anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

You searched for Florin Dutu


Rolul esenţial al Părintelui Arsenie Boca la apariţia Filocaliei in Romania – de FLORIN DUTU

Cu cateva zile in urma aduceam aici pe blog un  <<Laudatio lucrarii recente a lui FLORIN DUTU – “Mistica Ortodoxă și Schimbarea la Față a Teologiei Românești: Nichifor Crainic, Arsenie Boca, Dumitru Stăniloae: cei mai buni dintre cei mai buni>>. Azi, cu acordul autorului, preiau din cartea lui (dupa stiinta mea – pentru intaia oara prezentate public)  dovezile concrete ale existentei initiale si apoi ale eliminarii programate a mentionarii Parintelui Arsenie Boca drept ctitor al acestei lucrari de mare insemnatate crestina pentru poporul roman. Cu toate ca in alte cateva lucrari anterioare se mentionase asupra acestei cenzuri, in nicio lucrare pana la cea prezenta, autorii nu au prezentat si dovezile concrete. Florin Dutu este intaiul care reproduce integral paragrafele necenzurate ale intailor editii ale primelor patru volume ale Filocaliei, in lucrarea sa!

***

“Rolul esenţial al Părintelui Arsenie Boca pentru apariţia Filocaliei a fost evidenţiată de către Părintele Dumitru Stăniloae în prefeţele volumelor I-IV apărute în 1946-1948.

Filocalia reeditată după evenimentele din 1989, fie la editura Harisma, fie la editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă al Bisericii Ortodoxe Române, nu este integrală. A fost trunchiată de prefeţele primelor patru volume. Ne-am fi aşteptat la aceste manevre înainte de 1989, în perioada comunistă, pentru a trece de cenzură şi a putea a fi tipărite cărţile. Eliminarea prefeţelor nu s-a făcut numai din cauza lipsei de profesionalism (toate cărţile, e normal, să-şi păstreze prefaţa iniţială la eventualele reeditări mai ales când se specifică metoda de lucru, sursele traducerilor şi contribuţia persoanelor implicate). De ce au fost cenzurate? Pe cine putea să deranjeze numele Părintelui Arsenie Boca? Acum nu mai era „ctitor de frunte al Filocaliei româneşti”? ” (Florin Dutu)

***

In cartea sa, Florin Dutu a redat fidel textele din anii 1946-1948, în care este subliniat sprijinul oferit de Părintele Arsenie Boca pentru publicarea Filocaliei, pe care le reproducem aici:

 

Filocalia de la Sibiu şi Sâmbăta I  Vol. I (Sibiu, 1946) „Filocalia sau culegere din scrierile sfinţilor Părinţi cari arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi, Vol. I, trad. din greceşte de Prot. Stavr. Dr. Dumitru STĂNILOAE, Profesor la Academia teologică «Andreiană», Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1946” (1500 exemplare)1. Dedicaţie (p. IV.):

„Doamne, primeşte munca acestei

traduceri ca pe o rugăciune pentru sufletul

scumpei mele copile Mioara”

 

2. Cuvânt înainte (p. V-XII) redactat la „Sibiu, la Întâmpinarea Domnului, [2 feb.] 1946”, în care menţionează (p. XI.):

 

Un cuvânt de mulţumire trebue să aduc P. C. Părinte Ieromonah Arsenie Boca de la Mănăstirea Brâncoveanu, care o scris după dictatul nostru o mare parte din traducere la prima ei redactare.

Tot P. C. Sa a executat şi coperta”.

 

Filocalia de la Sibiu şi Sâmbăta I(ediţia 2) Vol. I, ediţia II (Sibiu, 1947) Filocalia sau culegere din scrierile sfinţilor Părinţi cari arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi, Vol. I, Ed. II, trad. trad. din greceşte de Prot. Stavr. Dr. Dumitru STĂNILOAE, Profesor la Academia teologică «Andreiană», Institutul de Arte Grafice «Dacia Traiană» S.A., Sibiu, 19471. Dedicaţie (p. II):

„Întru pomenirea părinţilor mei: Irimie şi Reveca”

 

2. Cuvânt înainte (p. III-IV) redactat la „Bucureşti, la Înălţarea Domnului, 1947”, în care se menţionează (p. III-IV):

Ajutorul hotărâtor la tipărirea acestui volum l-a dat însă iarăşi bunul meu fost student, Părintele Ieromonah Arsenie de la mânăstirea Brâncoveanu.

Datorită abonamentelor masive ce le-a procurat P.C. Sa, am putut face faţă unor greutăţi ce se ridicau ca munţii în calea tipăririi acestui volum. P.C. Sa poate fi numit pe drept cuvânt ctitor de frunte al Filocaliei româneşti.

După imboldul ce mi l-a dat necontenit la traducerea acestei opere, acum susţine cu putere neslăbită lucrarea de tipărire. Dacă Dumnezeu va ajuta să apară întreaga operă în româneşte, acest act va rămâne legat într-o mare măsură de numele P.C. Sale şi de mişcarea religioasă pe care a trezit-o în jurul mânăstirii de la Sâmbăta de Sus, pe cele mai autentice baze ale tradiţiei ortodoxe şi cu mijloacele celei mai curate duhovnicii, ale învăţăturii stăruitoare şi ale dragostei de suflete”.

 

Filocalia de la Sibiu şi Sâmbăta II Vol. II (Sibiu, 1947) Filocalia sau culegere din scrierile sfinţilor Părinţi cari arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi, Vol. II: Din scrierile Sf. Maxim Mărturisitorul, trad. trad. din greceşte de Prot. Stavr. Dr. Dumitru STĂNILOAE, Profesor la Facultatea de Teologie din Bucureşti, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 19471. Dedicaţie (p. II):

„Întru pomenirea părinţilor mei: Irimie şi Reveca”

 

2. Cuvânt înainte (p. III-IV) redactat la „Bucureşti, la Înălţarea Domnului, 1947”, în care se menţionează (p. III-IV.):

Ajutorul hotărâtor la tipărirea acestui volum l-a dat însă iarăşi bunul meu fost student, Părintele Ieromonah Arsenie de la mânăstirea Brâncoveanu.

Datorită abonamentelor masive ce le-a procurat P.C. Sa, am putut face faţă unor greutăţi ce se ridicau ca munţii în calea tipăririi acestui volum. P.C. Sa poate fi numit pe drept cuvânt ctitor de frunte al Filocaliei româneşti.

