anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

O tema acuta, in viziunea Mitropolitului Ortodox al Germaniei, Europei Centrale si de Nord, IPS Serafim Joanta: Sibiu, 23 noiembrie 2015

INTRO:
Parintele Dimitrie Bejan despre Parintele Serafim Joanta in 1993-1994:

“Acesta este cel mai pur ierarh din Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane de astazi” (in cartea “Bucuriile suferintei” – de Pr. D. Bejan, Ed. Manastirea Sihastria, 2010, pag. 142)

Parintele Justin Parvu despre Parintele Serafim Joanta in 2006-2007:

Cand a venit pe la mine IPS Serafim, eram intr-o seara pe aici asa in chilie, si  a venit un calugar si mi-a cerut vreo cateva cuvinte, sa-i citesc o dezlegare, o rugaciune. Cum era seara, amurg, nu prea se vedea prin camera, cautam Molitfelnicul, observ parca ceva sub rasa, m-am intors aici la scaun si parca observ un engholpion sau o cruce la gat. Atuncea mi-am schimbat pozitia si eu, ca nu e un oarecare monah de aicea, ci e cineva deosebit. Cu toate acestea am citit rugaciunea de dezlegare si a plecat. M-a mai intrebat ceva cu privire la viata occidentala. Ne-am despartit. Intr-adevar, aflu mai tarziu ca el a fost la noi si a vizitat manastirea noastra. M-am invrednicit si eu sa citesc pentru Ierarhul care a fost pentru prima data, cerinta aceasta omeneasca pe care a manifestat-o Inalt Prea Sfintitul. Si cam asta a fost intalnirea scurta cu Inalt Prea Sfintitul Serafim Joanta.” (in cartea “Parintele Justin Parvu – Viata si invataturile unui marturisitor“ – de Gratia Lungu Constantineanu, Ed. Haritina, 2008)

UPDATE 23 noiembrie 2015: Introduc dedesubt textul comentariului trimis astazi de Monahul Teodot, fost vietuitor al Manastirii Petru Voda, in legatura cu orientarea actuala a IPS Serafim Joanta. Cu toate ca cele doua texte de mai sus au fost extrase din cartile amintite si apartin marilor nostri Parinti si nevoitori crestini Dimitrie Bejan si Justin Parvu, este posibil ca in vremea de acum IPS Serafim Joanta sa-si fi reconsiderat punctele de vedere. Datorita imposibilitatii mele de a participa la conferinta de astazi, ma simt nevoita sa nu fac niciun comentariu personal.

IPS Serafim Joanta este eretic ecumenist. Cand a fost la Petru Voda ultima data, P. Justin nici nu i-a cantat ” Pe stapanul..”. Intrebati romani ortodocsi din Germania ce blestematii face el in Munchen . Nici un neamt n-a trecut la Ortodoxie prin acest arhiereu. Nu-l mai puneti pe P.Justin ca sustinator al acestor eretici , ca va veni urgia peste voi. Despre arhierei P. Justin ne-a spus foarte clar : ” Din astia nu mai poti face oameni !!! “. Am auzit aceasta afirmatie 2 ieromonahi, un frate si un calugar, care pot oricand sa dea marturie. N-ati vazut cele 10 puncte care se vor discuta la Constantunopol la anul ? Va fi un sinod de necredinciosi. Vor anula taina calugariei, vor lasa episcopii sa se casatoreasca, vor lasa preotii sa se casatoreasca a2-a si a3-a oara, vor schimba posturile si-l vor socoti pe papa intai statator al crestinilor, el ( papa ) care nici macar nu este botezat !!! Vor uni toate religiile. Si ati vazut cu ce se incheie lista cu cele 10 puncte de discutiii ? Cu LIBERTATE, EGALITATE, FRATERNITATE…dictonul Masoneriei. De ce nu s-e ridica impotriva ecumenismului. P. Dimitrie Bejan o fi spus acestea acum multi ani. Acum n-are cum sa mai fie curat. E murdarit de ecumenism. Am vorbit cu un neamt trecut la Ortodoxie despre ereziile pe care le martiriseste acest arhiereu in Germania . Dumnezeu sa ne ajute sa-i biruim pe ecumenisti..” (autor: Monahul Teodot, la 23 noiembrie 2015)

