anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Maica Zamfira Constantinescu – portret de ucenica a Parintelui Arsenie Boca (II)

DSC07359

Obstea Manastirii Prislop in 1958: in centru, pe scaun si cu ochelari – episcopul Aradului, Parintele Andrei Magieru; alaturi, sezand, Parintele duhovnic la Manastirii, Arsenie Boca; intre cei doi, sprijinind cu mana marginea scaunului episcopului, Maicuta Zamfira

La scurta vreme dupa arestarea Parintelui Arsenie Boca –  cea din zorii zilei de 16 ianuarie 1951, stareta Ma­nas­tirii Prislop, Maica Zamfira Constantinescu, trimitea o scrisoare, la 26 ianuarie 1951, episcopului locului, Andrei Magieru, scriind: „Cu strân­gere de inima va aducem la cunostinta si în scris, precum ni s-a spus, ridicarea parintelui nostru staret si duhovnic, Arsenie, de catre autoritati. O facem din ascultare. Pentru noi sta mereu prezent în formarea crestina pe care ne-a dat-o. Si o mai facem cu nadejdea ca cel pe care-l socotim ca pe parintele nostru mai mare, ca pe epis­co­pul nostru – în mentalitatea de crestinism primar cu care ne-a desprins parintele Arsenie, Prea Sfintia Voastra, veti sprijini tânara obste a Prislopului, încercând, personal sau prin delegat, sa aratati IPS patriarhului activitatea parintelui Arsenie în aceasta manastire si, prin ea, în aceasta regiune. Cunoasteti caracterul pur religios al activitatii parintelui Arsenie în­ca­drata în întregime în spiritul curat al Bisericii. Cunoasteti înflo­rirea pe care a luat-o manastirea noastra sub ocârmuirea Sfin­tiei Sale. Cunoasteti caracterul ortodox pe care il imprima, pe nesim­­tite, în rândul fostilor uniti“.

Ceva mai tarziu, in primele zile ale lui martie 1951, Maica Zamfira Constantinescu, alaturi de Parintele Dometie Manolache (ambii apropiati de varsta de 26 de ani pe atunci), ramasi la Prislop fara pastorul lor,  vor întocmi o adresa  în numele întregului cin monahal, adresata Patriarhului Justinian Marina, prin care îl vor ruga sa intervina la autoritati pentru ca Parintele Arsenie sa fie eliberat din lagarul de munca de la Canalul Dunare-Marea Neagra. In fapt, intreaga exprimare din scrisoare este tipica modului de formulare si argumentare a Maicutei Zamfira. Ea se regaseste in cartea  “Parintele Arsenie Boca in arhivele securitatii. Opis de documente“, vol. al II-lea, Ed. Agnos, 2014 (p. 151-153). Este o epistola plina de revolta si de curaj, asa cum vor fi toate demersurile Maicii Zamfira – pentru a reusi eliberarea parintelui, sau, mai tarziu, protectia lui.

Patriarhul Justinian avea sa scrie cu propria mana pe aceasta epistola, rezolutia prin care inainta forului politic superior scrisoarea in original, trimitand-o direct  la cabinetul Ministrului de Interne al vremii, T. Georgescu: „Secret/Confidential, 12.III.951, în original domnului ministru Teohari Georgescu – cu rugamintea de a gasi o solutie pentru linistirea spiritelor, nu numai în sânul manastirii, ci si în rândul credinciosilor din Transilvania, unde Arsenie are multe mii de adepti. Arsenie este la Canal-Cernavoda. Daca va fi lasat arestat, noi putem sa confir­mam anticipat ca miile de credinciosi, adepti ai lui Arsenie, vor porni spre Cernavoda, ss/† Justinian“. Astfel, Patriarhul Justinian Marina solicita autoritatilor comuniste sa lase in liniste obstea de la Prislop si sa elibereze pe Parintele Arsenie – aceasta impundu-se mai ales prin forta împrejurarilor. Cu toate acestea, Parintele va fi primi decizia de eliberare abia un an de zile mai tarziu, la 17 martie 1952.