După imboldul ce mi l-a dat necontenit la traducerea acestei opere, acum susţine cu putere neslăbită lucrarea de tipărire. Dacă Dumnezeu va ajuta să apară întreaga operă în româneşte, acest act va rămâne legat într-o mare măsură de numele P.C. Sale şi de mişcarea religioasă pe care a trezit-o în jurul mânăstirii de la Sâmbăta de Sus, pe cele mai autentice baze ale tradiţiei ortodoxe şi cu mijloacele celei mai curate duhovnicii, ale învăţăturii stăruitoare şi ale dragostei de suflete”.

 

Filocalia de la Sibiu şi Sâmbăta III Vol. III (Sibiu, 1948) Filocalia sau culegere din scrierile sfinţilor Părinţi cari arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi, Vol. III: Sf. Maxim Mărturisitorul: Răspunsuri către Talasie, trad. trad. din greceşte de Prot. Stavr. Dr. Dumitru STĂNILOAE, Profesor la Facultatea de Teologie din Bucureşti, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 19481. Dedicaţie (p. 2):

Prea Cuc.[erniciei] Sale Părintelui Ieromonah Arsenie [Boca], care a reînviat, cu viaţa şi cu propovăduirea, duhul Filocaliei în viaţa religioasă a poporului nostru.[1]

2. Cuvânt înainte (p. I – XVI) redactat la „Bucureşti, Botezul Domnului, [6 ian.] 1948”, în care menţionează (p. I-II):

Mai înainte de a spune câte ceva despre scrierea ce-o publicăm în acest volum, mă simt dator să mulţumesc, într-o măsură chiar mai mare decât am făcut în prefeţele primelor două volume, Părintelui Ieromonah Arsenie [Boca] pentru apariţia acestei scrieri în româneşte. De la scrierea aceasta a pornit munca mea de tălmăcire în iarna anului 1943/44, şi ceea ce mi-a dat curaj să lupt până la capăt cu greutăţile neobişnuit de mari ale textului grecesc a fost – pe lângă înţelegerea iubitoare a soţiei mele – stăruinţa întăritoare a Părintelui Arsenie, care a stat lângă mine tot timpul traducerii,scriind întreg textul românesc în prima formă pe care am reuşit să i-o dau.

După isprăvirea ei a venit gândul şi curajul de a porni la tălmăcirea Filocaliei.Dar recunoştinţă şi mai mare i se cuvine pentru tipărirea ei. La decretarea stabilizării monetare, în 15 august 1947, erau tipărite din acest volum de abia vreo 160 de pagini şi în lipsa de bani ce-a urmat perspectivele şi făgăduinţele pe cari mă bizuiam, când anunţam în prefaţa vol. II pornirea volumului de faţă, au căzut la pământ. Credeam că va trece timp îndelungat până se va putea relua tipărirea. Iată însă că ceea ce nu mă aşteptam s-a realizat.

Datorită abonamentelor pe care în cea mai mare parte le-a adunat P.C. Sa – cu binecuvântarea Î.P.S. Mitropolit Nicolae –, tipărirea volumului a fost dusă până la capăt.

Se poate spune fără exagerare că fără Părintele Arsenie şi fără mişcarea religioasă trezită în jurul mânăstirii Brâncoveanu, manuscrisele acestea ale Filocaliei ar fi avut şi ele soarta pe care au avut-o alte manuscrise ale ei şi ale altor traduceri păstrate în bibliotecile mânăstirilor.

O repet: P.C. sa împreună cu mişcarea religioasă din jurul Mănăstirii Brâncoveanu sunt ctitorii Filocaliei româneşti. Se vede că duhul Filocaliei, pe care l-a reînviat P.C. sa în viaţa religioasă a poporului nostru, a fost condiţia de maturitate pentru apariţia scrierilor din Filocalie la lumina tiparului în româneşte. Cu cea mai mare însufleţire au răspuns la apelul P.C. sale braşovenii mei, care au dovedit aceeaşi dragoste de carte şi de ortodoxie ca şi înaintaşii lor de totdeauna.

Trebuinţa ca Părintele Arsenie să fie aproape de locul tipăririi şi obişnuinţa prietenilor mei, tipografii de la Arhidiecezana din Sibiu, cu scrisul meu m-a făcut să tipăresc şi acest volum, şi cred că şi cel următor, tot la Sibiu, deşi mi-ar fi fost, din alte puncte de vedere, cu mult mai la îndemână să le tipăresc la Bucureşti.”

 

Filocalia de la Sibiu şi Sâmbăta IV Vol. IV (Sibiu, 1948) Filocalia sau culegere din scrierile sfinţilor Părinţi cari arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi, Vol. IV, trad. trad. din greceşte de Prot. Stavr. Dr. Dumitru STĂNILOAE, Profesor la Facultatea de Teologie din Bucureşti, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 19481. Fără dedicaţie

2. Cuvânt înainte (p. V – VII), în care menţionează (p. VII.):

„Greutăţilor materiale ale tipăririi le-am putut face faţă în mare măsură prin ajutorul dat de I.P.Sf. Patriarh Iustinian, care a binevoit, cu o promptă înţelegere, să dispună plasarea, a trei sute de exemplare din primele 3 volume (câte 100 din fiecare) între preoţii din Arhiepiscopia Bucureştilor, act pentru care îi exprim întreaga mea gratitudine. P.S. Episcopul Nicolae al Clujului de asemenea a angajat pentru eparhia Sa 100 de exemplare. Un însufleţit sprijinitor şi răspânditor al cărţii s-a arătat P.C.Păr. Dr. Ilarion Felea, rectorul Academiei teologice din Arad, la îndemnul P.S.Sale Episcopul Andrei.

Iar P.C. Păr. Ieromonah Arsenie [Boca], cu binecuvântarea Î.P.S. Mitropolit Nicolae, a continuat să dea acelaşi sprijin hotărâtor prin abonamentele făcute.[2]

Tuturor le aduc cele mai călduroase mulţumiri în Domnul”.

 

 

[1] Această dedicație a fost eliminată din toate edițiile Filocaliei tipărite după 1990.

[2] Aceasta este singura frază eliminată din ediţia Filocaliei (vol. 4) reeditată la Ed. Harisma, în 1994. Editorii exprimă mulţumirile lor d-nei Lidia Stăniloae, d-lui Dumitru Ionescu etc. Ediţie îngrijită de Pr. Prof. Dr. Constantin Galeriu, corectura textului grec de Pr. Prof. Dr. Ştefan Alexe, redactor Nicolae Prelipceanu.

