anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Marturia Maicii Alexandra – ex-Principesa Ileana a Romaniei, despre practicarea rugaciunii inimii de catre Parintele Arsenie Boca in anii 1946-47, la Sambata

Cele de mai jos sunt extrase, in original (enlgleza) din scrierea Principesei Ileana a Romaniei (calugarita ulterior sub numele de Maica Alexandra), aparuta in 1959 in SUA (unde traia in exil), “INTRODUCTION TO THE JESUS PRAYER”:

“Lord Jesus Christ, Son of God, have mercy upon me, a sinner.”

I have often read the Jesus Prayer in prayer books and heard it in church, but my attention was drawn to it first some years ago in Romania. There in a small Monastery of Sâmbata, tucked away at the foot of the Carpathians in the heart of the deep forest, its little white church reflected in a crystal-clear mountain pond, I met a monk who practiced the “prayer of the heart”. Profound peace and silence reigned at Sâmbata in those days; it was a place of rest and strength—I pray God it still is.

I have wandered far since I last saw Sâmbata, and all the while the Jesus Prayer lay as a pre­cious gift buried in my heart. It remained inactive until a few years ago, when I read The Way of a Pilgrim. Since then I have been seeking to practice it continually. At times I lapse; nonetheless, the prayer has opened unbelievable vistas within my heart and soul. ” (continuarea, aici… )

***

Dedesubt sunt fotografii dupa icoanele imparatesti din bisericuta veche a Manastirii de la Sambata, unde a slujit Parintele Arsenie Boca si unde Principesa Ileana venea uneori, icoane daruite manastirii de insasi Principesa Ileana in anii 1946-1947:

dsc02527

dsc02526

Leave a comment »

O insemnare din vremea slujirii la Manastirea Sambata a Parintelui Arsenie Boca

Particica de insemnare de mai jos si imaginea dupa chipul Mantuitorului sunt extrase (cu multumiri!) din cartea ingrijita de Parintele Daniil Stoenescu, episcop-loctiitor al Daciei Felix, “Parintele Arsenie – Omul imbracat in haina de in si Ingerul cu cadelnita de aur”, editia a II-a, Sinaia, 2009, Ed. Charsima, – text, pag. 170.

Textul a fost scris in primii ani de slujire ai Parintelui Arsenie Boca la Manastirea de la Sambata de Sus, respectiv la finele anului 1941 sau in ianuarie 1942.  Era vremea cand puhoiul de oameni care il cauta, era abia in formare. Ceea ce este insa cu totul aparte in mica insemnare, sunt doua elemente-cheie:

  1.  fraza care indica fara dubiu imprejurarea si momentul in care tanarul Zian Boca (ce se intorcea de la Chisinau, de la scoala de icoanari de acolo) a decis calea pe care urma sa paseasca – cea de calugar: momentul a fost intalnirea sa cu Iisus (!!! – si nu doar o viziune…) in gara forfotind de oameni a Basarabiei, in chiar zilele inceputului razboiului (sfarsitul anului 1939/inceputul anului 1940)…
  2. premonitia clara a felului in care va decurge viata sa, respectiv a modului cum oamenii aveau sa-i ingreuneze crucea vietii, aveau sa-l pironeasca chiar pe ea (peste ani avea sa picteze aceasta imagine – a calugarului de pe cruce, in Biserica din satul Draganescu…), si aveau sa-i considere viata o “infamie”…
DSC00128

Chipul Mantuitorului Hristos – desen al Parintelui Arsenie Boca

Cu oamenii nu poti face nimic. Oamenii vor ca tu sa asculti de ei, ei sa te conduca, ei sa-ti spuie ce sa trebuie sa faci sau sa nu faci. Ba mai mult: sa faci si pe Dumnezeu sa asculte El de ei, nu ei de Dumnezeu.

Discretia de care-i rogi: “sa nu stie stanga ce face dreapta”, e cea mai calcata in picioare porunca a Mantuitorului, si inca de cei mai “credinciosi” ucenici.

O, sanctas simplicitas!

Nici sfintii n-au avut alta solutie decat fuga de oameni. – Decat sa te lasi “vorbit”, “discutat”,”strambat”, “denuntat” si chiar “vandut”, si inca de cei mai buni credinciosi, ei fiind de cea  mai naiva credinta ca “nu-ti fac nici un rau”. Cu alte cuvinte, intre oameni trebuie sa devii – in mic – la scara smerit omeneasca, un mantuitor pe cruce.

***

Oare  nu la asa ceva m-am legat cand L-am vazut intr-o gara, privind peste harmalaia lumii, la tragedia ce avea sa vie a doua zi: al doilea razboi mondial, cu niste ochi de o frumusete divina si cu o infinita durere si ca ne vedea pe toti?

Nu-I voi usura intrucatva imensa Lui  cruce pe care o duce printre oameni pana la sfarsitul lumii, luandu-mi partea mea? Caci nu I ne putem asemana in nici unul din atributele Lui divine, decat in aceasta cruce intre oameni, pe care ei mereu ne-o pun in spate, pana cand vor veni si cei ce ne vor bate in piroane, “gasind” viata noastra o “infamie”.”

 

Leave a comment »

Dania Generalului de armata Arthur Vaitoianu pentru Manastirea de la Sambata in 1945

Am descoperit de curand un fapt practic necunoscut: candelabrul din pronaosul bisericutei vechi a Manastirii Brancoveanu de la Sambata de Sus este o danie a unui mare general roman, datand din 1945 (foto – dedesubt). Acesta fost donat manastirii in timpul staretiei si slujirii Parintelui Arsenie Boca, ‘intru pomenirea bunei mele sotii Olga’ de catre generalul Arthur Vaitoianu.