La 3 aprilie 1952, aflat deja inapoi la Prislop, Parintele Arsenie îi scria episcopului sau, cel care a contribuit si el, in mare masura, la eliberare: „De Buna Vestire, cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns, acasa, la Prislop: sanatos, mult folosit si tot atâta de senin. Bucuria n-are multe vorbe, de aceea, dim­preuna cu obstea, v-o împartasim asa cum e: cu recunostinta si sme­rita metanie, pentru ca faceti parte, în toate privintele, din mo­ti­vele ei. Am aflat ca dupa Pasti veniti la noi. Va asteptam, asa cum vechii crestini îsi asteptau Parintii. Dar, pe lânga motivul stravechiu mai e si unul local, mai nou: îndeplinirea ultimelor forme în con­du­cerea obstii de aici, ceea ce-mi va asigura si mie ragazul preocuparii si de ceilalti talanti ce-i am, cu care înca n-am lucrat nimic pentru Iisus“.

In toata perioada ianuarie 1951 – martie 1952 cat Parintele s-a aflat la unitatea de munca fortata de la Canal, in zona Cernavoda, Maica Zamfira nu a incetat sa faca toate demersurile omenesti posibile care sa ajute la punerea sa in libertate. Asa cum sustinuse inca din 1949 fata de surorile de la Prislop (cititi aici), se dovedea ca Maica Zamfira isi permitea sa intervina atat la episcopul Andrei Magieru, cat  si la Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, dar si la Ministerul Cultelor. Scrisorile ei, publicate in  “Parintele Arsenie Boca in arhivele securitatii. Opis de documente“, vol. al II-lea, Ed. Agnos, 2014, dovedesc determinarea si consecventa cu care a apelat la toate metodele de argumentare, demonstrare si presare, pentru a face imposibilul acelor vremuri, posibil. In paralel, reusise sa obtina accesul de a-l vizita pe Parintele la Canal, ducandu-i mancare si haine, si reusind sa converseze cu el. Aceasta se pare ca s-a intamplat in mai multe randuri, pe perioada detentiei de un an si doua luni a Parintelui la Canal.

La 16 februarie 1951 se raporta de­spre misiunea: „Identificarea persoanelor care au fost la Ministerul Cul­telor din Bucuresti pentru a interveni pentru eliberarea calugarului Boca Arsenie“ – misiune a Securitatii ramasa insa fara rezultat, asa cum aveau sa fie multe altele, in cazul dat. In fapt, stareta Zamfira se pare ca fusese si la Ministerul Cultelor, si înca de doua ori la Bucuresti, ocazii cu care se intalnise direct cu Patriarhul Justinian Marina.

Informatorul „15“ semnala la 2 mai 1951 ca Maica Zamfira fusese la Canal pentru a-l vizita pe Pa­rintele Boca, de unde a aflat ca „este multumit de trata­ment“. Acelasi informator scria, în nota din 31 mai 1951, ca exista o stare de nemultumire in Manastirea Prislop, din cauza unui ordin adus de la Episcopia Aradului – Episcopul Andrei Magieru, la 30 mai, de catre Monahul Dometie Mano­lache, ordin prin care în  asezamânt trebuiau sa ramâna nu­mai maici. Se pare ca si aceasta modificare se datora tot interventiei Maicii Zamfira.

O nota informativa de dupa revenirea la Prislop a Parintelui Arsenie – din primavara lui 1952,  vorbeste despre învatatorul Ionescu  si un elev al sau din zona Hunedoara, care au vizitat Manastirea Prislop la 18 aprilie 1952. La intrare ei au fost legi­ti­mati de maica stareta Zamfira, care le-a cerut buletinele de identitate. Situatia a luat o alta turnura interesanta atunci când acesta s-a adresat cu apelative deloc respec­tuoase maicii, fapt ce a determinat-o sa-i traga o pal­ma peste fata! Învatatorul era secretarul Uniunii Tinerertului Muncitor din localitate… In cartea  “Parintele Arsenie Boca in arhivele securitatii. Opis de documente“, vol. al II-lea, Ed. Agnos, 2014, note similare aveau sa apara in toti anii urmatori, cu inasprirea protectiei Parintelui Arsenie de catre maica stareta.