 

2 Comments »

Laudatio lucrarii recente a lui FLORIN DUTU – “Mistica Ortodoxă și Schimbarea la Față a Teologiei Românești: Nichifor Crainic, Arsenie Boca, Dumitru Stăniloae: cei mai buni dintre cei mai buni”

In decembrie 2014, teologul si ciberneticianul economist FLORIN DUTU, a publicat cartea de o desebita valoare istoriografica si spirituala, “Mistica Ortodoxă și Schimbarea la Față a Teologiei Românești: Nichifor Crainic, Arsenie Boca, Dumitru Stăniloae: cei mai buni dintre cei mai buni“. La momentul la care am semnalat-o pe blogul meu, nu o parcursesem inca, si nu am putut sa-mi exprim un punct de vedere. Iata ca am reusit sa o citesc, si mi-as permite sa introduc mai jos cateva comentarii si o trimitere bibliografica semnificativa.

DSC07558

Cativa tineri teologi romani au avut chemarea – cu siguranta deloc intamplatoare, in ultimii cativa ani, sa porneasca spre aprofundarea biografiei reale si dificil de reasamblat privind viata si opera Parintelui Arsenie Boca – si i-as enumera aici doar pe doi dintre ei, in ordinea cronologica a implicarii lor: Alexandru Valentin Craciun si Florin Dutu. Nu ii cunosc personal pe niciunul dintre ei, asa incat daca voi face afirmatii neadevarate aici, ii rog sa ma ierte si sa intervina, pentru a ma corecta.

Alexandru Valentin Craciun este cel care a adus la lumina in 2009-2010 o parte semnificativa a lucrarii picturale aflate in Bucuresti, a Parintelui Arsenie Boca – despre care, pana la acel moment, nu s-a stiut… (cititi  aici!).

Florin Dutu a pornit pe urmele recuperarilor arhivistice ale tuturor elementelor ce puteau reconstitui cat mai fidel atat viata cat si lucrarea (duhovniceasca si iconografica) a Parintelui Arsenie. Inainte de lucrarea de autor amintita mai sus a lui Florin Dutu – care cuprinde o vedere mai larga asupra misticii ortodoxe de la noi, el a publicat, in ritm alert, doua carti dedicate numai personalitatii Parintelui Arsenie Boca (in 2013 si 2014). Aceasta a treia carte, “Mistica Ortodoxă și Schimbarea la Față a Teologiei Românești: Nichifor Crainic, Arsenie Boca, Dumitru Stăniloae: cei mai buni dintre cei mai buni” – este posibil sa fi aparut oarecum neplanificat, in urma descoperirilor realizate in arhive de Florin Dutu, pe masura cercetarii intreprinse pentru reconstituirile legate de Parintele Arsenie. Iata ca astfel, Florin Dutu a scos la lumina un tablou situational de care nimeni nu a vorbit, dar a carui valoare pentru istoria ortodoxiei romanesti este uriasa. Si fac aceasta afirmatie bizuindu-ma pe un articol (si el atat de putin cunoscut…) aparut in revista “Gandirea” – serie noua, nr. 1-3 din 1998, articol semnat de Monahia Zamfira Constantinescu, despre care Parintele Arsenie ar fi spus ca a fost “singurul meu ucenic” (cititi aici) . Acest articol, cu titlul “Post-scriptum la o lucrare de istorie a isihasmului romanesc” face referire la “lacunele” si “inexactitatile” existente in lucrarea IPS Mitropolitul Serafim Joanta, “Isihasmul – Traditie si Cultura Romaneasca” (aparuta la Ed. Anastasia, Bucuresti, 1994). Voi extrage mai jos cateva fraze din articolul gandirist al Maicii Zamfira (care a si contribuit la revigorarea acestei publicatii, revista Gandirea, intrerupta de la aparitie de ateismul comunist, si reintrata in publicare dupa 1990):

Marii absenti ai IPS Sale (n.m. – Parintele Serafim Joanta) sunt: Nichifor Crainic (1889-1972) care lipseste din capitolul ce trateaza ‘poeziile de inspiratie isihasta’ redusa in viziunea autorului doar la Vasile Voiculescu si Ioan Alexandru, precum si Parintele Arsenie Boca (1910-1989) absent din   capitolul 23 al partii a sasea (Monahismul in sec. XX) unde se face referire numai la Staretul Ioanichie Moroi, Parintele Paisie Olaru si Parintele Cleopa Ilie. Or, atat Nichifor Crainic cat si Parintele Arsenie si-au adus o contributie fundamentala la renasterea filocalica si la revigorarea monahismului romanesc in veacul nostru.

Cel dintai, respectiv Nichifor Crainic este initiatorul si autorul primului Curs de Mistica Ortodoxa in Teologia romaneasca (care din nefericire a aparut la Iasi in Ed. Mitropoliei cu titlul schimbat, ‘Sfintenia – Implinirea Umanului‘, si cu regretabile interventii in texte), iar lucrarile lui publicate in ultimii ani (Curs de Mistica Ortodoxa; Dostoievski si Crestinismul rus; Nostalgia Paradisului, ca si volumele de poezii), uimesc prin profunzimea, precizia si limpezimea ideilor teologice si prin bogatia duhului isihast pe care le cuprinde.

Cel de al doilea mare absent din lucrarea IPS Mitropolit Serafim – dar cu atat mai prezent in amintirea si constiinta miilor de credinciosi mireni, monahi si clerici – este Parintele Arsenie Boca, care in prefetele primelor patru volume din Filocalie (ed. I-a) este recunoscut, apreciat si confirmat de Parintele Dumitru Staniloae, ‘drept ctitor al Filocaliei romanesti’. La aceasta apreciere adaugam si frumoasele cuvinte ale IPSS Bartolomeu Anania din prefata volumului ‘Imnul Acatist al Rugului Aprins’:  ‘Fenomenul Arsenie Boca de anvergura nationala’ (1997, p.8).  

Am putea aminti si faptul ca in viziunea autorului istoria Manastirii Prislop (vezi p. 84-85) se opreste in sec. XVII, cea a Manastirii Sambata de Sus (p. 87-88) este intrerupta in anul 1935, autorul cartii vrand poate sa arunce in uitare activitatea duhovniceasca a Parintelui Arsenie de la aceste doua manastiri […], activitate si lucrare duhovniceasca ale caror ecouri departe de a se fi stins sunt din ce in ce mai vii, mai prezente si mai roditoare. 

