelui Arsenie de la Biserica din Draganescu (cu imagini inserate). Cu toate ca tendinta media este de a prezenta cazuistica intr-un format adesea hiperbolizat, uneori departe de realitate – pentru un impact maxim, am remarcat de aceasta data o suficienta decenta, luciditate si ponderare a abordarii. Personalitate inca foarte controversata in tocmai sanul bisericii ortodoxe romane, Parintele Arsenie Boca este unul dintre cei mai iubiti si venerati duhovnici romani (plecati la Domnul) ai timpurilor de azi. Numeroasele carti aparute dupa 1990, intre care cele mai valoroase sunt cele scrise de insusi Parintele Arsenie (“Cararea Imparatiei“, “Cuvinte vii“), dar si cele din seria de care s-a ocupat unul dintre ucenicii din urma ai Parintelui, Pr. Daniil Stoenescu in ultimii 8 ani, au reusit sa recompuna profilul unui adevarat Om al lui Dumnezeu. Filmele documentare realizate maiastru de Nicolae Margineanu si Ion Costin Manoliu au constribuit si ele la recompunerea unei necesitati: canonizarea Parintelui Arsenie. Pentru cei dintre laici care nu cunosc inca cine a fost Parintele Arsenie Boca, emisiunea din aceasta seara, a putut aduce cateva franturi de marturie de la doi dintre culegatorii de seama ai acestora, invitatii emisiunii. Cateva fotografii preluate din emisiune, mai jos:

DSC02623

DSC02640 DSC02627

Leave a comment »

Trei icoane pictate de Parintele Arsenie Boca in anii 1940 – 1950

Parintele Arsenie Boca, absolvent de teologie si apoi absolvent de bellearte, avea sa picteze dupa licentiere, in anul de practica (in fapt un stagiu de doar cateva luni – toamna/iarna anului 1938 si primavara timpurie a anului 1939) prima sa pictura profesionista la Biserica Sfantul Dumitru din comuna Bixadul Oltului (jud. Covansna), unde se gaseste cea mai putin cunoscuta pictura (in fresca)  a sa,  pana in acest moment – link aici.

Tuns in monahism la Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus in primavara anului 1940, si hirotonit preot in 1942 la aceeasi manastire, Parintele Arsenie a lasat cel putin o pictura a sa acolo. Aceasta se pastreaza actualmente in Muzeul Manastirii si este epitaful “Adormirea Maicii Domnului” – pictat de Parintele in vremea cat a vietuit la Sambata (1939-1948). Epitaful a fost pastrat la vechea staretie de la Sambata, langa cancelarie, si expus acolo timp de cel putin 25 de ani (dupa o marturie a Parintelui monah Teofil Paraian). In Muzeul Manastirii a fost expus pentru public in 2012, initial fara vreo indicatie privitoare la autor, iar din 2013 purtand inscriptie lamuritoare, cu privire atat la autor cat si la anul pictarii, 1944.

epitaf sambata

Epitaful “Adormirea Maicii Domnului” – Manastirea de la Sambata, pictura din 1944