La 2 februarie 1952, împuternicitul Ministerului Cultelor vizita Prislopul, aratand in raport pelerinajul unor cre­din­ciosi din regiunile Sibiu si Stalin la manastire. Arata ca ei petreceau „noaptea acolo în manastire, pentru a asista a doua zi la rugaciuni si slujbe“, multi din­tre ei fiind bolnavi; ca stareta „s-a plans de greutatile prin care trece manastirea de la arestarea lui Arsenie Boca“, deoarece „sunt ca niste oi ratacite“; ca Maica Zamfira i-a spus ca libertatea religioasa exista numai pe hârtie, dar în practica se lupta împotriva credintei, ca satele din jur nu duc o viata religioasa intensa si ca nu doreste ca de praz­nice incinta manastirii „sa se transforme în bâlci“. Se mai raporta ca la împlinirea unui an de la arestarea Parin­te­lui Arsenie „au avut loc rugaciuni si solemnitati religioase“. Se remarca de asemenea respectul si autoritatea de care se bucura stareta Zamfira  în rândul cinului monahal. Imputernicitul sugera la final necesitatea schimbarii conducerii manastirii „sau chiar, pentru desfiintarea manastirii, pro­pun a se instrui un om bine pregatit din punct de vedere politic. Acest om se va prezenta la manastire ca refugiat politic. Daca el va sti sa joace bine rolul, Zamfira îl va primi si adaposti, urmând a se lua masurile impuse fata de asemenea fapte“.

La 12 martie 1952, organele de Secu­ritate erau informate despre atitudinea vehementa a staretei Zamfira Constantinescu fata de încalcarea legii libertatii religiei în Republica Populara Romana, despre legaturile acesteia cu „chiaburii“ care vizitau aseza­mântul de la Prislop si ca „sus-numita este un element foarte peri­culos si dau­nator statului nostru […], se manifesta pe fata chiar cu riscul ori­ca­rei urmari, mai ales de când a fost adus Arsenie.”

La 7 august 1952, trimisul Ministerului Cultelor în regiune furniza un alt refe­rat cu privire la atmosfera manastirii. Printre altele, acesta sublinia scandalul provocat de pre­o­tul Toma Gherasimescu, care venise la manastire cu propunerea de a aduce câteva surori pentru închinoviere si a impune câteva reguli mo­na­hale. Totodata, conducerea manastirii îl anunta pe trimisul gu­ver­nului ca de praznicul Adormirii Maicii Domnului nu se va face pelerinaj, chiar si de hram, cu toate ca, mai ales la ultima sarbatoare, nu este exclus sa vina cei din împrejurimi. O saptamâna mai târziu, acelasi functionar solicita conducerii Ministerului Cultelor ca parintele Arsenie Boca si stareta Zamfira Constantinescu sa fie mutati la o manastire din regiunea Bihorului.  (Va urma.)

2 Comments »

Monahia Zamfira Constantinescu – portret de ucenica a Parintelui Arsenie Boca (I)

Cu ceva vreme in urma am incercat sa culeg date pentru a creiona o schita de portret a omului care a stat cel mai indelung si in toate imprejurarile, in imediata apropiere a Parintelui Arsenie Boca:   Maica Zamfira Constantinescu (cititi intaia schita de portret – aici).

Este vorba de aproape 43 de ani in care Maica Zamfira i-a fost in preajma…  La momentul realizarii acelei prime schite biografice (anul trecut), referintele bibliografice la dispozitie erau inca relativ-restranse. Odata cu aparitia volumelor I (in toamna lui 2013) si mai ales a volumului al II-lea (in octombrie 2014) al cartii “Parintele Arsenie Boca in arhivele securitatii. Opis de documente“, a devenit posibila decantarea unor date si intelegerea corecta a oamenilor si a situatiilor, asa incat portetul maicii ucenice devine de-acum limpede, si la fel si cel al Parintelui Arsenie, salvatorul si modelul ei duhovnicesc. De asemenea, Maica Zamfira a fost cea care a incercat mereu, cu forta, sa alunge misticismul popular exagerat creat de oameni in jurul Parintelui Arsenie, cel datorita caruia, in mare masura, Parintele a fost anchetat, inchis si urmarit intreaga sa viata… Ea a incercat in schimb, atat inainte cat si dupa trecerea Dincolo a Parintelui, sa aduca in zona realitatii si a practicii ortodoxiei celei adevarate, chipul luminos al Marelui Traitor Crestin si al Marelui Duhovnic care a fost si ramane Parintele Arsenie Boca.