S. Joanta Nov 2015_n

1 Comment »

Manastirea Petru Voda catre laicatul ortodox roman, la 14 noiembrie 2015

DSC09726

Biserica Manastirii Petru Voda si in latura ei mormantul Parintelui Justin Parvu, septembrie 2015

“Şi oamenii au fost dogoriţi cu mare arşiţă şi au hulit numele lui Dumnezeu, Care are putere peste urgiile acestea, şi nu s-au pocăit ca să-I dea slavă. Şi al cincilea înger a vărsat cupa lui pe scaunul fiarei şi în împărăţia ei s-a făcut întuneric şi oamenii îşi muşcau limbile de durere. Şi au hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor şi a bubelor lor, dar de faptele lor nu s-au pocăit. (Apocalipsa 16:9-11)

Părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă, nevrednicilor Lui rugători, că ţinta evenimentelor care au avut loc în ţara noastră în ultima vreme este aruncarea poporului în apostazie făţişă.

După ce au văzut, vreme de sute de ani în care poporul nostru a îndurat înrobirea, că izvorul tăriei acestui neam este credinţa în Dumnezeu, văzând apoi că chiar şi în cele mai cumplite condiţii de viaţă, precum temniţele comuniste, oamenii au rezistat tot prin aceeaşi pârghie sufletească, credinţa în Dumnezeu, şi, în sfârşit, mai văzând şi că la toate încercările de inducere a unei apostazii mai puţin evidente, dar implicite, care vin printr-o avalanşă de măsuri laice în aceşti ani, românii iarăşi rezistă tocmai prin puterea credinţei, care îi fereşte de toate aceste primejdii asupra sufletului şi a trupului, duhurile rele care conduc şi stăpânitorii văzuţi ai acestei lumi au pus la cale alte metode de inducere a apostaziei: apostazia prin deznădejde, apostazia prin teroare emoţională şi apostazia ortodocşilor prin… necunoştinţa ortodoxiei.

Efectul imediat al apostaziei (lepădării de Duhul Sfânt) este căderea în păcat, oricât de grav şi vulnerabilitatea totală în faţa păcatului. Acesta este scopul cel mai dorit de cel viclean şi de slujitorii lui de pe pământ. Efectul cel mai grav al apostaziei este demonizarea (posedarea), iar dacă puterea de pocăinţă rămâne nelucrătoare, din starea de demonizare se nasc crima, dezumanizarea sau chiar sinuciderea.

Depărtarea de Dumnezeu nu este şi nu va fi niciodată vreo libertate, ci o cădere totală, o înrobire, o înlănţuire sub puterea diavolului şi a slugilor sale, o sclavie ce poate deveni veşnică. Între Dumnezeu şi diavol nu este loc pentru altceva sau altcineva; depărtarea de diavol şi de lucrările sale nu îşi poate atinge scopul decît prin întoarcerea la Dumnezeu, altfel riscul este de a schimba doar tipul de stăpânire demonică. Adevărata libertate este doar în Hristos Dumnezeu, Care a spus: “Fără de Mine nu puteţi face nimic” (Ioann 15:5). Pentru aceea un mare sfînt al închisorilor, Valeriu Gafencu, a rostit acea frumoasă rugăciune: “Dă-mi, Doamne, robia care mă eliberează şi ia de la mine libertatea care mă robeşte!” Însuşi Mântuitorul Hristos a spus: “Oricine săvârşeşte păcatul este rob al păcatului, iar robul nu rămâne în casă în veac; Fiul însă rămâne în veac. Deci, dacă Fiul [lui Dumnezeu] vă va face liberi, liberi veţi fi într-adevăr.” (Ioann 8:34-36)

Intenţia duhurilor rele care au insuflat ultimele evenimente tragice a fost cu mai multe tăişuri: să terorizeze populaţia (să instaureze starea de groază; şi au reuşit), să inducă ideea că indiferent de efort (de proteste, de legi, de lacrimi, de cuvinte), nu se mai poate face nimic, şi prin urmare sclavia spirituală şi totală trebuie acceptată ca imbatabilă (cucerirea prin demoralizare), să blasfemieze cât mai mult (judecarea preoţilor, hulele asupra Bisericii şi batjocorirea lui Dumnezeu au spurcat atât sufletele care le-au rostit, cât şi auzul tuturor). Acestea au fost intenţii de natură spirituală (care, din păcate, au reuşit în mare parte). Intenţiile materiale sunt şi ele multiple: să se dovedească poporului că, indiferent câtă dreptate ar avea, nu are nici o putere, să se înlesnească totalitarismul ateu, şi, ca efect economic, să se implementeze legile de exploatare totală a resurselor umane şi naturale ale ţării. Şi aceste intenţii sunt aproape de reuşită.