Precizarile si randurile de mai sus nu dorim sa se constituie intr-o acuza, ci intr-un material in eventualitatea unei a doua editii ‘revizuita, adaugita si intregita’ a lucrarii Inalt Prea Sfintitului Serafim.

Cele de mai sus le scria Maica Zamfira in 1998, cea care i-a fost alaturi Parintelui Arsenie Boca in toata vremea, peste 40 de ani! (cititi aici). Cu atat mai valoroasa si necesara devine azi aparitia si lecturarea cartii lui Florin Dutu – care efectueaza o restituire magistrala si fidela a realitatilor, trecand peste nenumaratele dificultati ale aducerii la lumina a adevarului despre figurile remarcabile ale ortodoxiei romanesti care au fost Nichifor Crainic, Parintele Arsenie Boca si, in context, Parintele Dumitru Staniloae.

Filocalia_coperta

Imagine de fateta a unui volum al Filocaliei – realizata de Parintele Arsenie Boca in 1945-1946

Cartea lui Florin Dutu recompune admirabil, cu instrumentarul stiintific adecvat si complex, radacina nealterata si nemanipulata a misticii ortodoxe – care a dorit sa contribuie, in vremuri nepotrivite si, se pare, in chip total nedorit, la inzdravenirea sufletului romanesc postbelic. In aceasta carte apar de exemplu, in premiera dupa stiinta mea, dovezile clare ale indepartarii numelui Parintelui Arsenie Boca din volumele 1-4 ale Filocaliei romanesti de la “Bucuresti si Sambata”, in editiile de dupa anii 1960 si de asemenea este adusa la lumina pentru intaia data cronologia aportului iconografic pe care l-a avut  Parintele Arsenie la pictarea Bisericii de la Bogata Olteana.

Cartea  “Mistica Ortodoxă și Schimbarea la Față a Teologiei Românești: Nichifor Crainic, Arsenie Boca, Dumitru Stăniloae: cei mai buni dintre cei mai buni” este insa cu mult mai cuprinzatoare, avand 512 pagini si cateva zeci de referinte bibliografice, intre care o parte insemnata de documente de arhiva la prima mana.  Pe langa acestea, asa cum a preluat si jurnalistul Victor Roncea pe site-uri (vedeti aici si aici), cartea lui Florin Dutu prezinta si un numar de fotografii inedite cu Parintele Arsenie Boca, realizate dupa 1970.

7 Comments »

“Părintele Arsenie Boca la mănăstirea Prislop în epoca torționarilor comuniști 1948-1959” – o noua carte de Florin Dutu

Semnalizez aici o a patra carte nou-aparuta si semnata de tanarul teolog si economist Florin Dutu, la Editura Floare Alba de Colt, avand ca subiect personalitatea si statura duhovniceasca a Parintelui Arsenie Boca. In aceasta luna, decembrie 2014, au iesit de sub tipar doua carti semnate de staruitorul intru adevar Florin Dutu, si dedicate completarii profilului Sfantul Ardealului de-a lungul anilor sai de viata in perioada prigoanei comuniste:

1.  “Mistica Ortodoxă și Schimbarea la Față a Teologiei Românești: Nichifor Crainic, Arsenie Boca, Dumitru Stăniloae: cei mai buni dintre cei mai buni

si actuala:

2.  “Părintele Arsenie Boca la mănăstirea Prislop în epoca torționarilor comuniști 1948-1959

carte 4

Pe coperta cartii, alaturi de una dintre fotografiile cu chipul Parintelui Arsenie (datand din jurul anului 1945, de pe vremea cand se afla la Manastirea de la Sambata), este afisata o mica parte din seria pictata de Parintele Arsenie in altarul Bisericii de la Draganescu de langa Bucuresti – serie privitoare la viata si patimile cuviosului Stefan cel Nou, pe vremea Imparatului iconoclast Constantin Copronimul – care a tiranisit biserica intre anii 741-775. Scena preluata din serie pe coperta il reprezinta pe sfantul nou mucenic Stefan cu spatele, in straiul sau monahal, aflat in temnita si propovaduind multimii de monahi inchisi , ridicand in maini doua sfinte icoane. Datorita trecerii la Domnul a cuviosului Stefan la 28 noiembrie 766, adica in aceeasi zi in care si Parintele Arsenie avea sa treaca la Domnul, dar in 1989, multa lume considera ca Parintele Arsenie si-a cunoscut sfarsitul, inclusiv ca data, iar intreaga pictura a Altarului de la Draganescu este complet atipica, reprezentand perioada de mucenicie a Sfantului Stefan cel Nou care a avut vina de fi facut “temnita ma-nas-ti-re”, cam ceea ce a facut si Sfantul Ardealului in Romania.

Noua carte a lui Florin Dutu este construita si prezinta documente in premiera din
Arhivele Mănăstirii Prislop (1948-1959), din Arhivele Naţionale ale României– fondul Ministerului şi Departamentului Cultelor si documente legate de arestarea Părintelui Arsenie Boca şi de activităţile desfăşurate la Mănăstirea Prislop – si acestea publicate in premiera – existente in Arhivele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.).

In prezentarea cartii se subliniaza: “Documentele certifică, în definitiv, sfinţenia vieţii Părintelui Arsenie Boca şi vădirea acestei sfinţenii de către Însuşi Dumnezeu prin intermediul minunilor (autentice, în afara oricărei critici şi a vreunei umbre de îndoială), mărturisite de contemporanii Părintelui (care l-au perceput ca Sfânt mărturisitor al dreptei credinţe), precum şi marile servicii aduse Bisericii Ortodoxe Române în vreme de prigoană, adică într-un context istoric potrivnic.

***

Securitatea avusese planul să-l ridice noaptea, fără să ia seama la credincioşii de prin satele vecine. S-a întâmplat însă ca vehiculele de transport ale securităţii să se defecteze şi la venire şi la plecare, aşa încât Arsenie a fost văzut de locuitorii comunei Silvaş şi de alţii, cum era transportat într-o căruţă de către oamenii securităţii în dimineaţa zilei de 17 ianuarie a.c. [1951].
Faptul că vehiculele s’au defectat, a fost interpretat ca un semn miraculos, ca un fel de minune ce s’a făcut pentru sfântul Arsenie. Toată populaţia dimprejur luând cunoştinţă de lucrul acesta, a început a-l slăvi şi mai mult pe Arsenie şi şi-a manifestat indignarea pentru arestarea lui.” (Arhivele Naționale ale României, fond Ministerul Cultelor)

Din cuprinsul lucrarii mi-au atras in mod special atentia urmatoarele capitole, cu cea mai insemnata incarcatura de noutate:
IV.  Părintele Arsenie Boca la Mănăstirea Prislop (1948-1959) – Apostolul iubirii dumnezeieşti faţă în faţă cu apostolii urii şi ai comunismului
V.  DOSARUL alungării din mănăstire a Părintelui Arsenie Boca, lichidarea în şapte serii a personalului monahal şi desfiinţarea Mănăstirii Prislop
VI.   Relaţia „încordată” Stat – Biserică în anul 1959 văzută printr-un document. Patriarhul Iustinian ameninţat cu destituirea de către Emil Bodnăraş şi Chivu Stoica.