Dupa cum scriam in septembrie 2012, in bisericuta veche a Manastirii de la Sambata se pastreaza una dintre rarele picturi votive reprezentandu-l pe Regele Mihai al Romaniei (vedeti aici). Pictura, infatisandu-l pe tanarul Rege Mihai, a fost realizata in 1941, inlocuind fosta imagine a ex-Regelui Carol al II-lea, tatal sau, in vremea caruia manastirea a fost restaurata si resfintita, prin grija Mitropolitului Ardealului, Nicolae Balan. Inlocuirea picturii s-a facut la ordinul generalului Ion Antonescu, care vizitase manastirea in perioada guvernarii sale. Se pare, din toate datele care se strang incet, ca Manastirea Sambata se afla, pe timpul slujirii Parintelui Arsenie Boca, pe ‘traseul oficial’ al conducatorilor tarii, intrucat numeroase personalitati i-au trecut pragul, incepand cu membrii familiei regale a Romaniei (de altfel matusa Regelui Mihai, Principesa (Domnita) Ileana avea sa il aleaga si sa il cheme la Bran, in vara lui 1947 pe Parintele Arsenie, pentru efectuarea slujbei de sfintire a Capelei in care urma sa fie instalata inima Reginei Maria a Romaniei (mama Principesei Ileana si bunica Regelui Mihai), adusa de la Balcic).

Cu siguranta, personalitatea harismatica si slujirea fara cusur a Parintelui Arsenie Boca la Manastirea de la Sambata era recunoscuta ca singulara in anii 1940 de catre o parte a conducerii politice si militare a Romaniei, care, se deduce, nu rareori a apelat la sfintia sa, in diverse scopuri spirituale. Asa se face, ca inclsuiv in timpul detentiei generalului Ion Antonescu, Parintele Arsenie  a fost condus la Bucuresti, de Principesa Ileana a Romaniei, ca sa viziteze si sa intareasca pe mama si sotia acestuia.

In prima fotografie de mai jos se observa candelabrul donat de generalul Vaitoianu Manastirii Sambata si in fundal-jos tabloul votiv al Regelui Mihai, asa cum arata astazi. In imaginile urmatoare se observa detaliile imprimarii in bronz a daniei candelabrului din anul 1945.

DSC00089

DSC00091DSC00090DSC00092

Cine a fost insa Generalul Vaitoianu si de ce a facut acea donatie catre manastirea unde staret era Parintele Arsenie Boca?…

Iata informatiile publice despre Arthur Văitoianu, asa cum sunt prezentate pe diverse site-uri publice:

ArturVaitoianu

General Arthur Vaitoianu

Nascut la 14 aprilie 1864, la Ismail – atunci apartinand Basarabiei iar azi Ucrainei,  si decedat la 17 iunie 1956  la Bucureşti, A. Vaitoianu a fost a fost unul dintre generalii care a condus Armata României in Primul Război Mondial.

Pe timpul războiului a îndeplinit funcţii de comandant de divizie, corp de armată şi armată în campaniile anilor 1916, 1917 şi 1918, remarcându-se prin modul cum a condus acţiunile Comandantul Corpului II Armată, pe timpul Bătătliei de la Mărăşti.

În 1919, Arthur Văitoianu demisionează din armată şi va îmbrăţişa o carieră politică, fiind membru al Partidului Naţional Liberal. Într-o perioadă grea pentru ţara, când guvernul de la Bucureşti primea ultimatumuri pentru semnarea Tratatului de Pace cu Austria de la Saint Germain, Văitoianu este desemnat să formeze Consiliul de miniştri pe 27 septembrie 1919. Ca primul ministru (27 septembrie 1919 – 28 noiembrie 1919) a avut aceeaşi atitudine ca predecesorul său, Ion I. C. Brătianu, refuzând semnarea acestui tratat şi tergiversând procedurile.

În motivarea sa, generalul Vaitoianu afirma drepturile românilor la unitate naţională, subliniind că modalitatea în care este tratată România „nu corespunde nici spiritului în care s-a făcut alianţa, nici declaraţiilor solemne ale tuturor aliaţilor de a fi luptat pentru libertate în lume, pentru libertatea şi egalitatea tuturor naţionalităţilor mari şi mici”. Cabinetul lui Arthur Văitoianu a rămas în istorie ca fiind organizatorul primelor alegeri din România pe baza votului universal, pe 2 – 4 noiembrie 1919 pentru Adunarea Deputaţilor şi 7 – 9 noiembrie pentru Senat. Văitoianu îşi depune mandatul, după formarea noii coaliţii de guvernare, iar din acest moment funcţionează ca deputat în Reprezentanţa Naţională.

În guvernările liberale din prima parte a deceniului interbelic, generalul va fi ales pentru conducerea unor ministere de însemnătate, precum Ministerul de Interne şi Ministerul de Război.

Din 1925 Văitoianu devine senator de drept în Parlamentul României. În 1930, Văitoianu s-a situat în tabăra georgistă din PNL, fiind favorabil revenirii lui Carol al II-lea pe Tronul României. Monarhist convins şi membru activ în PNL Gheorghe Brătianu, Văitoianu a sprijinit regimul autoritar al regelui, iar din 1938 va fi numit consilier regal.