Un om care huleşte pe Dumnezeu pierde omenia, respectul semenilor, ajutorul îngerilor şi harul lui Dumnezeu. Amăgit să hulească, bietul om ajunge prada uşoară a celui rău, văzut sau nevăzut. Domnul şi Dumnezeu nostru Iisus Hristos să ferească sufletele noastre ale tuturor de ispită!

Pregătirea fiecărui creştin şi a fiecărui om pentru întâlnirea cu Dumnezeu, în această viaţă sau în viaţa de apoi, devine, în acest context, cu atât mai importantă cu cât e mai iminentă. În istoria credinţei celei drepte, ori de câte ori păcatele, înmulţindu-se, au atras pedeapsa lui Dumnezeu asupra poporului, oamenii au atras din nou harul şi iertarea lui Dumnezeu prin pocăinţă şi prin mijlocirea preoţilor, fără de care nu e posibilă primirea iertării, nici în Vechiul Testament, nici în Noul. Importanţa preotului în viaţa omului este atât de mare, încât oricâte păcate ar avea preotul, afară de apostazie (de propovăduirea de învăţături greşite, străine de Dumnezeu), el poate asigura mântuirea – veşnicia fericită – a credinciosului. Atât de mare este taina pe care a dat-o Dumnezeu preotului.

Ştiind acestea, vrăjmaşul omenirii tocmai în credinţa în Dumnezeu şi în evlavia faţă de preot loveşte cel mai puternic, ca astfel să lase pe om fără nici o apărare, pradă tuturor relelor şi pierzaniei totale.

Iar pentru că pericolul hulei împotriva Duhului Sfânt e cel mai mare păcat, care nu are iertare în veac, orice alt aspect al celor întâmplate în ultimele săptămâni păleşte în faţa acestuia şi are un efect mai puţin grav asupra veşniciei sufleteşti şi asupra supravieţuirii ca neam a fraţilor noştri români. Orice păcat – şi poporul nostru a făcut în 25 de ani mai multe decât în toată existenţa sa! – are iertare, dacă este părere de rău; dar păcatul răzvrătirii împotriva Duhului Sfânt nu are nici scuză, nici iertare. Nu credincioşii au făcut acest păcat.

Căderea unui popor întreg într-o asemenea ispită – chiar dacă hulitorii au fost puţini, duhul lor a fost predominant, până ce s-au apucat rugătorii să-l contracareze – nu s-ar fi îngăduit de Dumnezeu dacă nu L-am fi alungat pe Duhul Sfânt dinainte, prin păcate nepocăite, prin minciunile în care încă trăim, prin lipsa de rugăciune, de vorbire cu Dumnezeu cu dragoste, sinceritate şi dăruire, prin nemulţumirea şi cârtirea de care suferă românul nostru, prin lipsa de recunoştinţă faţă de tot ce ne-a dat Dumnezeu.

Vina pedepsei lui Dumnezeu asupra noastră ca neam o purtăm fiecare dintre noi prin păcatele noastre necurmate, nemărturisite la Spovedanie, neplânse şi neschimbate prin dragostea şi frica de Dumnezeu care odinioară împodobeau sufletele tuturor românilor şi care dădeau vieţii româneşti bucuria tainică, farmecul, intimitatea cu Dumnezeu, tăria în răbdarea vitregiilor istorice.

Priviţi în jur: lumea se clatină din temelii şi se sfărâmă sub ochii noştri, răutatea e numită bunătate, iar necredinţa virtute. E ceasul vaiului care s-a împlinit.

E ceasul plânsului cu inimă zdrobită către Dumnezeu, cerându-ne iertare pentru toate cu câte L-am mâniat, şi mai ales pentru că nu-L iubim pe Cel ce ne iubeşte.