 

1 Comment »

“125 de ani de la naşterea teologului-martir Nichifor Crainic. Mărturii, Documente şi Fotografii inedite din Dosarele CNSAS şi ANIC scoase la lumină de cercetătorul Florin Duţu”

Va invit sa urmariti astazi, pe site-ul “Marturisitorii.ro” un medalion special in memoriam – NICHIFOR CRAINIC, realizat de jurnalistul Victor Roncea, pornind de la recenta carte publicata de Florin Dutu, “Mistica Ortodoxă și Schimbarea la Față a Teologiei Românești: Nichifor Crainic, Arsenie Boca, Dumitru Stăniloae: cei mai buni dintre cei mai buni” (Ed. Floare Albă de Colţ, Bucureşti, 2014). Veti gasi nu numai informatie scrisa de mare valoare documentara ci si fotografii inedite si imaginea unei icoane – pana acum necunoscute, daruita de Parintele Arsenie Boca profesorului sau de mistica, Nichifor Crainic…

Ioan IANOLIDE, in cartea sa “Intoarcerea la Hristos”, scria despre Nichifor CRAINIC: „Este cel mai mare poet român creştin şi unul dintre cei mai mari poeţi creştini ai lumii. A fost Profesor universitar, academician şi ziarist. Opera sa poetică este completată de opera eseistică şi mistică. Prelegerile sale universitare îi înălţau pe auditori la ceruri […]

 

Leave a comment »

Abordari inedite ale figurilor de mari teologi mistici romani si o noua carte semnata de Florin Dutu

dutu_2014Tanar absolvent al Academiei de Studii Economice  şi al Facultăţii de Teologie din Bucureşti, Florin Dutu a devenit cunoscut ca scriitor la sfarsitul anului 2013, cand a publicat prima sa carte, la Editura Floare Alba de Colt:  „Şi cărţile au fost deschise. Părintele Arsenie Boca – O biografie”. Aceasta lucrare a fost numita “cea mai documentată biografie a Parintelui Arsenie Boca” – de catre un alt tanar teolog, caruia i se datoreaza aducerea la lumina a unor inedite observatii privind lucrarea iconografica a Parintelui Arsenie Boca, Alexandru Valentin Craciun.

In primavara anului 2014 Florin Dutu a reusit publicarea celei de a doua carti avandu-l ca protagonist pe Sfantul Ardealului, o carte de tip album: Parintele Arsenie Boca 1910-1989. Biografie vizuala – in care, pe langa acurata si sintetica biografie scriptica sunt inserate inspirat, intr-o cronologie expresiva, o serie de fotografii, intre care si cateva cu totul inedite. Intre cele din urma se afla si o fotografie pe care Florin Dutu o prezinta in premiera in cartea lui; ea dateaza din decembrie 1969 si in ea este prezent  Parintele Arsenie Boca – civil, alaturi de participantii la sarbatorirea marelui profesor de mistica Nichifor Crainic (pe care tanarul Zian Boca l-a audiat ca student si cu care a legat o adanca si indelungata prietenie)  la implinirea varstei de 80 de ani, la Restaurantul Bucur din Bucuresti; in fotografie apare si marele teolog si fostul profesor al Parintelui Arsenie, pe care acesta l-a ajutat, inspirat si sustinut sa realizeze traducerea in romaneste a Filocaliei, Parintele Dumitru Staniloae.

Poate ca pornind si de la aceasta constanta a unei legaturi de-o viata intre trei mari spirite romanesti, in acest decembrie 2014, Florin Dutu a reusit o a treia publicare de exceptie, cartea:  “Mistica Ortodoxă și Schimbarea la Față a Teologiei Românești: Nichifor Crainic, Arsenie Boca, Dumitru Stăniloae: cei mai buni dintre cei mai buni” (Ed. Floare Albă de Colţ, Bucureşti, 2014).

“Cartea se bazează pe documente inedite din Arhivele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.), Arhivele Bisericii Ortodoxe Române, Arhivele Statului etc. şi cuprinde vieţile, activităţile şi contribuţiile teologice ale celor care au produs invazia misticii ortodoxe şi a duhului Filocaliei în cultura română, în viaţa bisericească a românilor şi în teologia academică: academicianul Nichifor Crainic, Părinţii Arsenie Boca şi Dumitru Stăniloae.

CUPRINS:

Capitolul 1 – Mistica ortodoxă de la Predica de pe Munte a Mântuitorului Iisus Hristos la Părinţii Misticii şi Filocaliei româneşti: Nichifor Crainic, Arsenie Boca, Dumitru Stăniloae.
Capitolul 2 – De la Filocalia Sf. Grigore Teologul la Filocalia de la Sibiu şi Sâmbăta de Sus
Capitolul 3 – Academicianul Ioan Nichifor Cranic – Viaţa, activitatea, descoperirea misticii şi invazia teologiei ortodoxe în cultura română
Capitolul 4 – Părintele Arsenie Boca – Viaţa, activitatea pastorală (Sâmbăta, Prislop), pictura(Elefterie, Patriarhia Română, Bogata Olteană, Drăgănescu) şi invazia duhului Filocaliei în viaţa bisericească a neamului românesc
Capitolul 5 – Părintele Dumitru Stăniloae – Viaţa, activitatea teologică (Sibiu, Bucureşti) şi invazia Filocaliei în teologia academică românească.

In contextul aparitiei unor noi si valoroase izvoare documentare livresti cu privire la viata si activitatea Parintelui Arsenie Boca in ultimii ani (datorate in cea mai marte unor tineri si bravi teologi – si as enumera aici, in ordinea cronologica a aparitiei lucrarilor de care s-au ocupat, pe: Ioan Ginsca, Romeo Petrasciuc, Cristian Serban, Florin Dutu dar si pe jurnalistul Vlad Herman), completarea laica a actiunii de recunoastere a Parintelui Arsenie Boca ca Om al lui Dumnezeu a venit din zona filmului documentar si de fictiune, prin filmele realizate de regizorul Nicolae Margineanu despre Parintele, iar foarte recent, din zona jurnalistilor nationalisti – prin initierea semnarii unei petitii intru canonizarea Parintelui, de catre jurnalistul Victor Roncea (petitia este in continuare deschisa; a fost afisata electronic  la 28 noiembrie 2014, si pana la aceasta data – 12 decembrie 2014, s-au depus 2580 de semnaturi). Petitia poate fi accesata, aici.