Julieta Constantinescu, devenita monahia Zamfira (n. 3 octombrie 1925 – d. 13 martie 2005), s-a nascut in comuna Slobozia – Ialomita la 3 octombrie 1925, din parintii Traian (n. 1891) si Ecaterina Constantinescu. Mama ei a fost casnica toata viata, iar familia mereu saraca. Primele trei clase primare le-a facut la Cernavoda, iar din a patra familia s-a mutat la Bucuresti. A absolvit apoi, in 1944,  liceul Regina Maria din Bucuresti, dupa care s-a inscris la cursurile Facultatii de Teologie din Bucuresti si ale Facultatii de Filosofie, si le-a absolvit in 1948, cand si-a luat licenta in Teologie. A trecut apoi la doctorat, in cadrul Institutului  Teologic,  dar datorita intrarii in monahism, in 1950, in perioada de pregatire a tezei de doctorat, in final a renuntat la sustinere.  In ultimii ani de facultate Preotul Profesor Gheorghe Cristea o caracteriza “cam dezechilibrata in ceea ce priveste mintea”,  intr-un raport al securitatii din 18 decembrie 1951 (in vol. al II-lea al cartii “Parintele Arsenie Boca in arhivele securitatii. Opis de documente”). De asemenea despre ea s-a afirmat  ca  in acea peioada de studentie fusese “un element decazut” si ca ar fi “dat dovada de acte de indisciplina si comportare morala nesanatoasa”. Intr-un raport de securitate din noiembrie 1953 se specula ca ar fi avut relatii sentimentale cu mai multi profesori de la teologia bucuresteana, dar si relatii mai speciale cu alti profesori, intre care Parintele Dumitru Staniloae…

Julieta Constantinescu a avut trei frati  – doi baieti si o fata:  Aurelian – nascut in 1916,  care in timpul celui de al doilea razboi mondial fusese ofiter la Centrul de Concentrari Bucuresti si despre care se spunea ca in 1939, impreuna cu tatal sau (lor), pe atunci jandarm, umblau cu pistoalele prin capitala amenintand pe evrei ca ii impusca; in 1951 era maior si invalid de razboi;  Romeo, nascut in 1926, in 1951 fiind locotenent activ  si  Ligia – nascuta in 1913, care in 1951 era deja casatorita si se numea dupa sot Ligia Bunescu. Sotul ei, teolog, de loc din comuna Buda-Draganescu – Ilfov, va fi preotul Savian Bunescu – parohul Bisericii de la Draganescu, pe care Parintele Arsenie o va picta incepand cu 1967/1968.

Tatal Julietei, Traian Constantinescu, fusese capitan – comandant al Legiunii de Jandarmi Prahova; in timpul razboiului antonescian a facut parte din Comandamentul militar al C.a.p. Italiei, iar in septembrie 1950 se gasea “deblocat” din functie si era pensionar, vanzator la loteria populara din Bucuresti. Intr-un raport biografic al Maicii Zamfira intocmit de securitate in decembrie 1951, se arata ca domiciliul familiei era in Bucuresti, pe str. Litovoi Voevod la nr.23. In raport se sustinea ca tatal “a fost un element antisemit care in timpul razboiului antonescian a luat parte activa la scoaterea evreilor din Bucuresti”. Dupa actul de la 23 august 1944 “s-a ascuns intr-o vila a fiului sau in soseaua Bonaparte, care era Maior activ si despre care se spune ca a savarsit acte de salbaticie in timpul razboiului anti-sovietic, iar in prezent este pensionar invalid de razboi si are tutungerie pe Str. Matei Millo.”

DSC07358

Icoana Maicii Domnului – tip Hodighitria (Indrumatoarea) inconjurata de 12 prooroci din Vechiul Testament ; Altarul Manstirii Prislop, vechime  necunoscuta, dar restaurata in 1752