E ceasul schimbării adevărate a inimilor noastre – metanoia.

E ceasul mărturisirii cuvintelor Lui, cuvintele vieţii celei veşnice care sunt comorile ortodoxiei. Drept aceea găsim că nu poate fi amânată nici smerita noastră mărturisire de credinţă, prin care căutăm să împlinim testamentul părintelui nostru Justin: unitate (sobornicitate întru ortodoxie), pocăinţă (lepădare de lume şi permanentă privire către Dumnezeu), rugăciune (neîncetat chemând Numele Domnului) şi ascultare (tăierea voii căzute şi urmarea Predaniei).

Pentru că nici virtutea, nici mucenicia, n-ar putea mântui dacă nu sunt izvorâte din dreapta credinţă, nimic nu e mai de trebuinţă omului în această viaţă decât cunoaşterea ei. De aceea încercăm să punem înaintea Bisericii Soborniceşti predaniile aşa cum le-am primit şi le-am înţeles, nădăjduind într-o împreună-glăsuire cu Ea, iar dacă greşim, să fim îndreptaţi, spre slava Duhului Sfânt şi mântuire.”

Sursa textului preluat integral mai sus este ecrierea de azi de pe blogul Manastirii Petru Voda: “Ca din partea Parintelui Justin Parvu

Leave a comment »

Rascrucea ortodoxiei in Romania vazuta de unii teologi si monahi azi…

Să ne rugăm cu conștiința că noi, cei din cinul preoțesc și monahal, suntem primii vinovați pentru că mulți din poporul nostru s-au înstrăinat atât de mult de Dumnezeu astăzi. Viața lor a ajuns suficient de secularizată, încât cu greu ar mai putea fi deosebită de viața unui ateu sau a unui păgân. Poate că dacă noi am fi luminat mai mult în lume prin slujirea Domnului, printr-o viață de evlavie și rugăciune, mult mai mulți dintre români nu s-ar fi adâncit într-o măsură atât de mare pe o cale care îi îndepărtează de Bunul Dumnezeu.” (pasaj din “Mesaj athonit” – “Părinții români din Sfântul Munte Athos  către poporul dreptcredincios român“, pe blogul scriitorului Razvan Codrescu, la 8 noiembrie 2015)

DSC06152

Pictura interioara la Manastirea Sucevita: Zodiile…

“Biserica noastră ortodoxă majoritară se află în plin paradox social. Existenţei acestuia, neconştientizat probabil de mulţi slujitori, îi datorăm percepţia negativă care s-a manifestat vehement în ultimele zile”. ( pasaj din “Paradoxul social al bisericii” – de pe blogul teologului Radu Preda, la 11 noiembrie 2015)

DSC06153

Pictura interioara la Manastirea Sucevita: Zodiile…

Biserica trebuie să se întoarcă la tradiția învățămîntului apostolic și patriastic, să-și construiască școala în jurul Sfintei Scripturi nu a doctrinelor sociale ( pasaj din “Dați foc la toate cursurile de omiletică și închideți Trinitas TV!” – de pe blogul Parintelui Savatie Bastovoi, la 13 noiembrie 2015)

 

Leave a comment »

Asociaţia foştilor deţinuţi politici din România: scrisoare de atitudine si cu propuneri clare adresata presedintelui Romaniei la 10 noiembrie 2015

Textul scrisorii este preluat integral, de aici:

 

Stimate Domnule Preşedinte

Klaus Werner Johannis

În numele foştilor deţinuţi politici, cât şi al victimelor dictaturii comuniste, adică a acelora la care Domnia Voastră, în prima zi de muncă la Palatul Cotroceni, v-aţi gândit şi exprimat cu respect şi recunoştinţă, îmi permit să vă amintesc unele lucruri care ne preocupă de multă vreme, fiind întărite ca urmare a evenimentelor din ultimele zile.

În urmă cu 55-70 de ani, ne-am sacrificat vieţile, luptând pentru libertate, dreptate, adevăr, moralitate, demnitate şi credinţă strămoşească, în timp ce Armata Roşie cotropitoare era încă în ţară.

Nu am reuşit, dar niciodată nu ne-am considerat învinşi, fiind convinşi că prin atitudinea noastră, am salvat demnitatea acestui neam.