9 Comments »

O fotografie inedita cu chipul tatalui Parintelui Arsenie Boca (in SUA, octombrie 1920)

Cu ceva timp in urma, publicam pe blog o pagina cu tilul: In urma Parintelui Arsenie Boca (I) – mormintele parintilor si surorii sale  in care inseram si fotografii de la mormantul tatalui Parintelui Arsenie. Insa figura sa nu apare nici pe piatra mormantului, si a fost total necunoscuta pana foarte recent.

La 27 noiembrie 2017, teologul Florin Dutu (care este recunoscut de-acum ca fiind cel mai competent biograf al Parintelui Arsenie si un exceptional cercetator), a afisat pe pagina sa de facebook (sub titlul “INEDIT: Românii ardeleni din America anilor ′20. Printre ei: tatăl Părintelui Arsenie Boca”, de Florin DUȚU, Editura Floare Albă de Colț) prima si singura fotografie in care apare figura tatalui Parintelui Arsenie, Iosif-Petru Boca (imaginea este preluata mai jos, cu multumiri!). Imprejurarile in care a obtinut aceasta fotografie, sunt explicate de Florin Dutu aici. Astfel arata tatal micului Zian Valean Boca (viitorul Parinte Arsenie), atunci cand copilul avea 10 ani…

Iosif Boca

Leave a comment »

Nichifor CRAINIC. Amintiri din viața mea. Manuscris inedit. București, Editura Floare Albă de Colț, 2017

Preluare integrala de pe pagina de Facebook a Editurii Floare Alba de Colt – editor teolog Florin Dutu (cu multumiri):

nic crainic 2017

“Nepublicate până în prezent, academicianul Nichifor Crainic a scris aceste amintiri după eliberarea din temniță, la vârsta de 77 de ani, când îi era interzis să publice pentru românii din țară. Iată că manuscrisul acestor amintiri a scăpat de numeroasele percheziții ale Securității și vede lumina tiparului după 45 de ani de la trecerea în viața de dincolo de mormânt a autorului.
Eruditul Nichifor Crainic mai scrisese o altă variantă a memoriilor sale (Zile albe, zile negre, 1991; 2015), în perioada pribegiei sale prin Transilvania (1944-1947), după ce armatele sovietice invadaseră România. Dar în ediția respectivă omisese foarte multe amintiri, după cum va remarca cititorul acestei cărți.
În cei 15 ani de carceră grea a avut timpul necesar să mediteze la existența sa, la istoria României și la oamenii pe care-i întâlnise de-a lungul vieții. Materialul memorialistic a fost împărțit de autor în 87 de capitole tematice.”

***

„Am avut un organism sănătos și tare. Niciunul din foștii mei prieteni nu rezista la efort ca mine, dar nici nu mânca atât de puțin ca mine. Cât am trăit în casa părintească am dus-o într-o adevărată disciplină ascetică impusă de sărăcie și m-am deprins cu munca din cruditatea copilăriei. Sobrietatea și energia țărănească nu m-au părăsit până la vârsta de 77 de ani, când scriu aceste pagini.”
Nichifor CRAINIC

„[Nichifor Crainic], acest european a fost slujit și de o memorie prodigioasă, care la vârsta pe care o are i-a dictat două volume de memorii și încă ce memorii!”
(poetul Nicolae Crevedia, 23 dec.1969)

CUPRINS

Academicianul Nichifor Crainic și manuscrisul său inedit (prefață de Florin Duțu)
Satul copilăriei
Neamurile mele
Tata
Dascălul fără școală
Popa Barbu
Pe-alături de școală
Școală adevărată
Haretismul
An de cumpănă grea
În drum spre noroc
Funia trece prin ac
Salt în confuzie
Reculegere și studiu
Ca să mă întrețin
În om zac porniri obscure
Lumina Farului
Între național și social
Vis de adolescent
Victima poeziei
Povestea unui nume
Cum scapi de tuberculoză
Trudă pentru a fi student
Figuri universitare
Mișcarea literară a vremii
Primul prieten literar
Maeștrii de la Litere
Nicolae Iorga
Prima neizbândă
A izbucnit războiul
La Vlahuță în pribegie
În spital
Zgripțoroaica
Viață intelectuală între tunuri
Întors acasă
„Dacia” și „Luceafărul”
O idee salvatoare
Al. Macedonski
Dezaxare
La Viena
Mizerie după măreție
Contacte și orientări
Cu Lucian Blaga la Viena
În paradisul artei
Despre creatori și popor
Descoperirea misticii
Regăsire
Prințul aventurier
Originea ziarului Cuvântul
Direcția revistei Gândirea
Experiențe politice
Profesor universitar
O ruptură binecuvântată
Constantin Stere
Simpozioane
Achitarea unei datorii
Nicolae Titulescu
Sforarii de la P.E.N.-Club
Lupta de la Calendarul
Principii de luptă
Naționalismul meu față de antisemitism
În fața revizionismului
Mussolini față de România
Cum se inspira presa „națională”
Tiranie, spoliere și lașitate
„Sancționarea” lui I.G. Duca
Un proces scandalos și o achitare cinică
Profesorat sub teroare
Pelerinaj pios sfârșit în banchet
De dragul lui Octavian Goga
Reacționar și rasist?
Cum am ajuns în Guvernul Gigurtu
Dictatul de la Viena
Detronarea
O întronare ca o înmormântare
Propagandă peste hotare
Complice cu ucigașii
Pentru cauza țării mele
Voiam prietenie cu Bulgaria
Pod spiritual peste Dunăre
Printre flăcări în Croația
Un prieten: Ernst Gamillscheg
Călătorie în neant?
Revoluție morală în baltă
Ardea Berlinul
Conferință la Weimar
Am cunoscut agonia rasismului
Sfârșit de epocă

***

Cartea a fost publicata in luna mai 2017 si este disponibila pe site-ul editurii.