O pictura foarte putin cunoscuta a Parintelui Arsenie, a carei datare este dificil de realizat (deocamdata), a fost regasita la Biserica din cartierul bucurestean Ghica Tei, si adusa la cunostinta publica de Alexandru Valentin Craciun in 2011 (link aici). Una dintre particularitatile acestei icoane este reprezentarea in ea a Sfantului Iosif cel Nou de la Partos (in stanga, cu Cartea Sfanta in mana), Sfant pe care l-a pictat Parintele Arsenie in acelasi mod (deci nu se poate confunda) intr-o icoana separata, care a fost executata pentru resedinta mitropolitana din Timisoara si a carei reproducere color apare in cartea Parintelui Arsenie, “Cararea Imparatiei”  – editia a V-a, Deva 2006. Moastele  Sfantului Iosif cel Nou de la Partos au fost mutate in 1956 la Catedrala Mitropolitana de la Timisoara, fiind canonizat de Sfantul Sinod la 28 februarie 1950.  Este o supozitie personala, ca Icoana “Izvorul Tamaduirii” a fost pictata de Parintele Arsenie in 1950 sau imediat dupa acest an, tinand seama de data canonizarii Sf. Iosif cel Nou. Faptul ca in fundalul acestei icoane apar muntii, cei din partea dreapta fiind recognoscibili a fi Muntii Fagaras, asa cum se vad catre Manastirea de la Sambata, ne fac sa credem ca nu il despartea decat putin timp de la mutarea sa fortata de la Sambata – pe care atat de mult o indragise, la Prislop (dealtfel muntii din partea stanga a fundalului par sa fie cei din zona Prislopului, loc in care se afla Parintele incepand cu sfarsitul lunii noiembrie 1948). Pe de alta parte, sarbatoarea “Izvorul Tamaduirii” avea pentru Parintele Arsenie cea mai mare importanta personala, intrucat cu ocazia acestei sarbatori fusese tuns in monahism in 1940, si tot la aceasta sarbatoare fusese hirotonit preot, in 1942. Este deci, in aceasta icoana, o simbolistica foarte importanta, atat pe plan general-ortodox, cat si pe plan personal-arhieresc. In plus fata de acestea, multimea din fundal, total atipica pentru iconografia standard, este cea a poporului care atat de des si de staruitor venea la Sambata sa il asculte pe Sfantul Ardealului. Asadar, este de presupus ca aceasta icoana a fost pictata chiar in 1950, probabil inainte de prima intemnitare a Parintelui, in 1951, cand avea sa inteleaga restrictiile ce i se vor impune in interactia sa cu masele de oameni care il cautau. Daca privim comparativ, fundalul animat din aceasta icoana -Izvorul Tamaduirii si epitaful de la Sambata, datat cu claritate de muzeul manastirii ca fiind din 1944, identificam multimile, particularitate a picturii Parintelui, incepand cu acea perioada si pana la anii cand a pictat biserica din Draganescu. O particularitate deosebita a acestei icoane este semnatura cu cele doua initiale, AB (Arsenie Boca), in coltul din dreapta jos, in nuanta inchisa, prezenta si observabila numai la o privire atenta, de la foarte mica distanta. Deocamdata este singura icoana la care am putut observa semnatura AB.

DSC00537

Pictura pe lemn “Izvorul Tamaduirii” – Biserica Ghica Tei din Bucuresti, cel mai probabil pictata in 1950 sau imediat dupa acest an

Icoana “Fecioara Maria cu Pruncul” este gazduita de Biserica din comuna Chichis, despre care am scris aici. In ultimii doi ani si ceva, biserica de la Chichis a intrat pe traseul pelerinajelor, tocmai datorita prezentei acestei icoane a Parintelui Arsenie. Din pacate pentru aceasta icoana, datorita interventiei nesabuite despre care am amintit in acea pagina de blog, tehnica poleiturii cu aur deprinsa la Chisinau de Parintele Arsenie (in 1939) si aplicata la aceasta icoana, este estompata, partial distrusa. Insa icoana pastreaza foarte bine toate celelalte particularitati ale picturii Parintelui Arsenie. Ceea ce am aflat la momentul vizitarii ei, a fost ca in 1955 icoana se gasea cu siguranta la Chichis. As indrazni sa fac supozitia ca aceasta icoana a fost pictata si adusa aici in 1949. In primul rand, comparand in cele trei icoane de pe aceasta pagina, imbracamintea Feciaorei Maria, remarcam similitudini foarte mari, si mai ales aceleasi culori pentru vesmantul Fecioarei: rosu si albastru, in toate cele trei icoane. In icoanele de mai tarziu, cele din anii ’60 – ’80 ale Parintelui Arsenie ( de la Biserica Sf. Elefterie Nou din Bucuresti, Biserica din Draganescu, icoanele de la Manastirea Prislop), vesmintele Nascatoarei de Dumnezeu au alte nuante, cu totul altele. Aflarea acestei icoane in Covasna ar trebui legata de proximitatea cu Brasovul si deci cu Sambata. Stim ca Parintele a vizitat Bixadul Oltului si Brasovul in toamna anului 1949 (era deja de un an de zile la Prislop), conform scrierilor ramase, datate si cuprinse in cartea sa, “Cuvinte vii”. Cu ocazia acelei vizite in Covasna (pe vremea Parintelui – zona Ciuc), este foarte probabil ca Parintele a dus si a daruit icoana in zona. Dintre cele trei icoane prezentate aici, numai prima si a treia se bucura deocamdata de o cunoastere oarecare, icoana Izvorul Tamaduirii, si altele, inca total necunoscute, isi asteapta vremea…