Maica Zamfira (pe atunci Julieta) Constantinescu, venise la Manastirea Prislop imediat dupa sosirea Parintelui Arsenie acolo, adica in toamna-iarna lui 1948 (noiembrie sau decembrie) sau in primavara lui 1949. Il cunoscuse pe Parintele Arsenie inca de la Manastirea Sambata, din 1946, insa la Prislop venise cu gandul sa ramana si sa devina monahie. Inca de la inceputul sederii ei acolo, a demonstrat o personalitate aparte, complexa dar si foarte hotarata.  Un exemplu graitor din primele luni de asezare la Prislop il reprezinta un episod legat de o confruntare indelungata cu o alta tanara voind sa acceada spre calugarie, pe nume Maria Culeac. Aceasta venise la Prislop  in aprilie 1949 ca sora de manastire, insa  in toamna anului 1949, a savarsit un act pentru care va primi pedeapsa apriga din partea surorii Julieta Constantinescu si a Parintelui Arsenie. In fapt,  sora Maria a mers singura pe un deal din fata manastirii si a inceput sa cante “Internationala”. Aflandu-se in camera Parintelui Arsenie la acel moment, Julieta Constantinescu a trantit geamurile si a amenintat pe Parintele ca daca nu o da afara din manastire, ea se va sinucide, ceea ce a si incercat, inghitind pastile. Parintele a reusit sa o salveze, dandu-i lapte. Acest episod este descris in vol. al II-lea al cartii “Parintele Arsenie Boca in arhivele securitatii. Opis de documente”. Din alta sursa, o alta tentativa de sinucidere a Julietei Constantinescu (prima) s-ar fi consumat in vara anului 1947 sau a anului 1948, cand Parintele se afla inca la Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus, si cand studenta Julieta s-a aruncat in lac sa se inece, fiind salvata de Parintele Arsenie.

In luna august 1950, aceeasi sora Maria Culeac – in varsta de 36 de ani pe atunci, arata intr-o nota data securitatii ca Julieta Constantinescu locuia in acea perioada la Prislop “cu toata familia, adica si cu mama, si cu sora, cumnatul si un nepot. Iar la 26 august 1950 sora si cumnatul au plecat la Bucuresti”.

In septembrie 1950 Manastirea Prislop era deja transformata in obste de maici, iar Julieta Constantinescu – tanara de 24 de ani, deja cu numele de Maica Zamfira, fusese aleasa stareta. In obste erau atunci 15 vietuitori, dintre care 4 barbati si 11 femei. Intre barbati era pe atunci si tanarul calugar Stelian (Dometie) Manolache, in varsta de 26 de ani, cel care dupa o vreme va sluji ani buni, pana la trecerea Dincolo, la Manastirea Ramet din jud. Alba. Atat Stelian (Dometie) Manolache cat si Leonida (Antonie) Plamadeala (cel care va deveni mai tarziu Mitropolitul Ardealului), fusesera inchinoviati monahi de Parintele Arsenie, la Prislop, in toamna anului 1949. In noiembrie 1952 obstea de la Prislop cuprindea 17 vietuitori.

Pana in septembrie 1950, Maica Zamfira  “incercase in nenumarate randuri sa se sinucida, luand pastile in cantitate mare, iar cu o lama de ras a incercat sa-si taie vinele de la mana. Urmele se vad si azi cauza ar fi fost o dragoste neimpartasita. Staretul (n.n. Parintele Arsenie) cauta sa-i satisfaca toate dorintele, incat in ultimul timp a devenit conducatoarea manastirii” (din vol. al II-lea al cartii “Parintele Arsenie Boca in arhivele securitatii. Opis de documente”).

La 8 septembrie 1950 la Manastirea Prislop a venit in vizita si pentru sarbatoarea de hram Episcopul Andrei Magieru al Aradului – poate si fiindca staretul Arsenie intervenise pentru ca sora Maria Culeac, aflata in vesnica disputa cu Maica Zamfira, sa fie trimisa la alta manastire. Dupa aceasta disputa Maica Zamfira a stat la pat bolnava, unde asa o va gasi si inspectorul de la Ministerul Cultelor, la 13 septembrie 1950. Imediat dupa aceasta data, Maica Zamfira si Parintele Arsenie vor pleca la Bucuresti. Este perioada in care Maica Zamfira sustinea fata de surorile de manastire ca era fie rudenie, fie ca se afla in termeni cordiali cu Patriarhul Justinian Marina si ca va reusi in final sa faca asa cum doreste ea. Disputa cu sora Maria Culeac continua, iar Parintele Arsenie era la mijloc. Pana la urma sora Maria Culeac a fost trimisa la Manastirea Bistrita.   (va urma).

 

 

3 Comments »

O noua carte-album: Biografie vizuala a Parintelui Arsenie Boca

Dupa ce la sfarsitul anului 2013, tânărul absolvent al Academiei de Studii Economice dar şi al Facultăţii de Teologie din Bucureşti – Florin Dutu, publica la Editura Floare Alba de Colt “cea mai documentată biografie a Parintelui Arsenie Boca”, cu titlul: Şi cărţile au fost deschise. Părintele Arsenie Boca – O biografie”, de foarte curand, in primavara anului acesta 2014, acelasi Florin Dutu aduce la lumina tiparului o carte-album de o deosebita calitate grafica si documentara, insumand 72 de pagini de imagini si text: Parintele Arsenie Boca 1910-1989. Biografie vizuala(ed. Floare Alba de Colt, 2014). 