Leave a comment »

“Rugăciunea lui Iisus” – de Nichifor Crainic; coperta – dupa un desen al Parintelui Arsenie Boca

Teologul Florin Dutu continua seria de reconstituiri si recuperari ale scrierilor academicianului Nichifor Crainic cu o noua aparitie editoriala la Ed. Floare Alba de Colt (imaginea copertii fata, mai jos; sursa: AICI). Carticica a fost anuntata astazi, 21 ianuarie 2017, de editor. Este a saptea reconstituire – profil  a academicianului Nichifor Crainic, datorata lui Florin Dutu (cititi si aici).

16195290_811060559034724_1164113405167152109_n
„Dintre formele experimentale şi teoretice ale misticii ortodoxe, cea care o domină şi îi dă coloritul deosebit e Rugăciunea lui Iisus, cunoscută între multe alte numiri şi sub acelea de Rugăciunea mintală, Rugăciunea cordială sau Rugăciunea isihastă. În viaţa spirituală a Occidentului, nu-i putem găsi o formă similară. E proprietatea exclusivă a Răsăritului. Atât prin esenţa doctrinară, cât şi prin metodă şi nu mai puţin prin practica ei de-o covârşitoare amploare istorică, dăinuind din vechime până la vestiţii stareţi ruşi din vremea noastră, ea constituie în cea mai largă măsură contemplaţia ortodoxă… Făcând parte din patrimoniul spiritual oarecum secret al vieţii monahale, firul istoric al provenienţei ei se poate urmări înapoi până în veacurile clasicismului creştin, când urma i se pierde în aburii legendari ai tradiţiei… Rugăciunea lui Iisus e o tradiţie secretă a monahismului contemplativ.”
(Academicianul Nichifor Crainic, Rugăciunea lui Iisus)

Titlu: Rugăciunea lui Iisus
Autor: Nichifor Crainic
ISBN 978-606-93984-5-6

11×20 cm,  64 pagini

Editura Floare Albă de Colț, ianuarie 2017.
SURSA:   http://www.floarealbadecolt.ro/index.php/noutati/51-noutati20.html

2 Comments »

O noua perla arhivistica extrasa din nestiut: Amintiri despre „Gândirea”- de Nichifor Crainic, in 1971…

nc

Cea mai recenta aparitie editoriala (decembrie 2016) sub egida Ed. Floare Alba de Colt este dedicata profesorlui Nichifor Crainic. Neobositul cercetator prin arhive si biblioteci personale rare, ciberneticianul si teologul Florin Dutu, a adus recent la lumina a sasea sa carte dedicata reintregirii profilului profesional si uman al marelui academicianul roman.

In aceasta iarna 2016  au fost restituite publicului “ultimele scrieri ale academicianului Nichifor Crainic înainte de a pleca în viața de dincolo de mormânt,  redactate în anul 1971…”

Intro – de Florin Dutu, cu multumiri sursa – aici): “Aceste memorii vorbesc despre elita interbelică ce s-a făcut remarcată prin opere de spiritualitate românească în paginile revistei „Gândirea”: Lucian Blaga, Vasile Voiculescu, Gib I. Mihăescu, Cezar Petrescu, Adrian Maniu, Tudor Vianu, Ion Pillat, Emanoil Bucuța, Alexandru Busuioceanu, Dumitru Stăniloae, Ștefan Baciu, Ovidiu Papadima, Victor Papilian, Victor Ion Popa, Radu Gyr, Nicolae Crevedia, George Breazul, Oscar Walter Cisek, Zaharia Stancu, Mateiu Caragiale, Emilian Vasilescu etc. “

„Știi ce lucrez acum? Niște amintiri despre «Gândirea», revista cea mai ponegrită de aproape 30 de ani încoace. Nu se vor publica desigur cum nu se publică nimic din manuscrisele mele. Dar vreau să rămână pe urma mea imaginea acestei reviste așa cum a fost.” (Nichifor Crainic către Pamfil Șeicaru, care se stabilise la Madrid, 19 iulie 1971)

„Am considerat întotdeauna Gândirea drept revista cea mai frumoasă apărută vreodată în România și în Europa. Era foarte arătoasă, elegantă, tipărită pe o hârtie gălbuie… și se publica sub direcția lui Crainic și a unei grupări din care făceau parte scriitorii cei mai de seamă dintre cele două războaie.” (Vintilă HORIA)

           „Se strânsese elita ţării în jurul acestei reviste. Pentru ce credeţi? Pentru un scop foarte profund. Acela că existând acum România Mare trebuie să-i dăm o directivă românească pentru a crea o cultură românească pe măsura României Mari. Ăsta a fost idealul acestei reviste. Când a venit în ţară celebrul filosof german Hermann von Keyserling, am fost însărcinat de guvern să-l conduc eu prin ţară. Mi-a cerut să-l duc să ia contact cu diferitele cercuri intelectuale. L-am dus în cercul de la Viaţa românească, l-am dus în cercul lui Densuşianu, l-am dus în cercul fantomatic al Convorbirilor literare şi l-am dus şi-n cercul lui Lovinescu, El se informa pentru a scrie o carte pe care a şi scris-o – Analiza spectrală a Europei – în care defineşte toate popoarele Europei după mentalitatea lor. Fireşte, l-am iniţiat şi-n cercul revistei noastre. Ce a găsit el specific în mişcarea noastră culturală? Celelalte nici nu l-au interesat. A spus că sunt idei de împrumut din străinătate. Aşa erau. L-a interesat fiindcă avea idei proprii şi zicea el că pe baza ideologiei Gândirii poporul nostru poate crea în orientul Europei o nouă cultură neobizantină. Aceasta era părerea lui…”

           Printr-un concurs fără deliberare prietenii gândirişti îşi alegeau ce-aveau mai bun şi aduceau la revista lor. Rareori dacă era cazul să solicit colaborarea cuiva. Ion Pillat se achita cel mai regulat. Lucian Blaga, trăind mai mult peste hotare, la fel. Vasile Voiculescu, Victor Ion Popa, Victor Papilian, profesor la Cluj, tot aşa.

O dată pe an ne întâlneam cu toţii la o agapă stropită cu vin. Atunci ne vedeam toţi cu noii veniţi, bucuroşi că se cunosc cu cei mari care începeau să fie academicieni ori să fie încununaţi cu premii de stat, deşi niciodată, pe cât ştiu, nici un gândirist n-a intervenit pentru onoruri şi n-a tămâiat pe vreunul de care ele depindeau.