DSC05814

Pictura pe panza – “Fecioara Maria cu Pruncul”, Biserica Sfanta Treime din comuna Chichis, jud. Covasna, probabil 1949

2 Comments »

Schitul de la Sadinca azi – semintele duhovnicesti ale Parintelui Arsenie Boca

In numarul 813 din 2008 al revistei “Formula As“, aparea un articol impresionant, intitulat “O prorocire implinita” (link aici), preluat mai tarziu si de site-ul Fundatiei Crestine Parintele Arsenie Boca” (link aici). La acea vreme, probabil ca Schitul de la Sadinca, din apropierea Sibiului, era practic necunoscut. Articolul citat, scris parca el insusi cu sufletul, zugraveste imaginea unui vrednic urmas al Parintelui Arsenie Boca, actualul staret de la Sadinca, Parintele David Stoica, si a traseului sau duhovnicesc. Inainte de a parcurge randurile si imaginile de mai jos, va invit sa cititi articolul din 2008 din Formula As, pentru a intelege la ce ne referim si a vedea ce s-a intamplat de atunci si pana azi, la Sadinca…

Articolul respectiv se incheia, din partea redactiei, cu precizarea ca “biserica din Sadinca este acum nepictata, iar schitul are inca mare nevoie de bani”.

***********************************************************************************

11 septembrie 2013: prima mea vizita la Sadinca

Moto: “Iesit-a semanatorul sa semene samanta sa. Si pe cand semana, unele seminte au cazut langa drum si au venit pasarile si le-au mancat. Altele au cazut pe loc pietros, unde n-aveau pamant mult, si indata au rasarit, pentru ca nu era pamantul adanc. Iar cand s-a ivit soarele, s-au palit de arsita si, neavand radacina, s-au uscat. Altele au cazut intre spini, dar spinii au crescut si le-au inabusit. Altele au cazut pe pamant bun si au dat rod: una o suta, alta saizeci, alta treizeci. Cine are urechi de auzit sa auda” (Pilda semanatorului – conf. Matei 13, 3-9).

Sadinca se afla la cca. 40km de Sibiu, pe soseaua catre Alba Iulia, insa foarte aproape de iesirea din Sibiu se vireaza dreapta catre statiunea balneara Ocna Sibiului. De acolo mai departe, inca vreo 20km, dincolo de mai rasarita comuna Loamnes si apoi satul Mandra, se iveste, intai urcand serpentine pe dealuri si apoi coborand partial, un satuc ce a renascut de curand, Sadinca:

DSC01884

DSC01886

La intrarea in satuc, pe dreapta, te intampina un portret pictat si incastrat in zid, al Parintelui Arsenie, insotit de text:

DSC01887DSC01888

In fata portii de intrare in manastire, un spatiu de parcare. Poarta de lemn, simpla, insa pe margini, un ancadrament sculptat cu motive nationale, amintind de portalurile de lemn sculptate de la manastirile unde a slujit Parintele Arsenie – la Sambata si la Prislop, dar si de poarta de la asezamantul monahal de la Sinaia.

DSC01889

Dincolo de poarta, surpriza mea este uriasa, fiindca regasesc – in copie desigur, picturi ce au fost zugravite de Parintele Arsenie in biserica de la Draganescu (pe care am vizita-o de curand). Sunt realizate in spatiul de intampinare a pelerinului imediat intrat pe poarta Sadincai, si cum citisem ca o vreme Parintele David s-a aflat si la Draganescu, m-am gandit ca a gasit de cuviinta sa aduca si aici, franturi de revelatie divina, asa cum a primit-o Parintele Arsenie, acolo, langa Bucuresti. Pictura de la Sadinca, de sub poarta, este o incercare reusita de multiplicare vizuala a spatiului sacru de la Draganescu, asa cum se va vedea mai jos, in poze. Iisus Pantocrator de la Draganescu a fost transpus de asta data pe tavanul turnuletului de la intrare. Pe peretii laterali de sub poarta sunt scene reproduse de la Draganescu, inclusiv aceea a monahului rastignit…