DSC03924 DSC03922 DSC03923

Această carte reprezintă o biografie în imagini color și text a Părintelui Arsenie BOCA (1910-1989), bazându-se pe documente și fotografii [inedite] de arhivă. Cartea prezintă tot parcursul biografic al Părintelui: Vața de Sus (1910-1922), Brad (1922-1929), Academia de Teologie din Sibiu (1929-1933); Academia de Arte Frumoase din București (1933-1938) la clasa maestrului Costin Petrescu și pictarea scenei Intrării Voievodului Mihai Viteazul în Alba Iulia (Marea Frescă a Neamului, Ateneul Român); la Muntele Athos și Chișinău (1939); stareț la Mănăstirea Brâncoveanu Sâmbăta de Sus (1939-1948); duhovnic la Mănăstirea Prislop (1948-1959) în perioada torţionarilor comuniști (Bodnarenko, Drăghici, Nicolschi); arestări (Canal, Timișoara, Oradea); scoaterea din Mănăstire – 14 mai 1959 – documente: „prin misticismul său lovește direct în regim” [Lt. Col. de Securitate Gh. Crăciun, 23 mai 1949]; iconar în Bucureşti (1959-1967) la Schitul Maicilor; în costum civil din ordinul Securităţii Statului (fotografii făcute de spionii Securității): Obiectivul BRATU; Drăgănescu (1967-1988), Sinaia († 28 nov. 1989). Au fost evidențiate legăturile și întâlnirile ce le-a avut cu: gânditorul și profesorul de mistică ortodoxă Nichifor CRAINIC, poetul și filosoful Lucian BLAGA, teologul Dumitru STĂNILOAE, pictorul Costin PETRESCU, arhitectul G.M. CANTACUZINO, antropologul Francisc RAINER, Casa Regală – Principesa ILEANA a României, Mitropolitul Nicolae BĂLAN al Ardealului, Patriarhul Iustinian MARINA, Episcopul Andrei MAGIERU al Aradului, pr. „voce bas-pedală” Constantin GRIGORESCU, Dometie MANOLACHE de la Râmeți, Antonie PLĂMĂDEALĂ, maica Zamfira CONSTANTINESCU, pr. Savian BUNESCU, vărul său Vasile CRUCIN etc. A dus o viață sfântă întru toate, fiind „un călugăr de reală valoare spirituală” [Nichifor CRAINIC], „ce practica rugăciunea inimii” [Principesa ILEANA], „curat, opus oricărei patimi şi oricărui gând de mândrie” [D. STĂNILOAE], un „fericit” [L. BLAGA], „ce ar face mai multă treabă pe teren decât toţi episcopii ortodocşi” [Louis BARRAL]. Fiind binecuvântat de Dumnezeul Treimic, a săvârșit minuni, tămăduind întru Hristos, ca un doctor fără de arginți, sufletele și trupurile credincioșilor și, având harisma înainte-vederii, le destăinuia celor care veneau la el, gândurile și faptele lor ascunse, iar ca proroc al neamului știa să exprime gândul și voia Celui Nezidit pentru fiecare: „referitor la numitul Boca Arsenie, călugăr la mănăstirea Prislop, raportăm: la acest călugăr mai vin și în prezent diferiți oameni din regiunile apropiate pentru a-i vindeca […] prin puterea Dumnezeiască” [13 sep. 1949, Lt. Col. de Securitate Gh. Crăciun]; „[credincioșii] îl socotesc ca un om extraordinar, adică înainte văzător și chiar făcător de minuni. Sursa: VLAICU. Valoare serioasă” [13 ian. 1950]. A dobândit toate virtuțile și a ajuns la îndumnezeire conform criteriilor sfinților, isihaste, de unire cu Dumnezeu în har necreat (fără început și sfârșit) ale Tradiției Ortodoxe, iar „ziua canonizării Părintelui Arsenie poate fi o zi a schimbării la faţă a României” [Î.P.S. Dr. Serafim JOANTĂ, Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale şi de Nord]. “

4 Comments »