O informatie interesanta este ca in casa Generalului Vaitoianu din Bucuresti avea sa aiba loc intalnirea, la cererea rabinului sef al Romaniei – Alexandru Safran, in vara anului 1942, dintre acesta si Mitropolitul Ardealului  – Nicolae Balan, pentru o discutie pe tema interventiei pe langa Generalul Ion Antonescu in favoarea stoparii deportarii evreilor din sudul Transilvaniei. Interventia a avut succes, dupa mai multe ore de convorbire si dupa interventia Mitropolitului Balan la Maresalul Antonescu (informatia apare in cartea “The Shoah in Ukraine: History, Testimony, Memorialization” –  editata de Ray Brandon si Wendy Lower, Indiana University Press, USA, 2008, in capitolul semnat de Dennis Deletant – “Transnistria and the Romanian Solution to ‘Jewish problem’“, pag. 173).

Generalul Arthur Vaitoianu a fost si cel care a initiat si a strans fonduri pentru construirea celor patru mausolee – Marasesti, Marasti, Soveja si Oituz, in memoria soldatilor care au murit pe campul de lupta Marasti-Marasesti-Oituz, in timpul primului razboi mondial.

berthelor-vaitoianuFotografia de mai sus il infatiseaza pe Generalul francez Berthelot acordandu-i Generalului Văitoianu (comandantul Corpului IV Armată), Legiunea de Onoare.Fotografia este datata : Onești, 19 iunie 1917. Henri Mathias Berthelot,general al armatei franceze a fost in Primul Război Mondial si șef al Misiunii militare franceze in România avand o contributie directa la instruirea si dotarea armatei romane. Sursa: http://www.europeana1914-1918.eu/en/contributions/17899#prettyPhoto

Deşi avea o vârstă foarte înaintată, regimul comunist nu l-a cruţat, si în 1947 a fost arestat şi întemniţat la Penitenciarul Sighet alături de majoritatea politicienilor din perioada interbelică.

A murit la 17 iunie 1956, la varsta de 92 de ani si este înmormântat, dupa dorinta sa, in cripta mausoleului de la Mărăşti alături de mareşalul Alexandru Averescu şi generalii Alexandru Mărgineanu şi Nicolae Arghirescu.

Surse principale de documentare biografica: Enciclopedia Romaniei si Wikipedia.

 

 

 

 

 

 

http://www.editura.mai.gov.ro/documente/biblioteca/2007/ministri%20de%20interne/ministri%20de%20interne.pdf

 

2 Comments »

La Manastirea de la Sambata se amenajeaza un parc ce reinviaza atmosfera din in timpul slujirii Parintelui Arsenie Boca

Manastirea de la Sambata este un loc in care, personal, simt prezenta continua a Parintelui Arsenie Boca, de al carui ajutor am fost binecuvantata in fiecare zi a vietii mele, de la o vreme incoace. De aceea revenirea mea aici a fost deasa in ultimii ani, mai deasa decat la mormantul de la Prislop. Am avut astfel ocazia sa identific, aparuta in Muzeul Manastirii, dar initial fara niciun indiciu de apartenenta, icoana epitaf “Adormirea Maicii Domnului” pictata de Parintele Arsenie in 1944 (cititi si vizionati aici).  Apoi, am vazut ca s-a luat decizia mentionarii necesare a autorului si anului pictarii sub icoana – si am dedus ca au existat ezitari, temeri, in afisarea numelui Parintelui. Mai apoi, “sansa” a facut sa aflu aici ca exista inca necunoscute si neexpuse ori foarte rar expuse, fotografii din vremea Parintelui Arsenie, pastrate la manastire (doua exemple, dedesubt).  Dupa aceea, tot aici la Sambata, si tot cu “sansa”,  am avut ocazia sa rasfoiesc buna parte din numerele (rare) ale revistei “Gandirea” ingrijita de atat de disputatul profesor Nichifor Crainic – din prelegerile caruia a deprins intelegerea teologiei mistice tanarul student la Belle-arte Zian Boca, om pe care Parintele Arsenie de mai tarziu l-a stimat intreaga viata si pe care l-a ascuns in vremuri de restriste, cu pretul vietii sale (in 1947). Apoi am avut ocazia sa vad fotografiile de arhiva expuse public ale felului cum arata manastirea inainte de restaurarea inceputa de Mitropolitul Nicolae Balan in 1926-1927 (vedeti aici) si finalizata odata cu aducerea aici a tanarului diacon Zian Valean Boca (sporadic, din 1936, si definitiv, din vara-toamna anului 1939). E drept ca, tot la Sambata, am avut si surpriza audierii in cateva randuri, in sala de conferinte a Academiei Brancoveanu din incinta manastirii, a unor simpozioane de a caror randuaia mantuitoare m-am indoit foarte… Insa tot aici, in fiecare septembrie (la ziua de nastere a Parintelui), de cativa ani incoace, Fundatia Crestina Parintele Arsenie Boca organizeaza un parastas, la unul dintre ele participand si eu (cititi si vizionati aici); si tot Fundatia a ridicat, in padure, in apropierea altarului de vara (reconstituit cu cativa ani in urma dupa modelul celui ridicat de Parintele Arsenie) o troita de lemn (in 2010) cu cuvintele de o forta divina – care m-au inspirat si sutinut in momentele mele de cumpana, ramase de la Parintele Arsenie: “Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului“. Si dincolo de toate, inima si mintea mea au simtit mereu contopit in acest loc, la Sambata, o particica din atemporalitatea harului cu care a lucrat aici in sufletele oamenilor, Sfantul Ardealului.

DSC08655

Parintele Arsenie in Parcul Manastirii de la Sambata amenajat de el cu pietre, vase si banci de mesteacan (cca. 1946).