Am sperat că Statul Român care ne-a luat pentru totdeauna libertatea, sănătatea, tinereţea, agoniseala şi multora, vieţile, ne datorează daune morale şi materiale. Ne-am înşelat amarnic, întrucât în faţa noastră a apărut un zid al inerţiei şi inepţiei format din Parlamentul şi Curtea Constituţională ale României, ambele populate, în cea mai mare parte, cu persoane venite din vechiul regim comunist sau mai apoi, de copiii sau nepoţii acestora.

Ca ultimi supravieţuitori ai temniţelor şi lagărelor de exterminare comuniste, fiind vârstnici şi bolnavi nu putem participa la manifestaţii publice în pieţe, nu mărşăluim, nu pichetăm şi nici măcar nu ne legăm cu lanţuri de gardul vreunui guvern.

Din aceste motive, considerăm că tinerii aflaţi în ultimele zile în Piaţa Universităţii, neştiind de existenţa noastră, nu ne-au trecut pe lista reprezentanţilor acestora, care au participat la discuţiile avute cu Dvs., referitoare la viitorul imediat şi de nivel mediu al acestei ţări.

Suntem convinşi că am fi fost cei mai autorizaţi să ne exprimăm un punct de vedere.

Da! Aţi avut dreptate Domnule Preşedinte!

„Corupţia ucide!” Dar n-a ucis doar zecile de tineri aflaţi în barul-discotecă „Colectiv” din Bucureşti, ci a ucis un întreg popor.

În ultimii 26 de ani, clasa politică, cu predilecţie Parlamentul, a avut politicieni care au dobândit averi ilicite ce nu pot fi justificate.

Putem afirma că Parlamentul este locul în care se „ascund la vedere” mari evazionişti, mari beneficiari ai unor inginerii notariale, unde ai răgazul 4 sau chiar 8 ani, la adăpostul imunităţii, să-ţi plasezi averea unor terţe persoane, sau să-ţi construieşti alibiuri greu de demontat de către Justiţie. Criza morală a ajuns într-un punct fără precedent.

Performanţele clasei politice privită în ansamblul ei, sunt acelea de a fi trimis România pe locul întâi în Uniunea Europeană la: tuberculoză, analfabeţi, mortalitate infantilă, sinucideri, persoane ce trăiesc sub limita sărăciei, persoane fără dinţi, familii destrămate, evaziune fiscală, jaf supra banului public, îmbogăţiţi şi dimensiuni ale averilor într-un timp relativ scurt, scăderea demografică etc.

Ne întrebăm pe bună dreptate, cine se face vinovat de toate acestea? Desigur că instituţiile statului plătite din bani publici, care aveau menirea să vegheze la respectarea legalităţii în această ţară şi anume:

  • Justiţia privită în ansamblul ei, care mai bine de 20 de ani a fost legată la ochi, atât la propriu, cât şi la figurat. O justiţie care, pe lângă faptele de „drept comun” a lăsat şi criminalii care au trimis la moarte deţinuţii politici să ne râdă sub nas, beneficiind de pensii „nesimţite”. Aceeaşi Justiţie n-a sesizat că distrugerea sănătăţii şi educaţiei acestui popor, ar putea constitui un atentat la siguranţa naţională”!? Apoi: Poliţia, Curtea de Conturi, ANAF, Vama şi Serviciile secrete care, cu certitudine cunosc tot ce mişcă în ţara aceasta „râul, ramul”, au fost străine de jaful care s-a abătut asupra banului public, retrocedări, păduri etc ? Să se fi rezumat acestea doar la furnizarea selectivă de informaţii către persoane sau partide care au constituit arme letale în lupta electorală ? Este greu de crezut.