In curte, o troita de lemn la baza careia un bolovan mare cu o incrustatie alba interesanta – semn ca Parintele David a preluat si aceasta dragoste a Parintelui Arsenie – pentru crucile de lemn si pietrele de forme si estetici naturale deosebite. Ici-colo, prin gardina plina de florile anotimpului, mici amfore de lut caramiziu, aranjamente din trunchi si ramuri de copaci, ingeri mici de piatra si alte ornamente. Langa biserica este altarul de vara, din lemn, care a inceput si el sa fie decorat cu copii fidele ale unor icoane pictate de Parintele Arsenie Boca, pe post de ferestre. Deocamdata sunt finalizate doua dintre ele. Pe o parte a bisericii este cladirea chiliilor, impunatoare, amintind si ea arhitectura brancoveneasca de la Sambata.

Totul mi-a parut la Sadinca un amestec vizual de ceea ce citisem ca fusese gradina-parc amenajata la Manastirea Sambata de Parintele Arsenie in anii ’40 si de pictura ortodoxa neo-bizantina in stilul atat de personal, de la Biserica din Draganescu… Parintele David reconstituie cu mare atentie atmosfera estetica creata in cele doua locuri, de Sfantul Ardealului…

Biserica este finisata si ea, pictura interioara completa, cea a altarului, stranele… Pe unul din peretii exteriori, lucrat in mozaic este portetul Parintelui Arsenie. In interior, pe cei doi pereti de langa intrare sunt pictati Parintele David Stoica si IPS Mitropolit Laurentiu Streza. Pe podeaua bisericii, marmura alburie.

Mi-a atras insa atentia in chip deosebit, in coltul stang al bisericii, langa altar, “coltul Parintelui Arsenie Boca“, unde, alaturi de doua picturi pe lemn (ovale) ale chipului sau, se gaseste, sub sticla, un odor nepretuit si unic:  patrafirul Parintelui Arsenie si siragul sau de matanii. Patrafirul vechi dar bine pastrat, de culoare galbena cu cateva mici si modeste broderii si fateta interioara bleumarin, iar siragul de matanii din material textil negru, acum devenit gri – sub patina timpului. Alaturi, in coltul sau, strajuiesc alaturi de chipul Sfantului Ardealului doua icoane ale Sfintei Parascheva de la Iasi. O carte mare, cu coperti din catifea visinie, acoperita cu frunzele verzi ale unei plante ornamentale curgatoare, intregesc coltul nepetuit. Neavand binecuvantare, nu am indraznit sa fotografiez. Singura fotografie cu interiorul bisericii este facuta din usa, si cei cu ochi buni pot vizualiza in coltul din stanga, zona in care se afla odoarele.

De azi in trei zile la Schitul din Sadinca va fi hram: “Inaltarea Sfintei Cruci”. Ca la orice hram, lumea era ocupata, agitata. Parintele David indisponibil. Voi reveni acolo, spre binecuvantare. Cred ca sunt inca multe minunatii pe care, ca un fiu iubitor, Parintele David le pregateste la Sadinca, atat in amintirea sfanta a Parintelui Arsenie Boca, cat si in buna luminare catre credinta si dragostea crestineasca a noastra, a mirenilor.

La final am postat o poezie ce se gaseste in biserica, imediat la picioarele picturii cu Parintele Staret, David Stoica. Spre neuitare…

UPDATE: Hramul de la Schitul Sadinca din 14 septembrie 2013 (Ziua Crucii), cu participarea Mitropolitului Ardealului (IPS insusi  de loc din Sambata de Sus, in copilarie crescut la “umbra” povestilor celor mari despre Parintele Arsenie Boca – Sfantul Ardealului)

5 Comments »

La Nasterea Fecioarei Maria

Pictura de mai jos este fresca realizata (cel mai probabil – partial) de Parintele Arsenie Boca la Biserica Sf. Elefterie cel Nou din Bucuresti (zona Eroilor), in anii 1959-1961 (perioada pictarii este inca incerta). Pictura se gaseste pe tavanul altarului. Chipul Fecioarei Maria are trasaturile specifice reprezentarilor realizate de Parintele Arsenie.

DSC00507

4 Comments »