DSC08654

Cele doua lacuri din partea din spate a Manastirii, cu diguri din piatra, alei si podete de mesteacan, amenajate de Parintele Arsenie (cca. 1947)

Poate ca, asa cum a mentionat in mai multe randuri Parintele Daniil Stoenescu, cel care a adus la lumina in ultimii 10-15 ani o parte foarte importanta a scrierilor ramase de la marele duhovnic, duhul Parintelui Arsenie Boca a ramas si strajuieste in bisericuta cea mica, langa icoana Maicii Domnului, unde a slujit cu atata drag si har in anii cei mai buni si frumosi ai sai si ai lacasului fagarasean (vara anului 1939 – sfarsit de noiembrie 1948). O intreaga lume, o intreaga miscare duhovniceasca s-a format aici si s-a dispersat apoi in toata tara in acele timpuri. Si imi amintesc de asemenea ca am citit in doua randuri in carti de marturii, ca Parintelui Arsenie i-era atat de dor de Sambata pina si prin anii 1980, incat spunea ca-i lipseste fiecare piatra de acolo… Apoi imi amintesc si amaraciunea cu care Maica Zamfira Constantinescu, ucenica de o viata a Parintelui Arsenie (au fost alaturi 43 de ani!), a scris in “Nota asupra editiei I” a cartii Parintelui, “Cararea Imparatiei” (Ed. Episcopiei Romane a Aradului, 2006) ca parintele ar fi afirmat, cu 10-15 ani inainte de a trece Dincolo, fata de staretul vremii de la Manastirea Sambata, arhimandritul Veniamin Tohaneanu ca “nici mort nu ma mai intorc la Sambata”, atunci cand staretul i-a spus ca la 7 ani de la ingropare, il va muta la Sambata. O vreme nu am inteles-o, dar acum, da. Au trebuit sa treaca ani, sa citesc, sa inteleg, si cred ca pot pricepe acea reactie. Insa, Dumnezeu stie ce face in fiecare moment cu ai sai.

Dincolo de toate acestea, la Manastirea de la Sambata locul a ramas sfintit, caci dupa proverbul romanesc neaos, “omul sfinteste locul” aceasta a razbit si aici. Astazi, dupa ani si ani, sub tutela Mitropolitului Ardealului, IPS Laurentiu Streza, s-a luat decizia reorganizarii zonei de intrare in arealul manastiresc, prin amenajarea unui parc comemorativ. La Sinaxa monahala din 15 iulie 2015 de la Sambata, Mitropolitul spunea: “De asemenea, la intrarea în mănăstire s-a amenajat un parc frumos, în care vom aşeza mărturiile trecutului şi istoria aşezământului nostru, mărturii legate de părintele Arsenie Boca şi de înaintaşii noştri.” Este un moment de bucurie si implinire. Alaturi de Prislop si Draganescu, in sfarsit, si la Sambata, s-a depasit perioada negarii, durerii, tacerii.

Fotografiile de mai jos sunt realizate astazi, 3 iulie 2015, in perioada de efectuare a lucrarilor de amenajare a parcului manastiresc. Elementele decorative amplasate dainuiesc de la Parintele Arsenie incoace.

Si zona altarului de vara se renoveaza, conform Mitropolitului (si cu fotografii de azi, mai jos): “Am avut posibilitatea să vedem stadiul lucrărilor care se săvârşesc aici, pentru că Preasfinţitul Ilarion (n.n. fostul staret de la Sambata, actualul Arhiepiscop al Ardealului) a iniţiat mai multe proiecte de amenajare, cum ar fi cel de la altarul de vară al mănăstirii. Acum altarul este acoperit cu un alt altar mai mare, păstrându-se cel vechi asemenea unui chivot, în care se vor oficia slujbele religioase.”

M-am bucurat sa vad ca si chipul Parintelui – in forma de tablou-icoana, de la baza troitei ridicata de Fundatia Arsenie Boca, s-a schimbat cu unul nou, aceasta fiind deja cea de a treia schimbare in decurs de 4 ani (deteriorari anterioare).

In bisericuta veche a manastirii, unde a slujit Parintele Arsenie, se efectueaza renovare de asemenea. Azi era deschisa, insa incepand din luna mai 2015, ea a stat incuiata. Am putut astfel observa ca cele doua icoanele imparatesti, daruite de Princiepsa Ileana (Maica Alexandra), purtand fisuri adanci in lemn, sunt bandajate acum, probabil in curand vor fi restaurate. Altarul este si el in reamenajare, la fel si iconostastul si crucea din partea superioara (lemnaria era in stare avansata de degradare):

DSC08651 DSC08652 DSC08650

 

In paraclisul cel nou al Manastirii a fost adusa si asezata de foarte curand, in fata altarului, o icoana mare de argint (“facatoare de minuni”), incastrata in lemn, cu Maica Domnului si Pruncul, donatie a unei familii (data donatiei este gravata la 15 august 2015 – prin urmare la hramul Sfintei Marii va fi sfintita):

DSC08653

3 Comments »

Fotografiile zilei: Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus, inainte de restaurarea din 1926

Ridicata in Tara Fagarasuluiin 1697 (azi cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” si “Sfintii Martiri Brancoveni”), “cu toata cheltuiala Mariei sale Constantin Brancoveanu, voievod a toata Ungrovlahia“, Manastirea de la Sambata de Sus a fost distrusa de autoritatile austriece cu tunul, la 10 septembrie 1785 (conform cartii “Monahismul Ardelean in trecut si astazi” – de Sebastian Dumitru Carstea, Ed. Andreiana, Sibiu, 2008, p.359). Din fericire, biserica Manastirii de la Sambata nu a putut fi daramata din temelie, asa cum se cerea, ci doar varful turlei, bolta altaraului si tinda cu toate ornamentatiile stilului brancovenesc au fost distruse. Din 1785 si pana in 1926, cand Mitropolitul Ardealului – Nicolae Balan, a inceput lucrarile de restaurare a bisericii brancovenesti, manastirea a ramas distrusa. Dupa finalizarea restaurarii, Mitropolitul Balan a adus la Sambata un mic grup de calugari, intre care cel dintai, care va fi numit si staret, a fost Parintele Arsenie Boca (care a vietuit la Sambata din primavara anului 1940 si pana in noiembrie 1949). Sfintirea Manastirii s-a facut la 15 august 1946 de catre Mitropolitul Balan, la aceeasi data fiind sfintit si “altarul din padure”, ridicat de catre monahi in anii 1944-1945.