Ce putere i-a adunat în jurul acestei reviste unul şi unul? A afişat Gândirea vreun principiu estetic? Vreun principiu etnic? Vreun principiu moral? Fiecare şi toate la un loc ar fi fost prea puţin. Ar fi fost mărunţişuri în jurul cărora creând câte o bisericuţă pentru a da prilejul unui criticastru ambiţios să se erijeze în cap de şcoală şi în teoretician al unor lucruri arhicunoscute, împrumutate din banalităţile sterile internaţionale. În locul acestor mărunţişuri, componente ale artei, am afirmat un principiu mai presus de toate, care le cuprinde pe toate şi pe toate le fecundează. Acest principiu al revistei Gândirea, care a deosebit-o de toate publicaţiile celelalte, e spiritualitatea românească…”

Nichifor Crainic. Amintiri despre „Gândirea”, București: Editura Floare Albă de Colț, 2016, 112 pagini

2 Comments »

Din memoriile unui profesor universitar: Nichifor Crainic

Sursa: Nichifor Crainic, Zile albe, zile negre. Memorii 1889-1944, Ed. Floare Albă de Colț, editie ingrijita  de Florin Dutu, 2015, p. 292-293. Reproducerea textului de mai jos s-a facut de pe contul de Facebook Floare Alba de Colt, cu multumiri:

MISIUNEA PROFESORULUI UNIVERSITAR

de academician Nichifor Crainic

“Misiunea profesorului universitar e mare sau e nulă, după cum el o înţelege şi o poate realiza. Nu e nimic mai greu şi nu e nimic mai uşor, după cum o iei. Poţi fi profesor universitar repetând un singur curs viaţa întreagă fără obligaţia ca acel curs să aibă o contribuţie personală. În acest caz, profesorul poate fi înlocuit foarte bine cu o placă de gramafon aşezată pe catedră.

Poţi fi profesor universitar utilizând disciplina ta numai ca pretext pentru a improviza în faţa studenţilor o vorbărie de cafenea, care să umple o jumătate de oră sau chiar un sfert. Poţi să nu vii la curs decât de câteva ori pe an, nici măcar o dată pe lună, pentru că salariul ţi se poate servi direct la domiciliu contra unui bacşiş dat curierului.

Nimeni nu e liber ca profesorul universitar. Dar adevăratul profesor universitar trebuie să fie nepărat un creator de ştiinţă, un informator şi un deschizător de orizonturi în specialitate, un povăţuitor metodic în munca discipolilor şi, dacă e posibil, un om care să le pună înaintea minţii o concepţie de viaţă, un crez pentru care ei să simtă că merită să trăiască şi să muncească. Sub aparenţa celei mai largi libertăţi, nu e om mai controlat ca profesorul universitar.

De câte ori se suie pe catedră, de atâtea ori se supune unei multiple judecăţi critice, cu atât mai ascuţită cu cât vine de la tineri nedeplin formaţi, dar care vor să se formeze. Eu m-am suit întotdeauna pe catedră imaginându-mi că am sub ochi multiplicat de câteva sute de ori, pe studentul care am fost eu, lacom să aflu lucruri noi, pretenţios din cale-afară ca aceste lucruri să-mi fie date într-o formă impecabilă şi arzând de dorul să fiu ridicat în regiuni mai presus de mine, iar dacă se poate, să rămân cu mintea spânzurată de cuiele de aur ale cerului. Pe acest student, care îşi examina critic profesorii din ţară şi din străinătate, dând de pământ cu cei mai mulţi dintre ei, ştiu sigur că nu l-am mulţumit deplin; dar citind atâtea mărturisiri publice ale discipolilor mei, am înţeles din ele, că nu în zadar am stat pe o catedră universitară.

Mai mult decât atât: nu o dată am fost acuzat de mişei, şi aceasta în incinta tribunalelor, că aş fi fost un corupător al tineretului. Acuzaţia i s-a aruncat în vremea lui de glorie şi lui Nicolae Iorga. Să nu amintim de Socrate, pentru că admiratorul lui Alcibiade şi magistratul tânărului Plato, a fost cu adevărat, din punct de vedere creştin, un corupător al tinerimii. Dar însuşi Mântuitorul lumii, care ridica pe tineri din coşciuge şi-i smulgea vii din putreziciunea mormintelor, a fost învinuit drept corupător al legii.

Oricine vrea să facă oameni vii, ridicaţi din adormirea mediocrităţii, oricine vrea să creeze o mentalitate nouă peste rutina mecanică a banalităţii, poate fi acuzat de rutinari şi proşti ca un corupător. Astfel de acuzaţii nu sunt decât recunoaşteri în răspăr ale înrâuririi binefăcătoare pe care o personalitate o exercită asupra contemporanilor.

Dacă pe tinerii aceştia i-aş fi considerat nişte plăvani legaţi de iesle şi i-aş fi hrănit cu paie, adăpându-i cu apă chioară, aş fi fost desigur un rândaş înţelept; dar eu i-am vrut bidivii cu aripi şi m-am străduit să-i hrănesc cu jăratec ceresc. Nu e aceasta, într-adevăr, coruperea unui regim alimentar practicat chiar în cantinele universitare?

Şi totuşi eu n-am făcut nici un fel de politică în Universitate. Teologia mistică, disciplina pe care am căutat s-o reînviez chemând-o în actualitatea spiritului din veacurile de slavă ale creştinismului, n-are în esenţa ei nimic temporal şi e, dimpotrivă, anistorică. Matematica însăşi nu e aşa de străină de politică precum e mistica… Dar singurele aluzii consecvente, pe care mistica le-ar îngădui într-un curs faţă de actualitate, n-ar fi altfel decât ostile oricărui fel de politică. În cursurile mele, care sunt litografiate, nu există nici măcar astfel de aluzii. Ca profesor de teologie, unde mânuirea termenilor pretinde o preciziune mult mai strictă decât în dreptul roman sau în anatomie, am înţeles să redactez aceste crusuri cu mâna mea şi să le ofer studenţilor.

Ştiu că sunt profesori care îşi comercializează cursurile, fie litografiate, fie tipărite. E dreptul lor, fiindcă e munca lor. Unii au abuzat în chip condamnabil, impunând această comercializare şi condiţionând examenele de ea. Eu am socotit că e mai nimerit ca munca mea s-o dăruiesc studenţilor, însărcinând cu litografierea pe cei mai săraci dintre ei. Astfel, orice adversar de bună credinţă – teoretic există şi sămânţa unor asemenea lighioane –, ar dori să-mi aducă vreo învinuire ca profesor n-ar avea decât să citească aceste cursuri.”

 

1 Comment »