De curand, pe un pilastru de la intrarea in biserica manastirii, au fost afisate cateva fotografii de arhiva, cu vederi de dinainte de a se incepe restaurarea (1925-1926), pe care le redau mai jos. Marita, una dintre fotografiile din interiorul bisericii, este preluata de pe site-ul “Fototeca ortodoxiei romanesti”.

DSC04236

 

DSC04237

 

 

DSC00041

 

 

DSC04238

0380ANP

3 Comments »

Azi la Sambata: in memoriam, Parintele Arsenie Boca – 103 ani de la nastere

DSC02034

Interiorul bisericutei vechi, acolo unde slujea Parintele Arsenie; biserica este pastrata intocmai ca in vremea parintelui

DSC02007

Imagine dinspre munte spre incinta manastirii, peste lac; cladirile cele noi.

DSC02036

Vechea poarta de intrare in manastire, cu crucea veche de piatra pierduta printre flori; crucea este aceeasi ca si pe vremea Parintelui Arsenie

DSC01979

Curtea manastirii – in centru bisericuta veche, in aceasta dimineata, la inceperea slujbei din biserica noua si mare, inainte de sosirea multilor pelerini

DSC01999

Imagine cu lacul manastirii – azi, lac amenajat la dorinta Parintelui Arsenie, in 1946

Motto:

M-am înhămat la carul unui ideal cam greu: Transformarea omului în Om, fiul mai mic al lui Dumnezeu si frate al Fiului Său mai mare. Însă toate idealurile mari au în ele ceva paralizant: nu te lasă să te preocupi de nimicurile acestei vieti” – scria Parintele Arsenie Boca, intr-o scrisoare din anii ’40, adresata fosului sau coleg de banca de la Liceul din Brad, Petru Boldor.

Astazi, acum 103 ani se nastea intr-o casuta de lemn de pe Dealul Bujorului din Apuseni, deal ce apartinea de satul Vata de Sus din judetul Hunedoara, Zian Valean Boca. La varsta de 33 de ani, in 1943, devenise deja un pol de referinta al misionarismului ortodox romanesc, motiv pentru care si marele profesor teolog Dumitru Stăniloae va hotara sa vorbeasca in mod special despre “Lucrarea de la Mănăstirea Brâncoveanu” de la Sambata de Sus, in ziarul ortodox „Telegraful Român” din 8 august 1943 (Sibiu):

De mult ne simteam datori să scriem în această foaie despre lucrarea duhovnicească ce se săvârseste zi de zi la Mănăstirea Brâncoveanu, cu largi si adânci efecte în viata poporului nostru. Într-o foaie ca a noastră, nu se dau numai îndemnuri pentru ceea ce ar trebui să se facă în scopul întăririi credintei, ci se încrestează faptele care ilustrează modul în care trebuie să se lucreze în zilele noastre si care pot influenta astfel asupra altora, preoti si credinciosi. Cu atât mai mult eram datori să vorbim despre o lucrare de proportiile celei de la Sâmbăta de Sus, care taie azi brazdă adâncă în viata sufletească a unor întinse cercuri de credinciosi.
Am evitat totusi până acum să scriem, mai ales pentru că simteam că miscarea de la Mănăstirea Brâncoveanu e ceva care se situează deasupra întâmplărilor în jurul cărora se pot face exercitii gazetăresti; ea trebuie să continue a se desfăsura dincolo de zgomotul si de curiozitatea întretinute în jurul unor realităti umflate de gazete, ca lucrurile sfinte si mari, ca cresterea grâului, ca viata intimă a familiei, ca respiratia continuă, ca rugăciunea zilnică. Dar precum se opreste omul măcar câteodată din galopul atentiei spre atâtea lucruri neesentiale si zgomotoase, privind într-o meditatie serioasă la ceea ce e cu adevărat plin de valoare pentru exitenta sa, tot asa era necesar să aducem vorba cândva despre ceea ce se petrece la Mănăstirea Brâncoveanu, ca să nu merităm bănuiala de cine stie ce păcat.
O facem deci cu riscul de a supăra pe Părintele Arsenie, ostenitorul smerit de la Sâmbăta, care consideră vorba bună care i se spune ca cel mai mare rău ce i se poate face.
Gândul Î.P.S. Mitropolit Nicolae de-a initia prin restaurarea mănăstirii martire a lui Constantin Brâncoveanu nu numai reînfiintarea monahismului din Transilvania, ci, cu voia lui Dumnezeu, o refacere generală a duhului călugăresc ortodox, atât de scăzut în ultimele timpuri, a început să-si arate rodul cel mai promitător. Mănăstirea de la Sâmbăta de Sus nu e loc pitoresc de excursii si de distractii înrămate în chenare arhaice, ci mediu de zguduiri sufletesti înnoitoare, de întâlniri serioase ale sufletelor cu vocea lui Dumnezeu care le obligă la o viată scoasă din mocirla inconstientei si plăcerilor usoarePe pajistile mănăstirii si prin încăperile ei se află zilnic 200-300 de fiinte omenesti îngenuncheate pe sub streasinile ei în rugăciune si scrutându-si trecutul de păcate a căror povară nu o mai pot suporta. Multi dintre ei, veniti de la sute de kilometri, stau acolo câte 2 până la 5 săptămâni, hrănindu-se numai cu pâine si apă, dar simtindu-se atât de bine si de întremati, încât nu le-ar mai veni să plece, iar dacă pleacă se întorc la scurte intervale.
Cine îi urmăreste dimineata în timpul predicilor Părintelui Arsenie, trecând rând pe rând din starea de încântare pentru frumusetile duhovnicesti care le sunt dezvăluite, la hohotele de plâns pentru păcatele lor, nu mai poate fi în mod continuu omul care a fost.
Dar ceea ce te covârseste lângă acesti oameni este încordarea cu care asteaptă să le vină rândul la mărturisirea păcatelor, când fiecare stie că Părintele va sta numai cu el 4-5 ore în convorbire intimă purificându-i toate măruntaiele sufletului si toate colturile trecutului de petele chinuitoare ale păcatului. Te înduiosează să-i auzi sărmanii alergând în întâmpinarea Părintelui cu strigătul: «Părinte, dar de mine când vezi, că nu mai pot purta povara pe mine».
În ce constă taina acestor impresionante efecte ale lucrării Părintelui Arsenie si care sunt elementele programului său de lucru?
Fără îndoială că mijlocul prin care lucrează Dumnezeu în suflete este cuvântul pe care îl rostim în numele Lui. Dar cuvântul are o eficacitate deplină numai când are acoperirea aurului care este viata celui ce-l rosteste. Atunci e un cuvânt ce se rupe dintr-o fiintă care a devenit rug al credintei si mută focul la auzitori. Despre viata Părintelui Arsenie nu e necesar să vorbim, căci asprimea ei e cunoscută si nu vrem să-l supărăm lăudându-l.
Cuvântul său porneste din neclintirea de stâncă a celui ce nu se târguieste si nu se clatină ca trestia bătută de vânt, ci e întreg asa cum îi este vorba: curat, opus oricărei patimi si oricărui gând de mândrie.
Programul Părintelui Arsenie? Prin ceea ce a făcut din sine si prin ceea ce propovăduieste, este o vie restaurare a celui mai autentic duh ortodox. La noi credeau multi că traditia răsăriteană, cu duhul ei de înfrânare, e prin definitie ceva pasiv, lipsit de fortă. Cine vrea să vadă gâlgâitul vietii celei mai cuceritoare si forta cea mai coplesitoare, n-are decât să meargă la Sâmbăta de Sus.
Predica de la Sâmbăta de Sus are ca obiect principal combaterea păcatului prin trezirea gândului la prezenta vie a lui Hristos. De aceea treapta în care culminează pregătirea pelerinului este mărturisirea. Te minunează acuta sensibilitate fată de povara insuportabilă a păcatului ce se trezeste în oameni la Sâmbăta. Părintele Arsenie arată cât de mult se poate înflăcăra prin trăire tot tezaurul dogmaticei si al disciplinei răsăritene. Hristos lucrează numai prin Sfintele Taine si în Biserică. Fiecare credincios e obligat să rămână între semenii săi, rugându-se pentru ei, crezând pentru ei, fiind răspunzător pentru ei. Orice individualism sau mândrie dornică de afisaj, de nuantă sectară este lovit în cap. Smerenia si puritatea vietii sunt conditiile sau mai bine zis conditia neapărată a mântuirii. Ne este imposibil să redăm măcar schematic toate laturile propovăduirii de la Sâmbăta de Sus. Tinem doar să mai accentuăm importanta natională pe care o are lucrarea de acolo. Peste neamul nostru s-a abătut ca un adevărat flagel obisnuinta avorturilor. Nimic nu poate zăgăzui revărsarea lui. Statul ca entitate impersonală îl combate. Dar organele personale ale lui îl practică si îl promovează. Numai o zguduire religioasă a constiintelor poate ajuta aici. Părintele Arsenie a identificat aici o mare racilă si a pus fierul rosu pe ea. Se cunosc deja numeroase cazuri de familii care, trezite la constiinta acestui păcat, s-au recules cu hotărâre. E de asteptat ca această trezire să treacă de la om la om si să putem înregistra nu peste mult efecte remarcabile. În orice caz miscarea de înnoire, de radicalizare a vietii crestine în sensul restaurării ei sănătoase, chiar de va fi reprezentată numai prin elemente putine în satele noastre, va exercita o influentă binefăcătoare asupra unor cercuri cât se poate de largi.

***********

Astazi 29 septembrie 2013, pentru comemorarea zilei de nastere a Parintelui Arsenie, la Manastirea de la Sambata, Fundatia Crestina Parintele Arsenie Boca si obstea monahala au organizat un parastas de pomenire.  Stiind ca va avea loc acest eveniment, am reusit si eu sa ajung acolo. De Sambata, personal ma leaga tare multe, si merg adesea – de dragul si dorul Parintelui, cautandu-l… Acolo l-am gasit eu, si de o vreme buna il regasesc mereu. Ceva din Parintele a ramas cu siguranta la Sambata, si uneori aerul din padurea unde cuvanta sau lumina din bisericuta veche ce cade peste usa de lemn brodat a altarului pe care o deschidea credinciosilor, il mentine acolo. Dorul sau pentru Manstirea de la Sambata nu s-a stins nicicand, desi a fost mutat fara voie, a fost prigonit de acolo, si poate chiar, dincolo de valul politic al vremii, mai grea a fost de suportat invidia duhovniceasca ce l-a indepartat de manastirea de sub poalele Fagarasilor. Parintele le-a dus insa pe toate, in rugaciune si-n ascetism, stiind ca totul e de la Domnul. A dus si interdictia totala de a mai purta vesmantul preotesc din 1958 si pana la sfaristul vietii sale pamanatesti, adica 31 de ani, ca nici un alt preot roman. Dar uneori, nostalgic, celor ce veneau din zona Fagarasului sa-l caute la Biserica de la Draganescu – pe care o picta in anii 70-80, le spunea cat ii este de dor de Sambata, pana si de pietrele de pe jos…

Azi a fost sarbatoare speciala la Manastirea Brancoveanu – da, a fost duminica, si a fost duminica rememorarii unei particele a Predicii de pe Munte a lui Iisus – cea despre iubirea vrajmasilor. Parintele Arsenie de multe ori sfatuia poporul sa nu uite si sa poarte in suflet invataturile Predicii de pe Munte, si a plecat de la Sambata, in 1948 toamna, amintind Predica de pe Munte.  Cei noua preoti ce au savarsit azi Sfanta Liturghie la Sambata, au pomenit in rugaciune pe Protosinghelul Arsenie, pe Iosif si Cristina (tatal si mama sa) si pe membrii familiei lor. Predica a tinut-o Parintele Ioan Mircea Ielciu (invitat de la Sibiu) iar la final, parastasul Parintelui Arsenie Boca a fost sustinut de un sobor de sapte preoti. Dupa parastas s-a oferit o agapa la Academia de la Sambata, pentru o parte a celor prezenti, insa absolut toti cei prezenti – si apreciez ca au fost in jur de 1000 de pelerini, au primit cate un colac. Inserez mai jos cateva fotografii de la parastasul de astazi al Parintelui Arsenie Boca de la Manastirea Brancoveanu:

2 Comments »

Adormirea Maicii Domnului – o pictura a Parintelui Arsenie Boca si un cuvant al sau

La Manastirea Brancoveanu de la Sambata, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” – ce se serbeaza astazi, se afla, in muzeu, o pictura a Parintelui Arsenie Boca, ce a vietuit la Sambata si a ridicat duhul locului ca nimeni altul, in perioada 1939-1948. Pictura, un epitaf pe panza (foto mai jos), se gaseste la Sambata de cel putin 25 de ani, conform spuselor Parintelui Teofil Paraian. Nu stim cand a fost pictata si nici exact de cand este la Sambata aceasta pictura, dar Parintele Teofil spunea ca epitaful a stat pe perete la vechea staretie, langa cancelarie, vreme de multi ani (in cartea:  “Cine sunt eu? Ce spun eu despre mine – Covorbiri cu Arhim. Teofil Paraian“, redactata de Mitropolitul Ardealului Antonie Plamadeala, Ed. Andreiana, Sibiu, 2011).

Biserica manastirii a fost sfintita la 15 august 1946 (staret era Parintele Arsenie) de catre mitropolitul de atunci, IPS Nicolae Balan (cu mormantul aici), impreuna facandu-se si sfintirea “altarului din padure”, ridicat de catre monahi langa manastire, intre anii 1944-1945. Se implinesc azi 67 de ani de atunci…

epitaf AB

Epitaful pictat de Parintele Arsenie Boca, ce se afla in muzeul Manastirii de la Sambata

La 15 august 1949, la Arad fiind, Parintele Arsenie scria un gand al sau, intitulat “Maica Domnului” – care apare in cartea sa “Cuvinte vii” (editia a II-a, Ed. Charsima, Deva, 2006), si din care extrag pasajul de mai jos:

Nu se poate vorbi numai despre Maica Domnului. Ea e prevazuta de Providenta indata dupa caderea omului. Deci pomenirea Ei, pune din plin, problema refacerii omului. Primul om refacut, e Iisus, Fiul Ei, si toti ucenicii lui Iisus, deci Ea e si Maica Bisericii. A fost instituita, chiar de Iisus, cand era pe cruce, ca maica a crestinatattii, cand i-a dat pe Ioan de fiu si lui Ioan i-a dat-o pe Ea de maica. Daca viata noastra s-ar reduce numai la viata aceasta, cea intre leagan si mormant, toata zdroaba vietii ar fi fara sens. Dar viata noastra nu e numai atata. Stim de la Iisus, ca vom purta si chipul pe care ni l-a aratat El, schimbandu-Se la fata. Aceasta insa, cand se va naste in noi Iisus, asa cum s-a nascut in sfanta Fecioara. Prin asceza si iubire sufletul nostru trebuie sa ajunga la curatia sufletului fecioara, in care se va naste chipul nostru vesnic.

Adaug mai jos cateva fotografii de la Manastirea Sambata, facute cu cateva zile in urma, intre care una este cea reprezentand cupola altarului bisericutei vechi, cu hramul de azi, infatisand pe Fecioara Maria cu Pruncul Iisus:

2 Comments »

O intalnire a Parintelui Teofil Paraian de la Sambata cu “omul care avea doar doua pacate” – Parintele Arsenie Boca

DSC00082

Vedere catre intrarea in Manastirea Brancoveanu de la Samabta se Sus

Parintele Teofil Paraian, duhovnicul orb de la Manastirea Sambata din tara Fagarasului, a avut ca model pe Parintele Arsenie Boca, Sfantul Ardealului, si a fost, la randul sau, model pentru o serie de ucenici ce duc azi mai departe darul din dar… – intre ei, cativa dintre vietuitorii tineri de la Manastirea Oasa: Parintele Staret Iustin si Parintele Pantelimon.

Parintele Teofil Paraian - desen de Gabriela Mihaita David

Parintele Teofil Paraian – desen de Gabriela Mihaita David (albastrude.wordpress.com)

Parintele Teofil s-a asezat la Manastirea de la Sambata in 1953, dar l-a cunoscut inainte de plecarea sa fortuita de acolo pe Parintele Arsenie, mutat la Manastirea Prislop in 1948. Prima intalnire s-a produs in 1942. Despre ea si despre sine, povesteste Parintele Teofil in felul sau original, in cartea “Cine sunt eu? Ce spun eu despre mine – Covorbiri cu Arhim. Teofil Paraian“, redactata de Mitropolitul Ardealului Antonie Plamadeala (Ed. Andreiana, Sibiu, 2011). Din aceasta carte voi cita cateva pasaje, mai jos.

M-am intrebat de multe ori de ce Parintele Arsenie, intr-o vreme, cand se afla la Sambata, purta vesmant alb (din in si incins cu un brau de piele). Este obisnuit, si era si in vremea aceea, ca monahii sa poarte vesminte complet negre. In afara de Parintele Arsenie Boca, personal mai stiu un singur monah care a purtat intr-o vreme, nu demult, vesmant alb: Parintele Rafail Noica (astazi retras “din lume”, in Apuseni). Si cred ca intr-o filmare, si pe Parintele Teofil l-am vazut imbracat in alb. Este posibil ca ceea ce am citit in cartea Parintelui Teofil si voi reda mai jos, sa fie o parte din raspuns. Caci un raspuns “oficial” privitor la cazul sau dreptul de a purta strai calugaresc alb, nu am primit, desi am pus aceasta intrebare, si cred ca in loc potrivit. Am citit undeva (fara sa-mi amintesc acum, pe moment, unde) ca Parintele Arsenie ar fi revenit la straiul monahal negru in ziua cand Regele Mihai a abdicat. Cert este, ca in mai multe fotografii ale sale din perioada anilor ’42-’47, Parintele Arsenie Boca apare imbracat in vesmant alb.

Iata “povestea” primei intalniri dintre adolescentul – pe atunci, Parintele Teofil si Parintele Arsenie, de la Sambata, din 1942:

“... Si dupa aceea am avut posibilitatea sa ajung aicea, la Manastire, la sfarsitul lui august, in 30 august. Era intr-o zi de duminica dimineata cand am ajuns aicea. Dormisem la Sambata de Sus. Parintele era de rand la predica, sau nu stiu, poate predica in fiecare duminica. Insa atunci a vorbit Parintele. Si a tinut o predica politematica. Mi-aduc aminte si acuma foarte bine  de ideile pe care le-a expus Parintele si de felul cum le-a expus.  Era Evanghelia cu nunta fiului de imparat, dupa Evanghelia de la Matei, cap.22, 1-14. Si in legatura cu nunta fiului de imparat si mai ales cu ultimele versete din prezentarea Sfintei Evanghelii de la Matei, adica in legatura cu omul care a intrat la nunta fara sa aiba haina de nunta, Parintele Arsenie a spus ca el s-a poticnit foarte mult de aceste cuvinte ale Evanghelistului Matei, in legatura cu haina de nunta, si ca si-a vazut candva haina cu care era imbracat. Deci, haina care trebuia sa fie de nunta era murdara – zicea Parintele – “ca o spalatoare”. Si, bineinteles, a fost preocupat de a-si inalbi haina. Zicea ca ar fi fost dispus sa faca orice. Orice lucru inferior, spunea acesta, ar fi fost dispus sa-l faca, numai sa-si vada haina curata. N-a spus ce a facut, dar a spus ca a ajuns totusi sa-si vada haina curata. Si asta s-a intamplat aici, la Sambata, la Manastirea aceasta. Nu ne-a spus ziua, noaptea cand s-a intamplat, nici data, ci ca, mergand in biserica, stand in biserica, intre naos si pronaos, acolo unde se ingusteaza biserica, a vazut un copil care statea in aer. Si zicea Parintele ca nu era sprijinit de ceva, nu era sprijinit de pereti, ci statea in aer, ridicat de la pamant. Si a aratat cu mana spre Parintele. Parintele s-a uitat la el insusi, si-a vazut haina curata, alba, doar cu o pata. Cu o pata cam de o jumatate de metru. Acuma eu, ca unul care nu vad, totdeauna am gandit ca pata a fost o linie de o jumatate de metru si cineva mi-a spus ca petele nu sunt din linie, ci sunt asa, stiu eu cum sa zic, revarsate cumva. Si zicea persoana respectiva ca totusi a fost o pata destul de mare, daca a fost de o jumatate de metru, insa eu am gandit-o totdeauna ca pe o linie pe haina. Si Parintele spunea ca acea pata reprezenta un pacat. Nu ne-a spus care era pacatul, ci ca i s-a spus ca mai are unul. Si-acel unul pe care-l are ar putea fi pacatul ca a intampinat vedenia cu ‘Doamne’. Or, ‘Doamne’ nu se  zice decat adresandu-te lui Dumnezeu. Si, explica Parintele, nici Maicii Domnului nu-i zicem ‘Doamne, Maica Domnului’. Zicea Parintele ca copilul a zambit si Parintele si-a dat seama ca acela ar fi pacatul lui, care nu era prezentat ca vreo pata pe haina. Deci as putea zice ca eu m-am intalnit cu Parintele, cu omul care avea doar doua pacate. Insa niciodata nu m-am gandit la el in acest sens. Ca e omul care are doar doua pacate…”

DSC06766

Chilia in care a vietuit, pana la trecerea la Domnul in 2009, Parintele Teofil, la Sambata

DSC00077

Mormantul Parintelui Teofil Paraian, in cimitirul Manastirii de la Sambata

3 Comments »