Iată, stimate Domnule Preşedinte Klaus Werner Johannis, doar câteva motive, pe care noi le considerăm că ne îndreptăţesc să venim în faţa Dvs. cu câteva propuneri şi anume:

  • Revizuirea cât mai grabnică a Constituţiei, inclusiv în zona în care se face vorbire despre garantarea de către Stat a proprietăţii private (dobândite licit);
  • Asemenea preşedinţiei şi parlamentarii să aibă dreptul la doar două mandate;
  • Imunitatea parlamentarilor să fie valabilă doar pentru cele rostite de la tribună, nu şi pentru fărădelegile săvârşite în afara Parlamentului;
  • Parlamentul României să fie mai „suplu” având două Camere, cea a Senatului cu 100 de locuri şi cea a Deputaţilor cu 300, inclusiv farsa cu redistribuirile;
  • Părăsirea partidului în timpul mandatului să coincidă cu părăsirea Parlamentului. Este lipsit de demnitate să abandonezi segmentul de electorat care te-a propulsat să-l reprezinţi în Parlament;
  • Candidaţii pentru Parlament să stăpânească limba română, măcar la nivel mediu;
  • Titlurile universitare şi doctorate dobândite în timpul exercitării mandatelor să nu fie recunoscute. Banalizarea a atins asemenea limite, încât ai senzaţia că nu te poţi învârti de atâţia doctori în ştiinţe!;
  • Salariile şi pensiile parlamentarilor să nu se raporteze la cele ale omologilor europeni, ci mai de grabă, la cele ale poporului român pe care îl reprezintă;
  • Să se stabilească până la ce nivel sunt schimbaţi conducătorii de instituţii pe criterii politice;
  • La formarea guvernelor, Primul Ministru să facă parte din mediul academic, iar membrii guvernului să fie tineri, din generaţia de 30-40 de ani, şcoliţi la instituţii occidentale şi care deţin funcţii de conducere în societăţi multinaţionale;
  • Să se termine cu salariile „nesimţite” ale conducătorilor de regii autonome, agenţii ministeriale şi alte instituţii ale Statului, acordate pasămite pe criterii de performanţă. NB poporul român rămânând desigur, doar cu performanţa respectivilor, nu şi cu un trai mai bun;
  • Justiţia la vârf, cât şi Curtea Constituţională să primească o infuzie de tinereţe, pentru a scăpa odată de relicvele din vremea comunismului „ilegitim şi criminal” pe care l-au servit cu loialitate;
  • Justiţia să nu mai depună efortul de a demonstra poporului român că pedepsele sunt cu atât mai mici, cu cât furi mai mult;
  • Copiii nu trebuie să sufere pentru faptele săvârşite de părinţi, cum s-a întâmplat în vremea comunismului. Dar avem voie să ne întrebăm de ce astăzi, în mai toate funcţiile foarte bine plătite sau unde se poate fura cu acte în regulă, găsim doar copiii foştilor activişti ai partidului comunist şi ai ofiţerilor Securităţii? Şi nici măcar unul al zecilor de mii de foşti deţinuţi politici!!

Desigur acest şir ar putea continua, dar, ne oprim aici.

Nutrind speranţa că măcar o parte din sugestiile noastre vor ajunge pe masa dvs. de lucru, vă asigurăm Domnule Preşedinte, Klaus Werner Johannis, de aleasa noastră preţuire,

Preşedinte al AFDPR

Octav Bjoza

Leave a comment »

Mi-a placut….

înviorarea de dimineață

 de Marius Iordachioaia, la 11 noiembrie 2015 (preluare integrala de aici):
“Dacă străbați marea vieții privind la valuri pieirea ta e sigură.. Marinarii, adică cei care cunosc marea și știu să o străbată, nu privesc niciodată la valuri, ci numai la cer.
Asemenea lor, cei ce cunosc lumea, nu privesc niciodată la ea, ci numai la Împărăția Cerurilor.
*
Ca și în cazul lui Iov necazurile descoperă existența lui Satan și a lucrării lui. Ele continuă la cei care refuză să lupte.
Iar Satan, fiind duhul răutății, poate fi învins și izgonit doar de Duhul Sfânt, care vine la cei ce cred și cheamă Numele lui Iisus. Așa cum spunea Domnul Iisus Hristos: Iar dacă Eu cu Duhul lui Dumnezeu scot pe demoni, iată a ajuns la voi Împărăția lui  Dumnezeu.(MATEI 12, 28)
Singura victorie posibilă e prin umplerea cu Duhul Sfânt.”
Leave a comment »

“Petiție pentru transformarea Colectiv-ului în paraclis” – initiata de Parintele Savatie Bastovoi azi, 8 noiembrie 2015

“Luînd aminte la zecile de mii de voci care au chemat la rugăciune pentru sufletele celor morți la Colectiv, luînd în considerație efortul unanim al televiziunilor și presei de a transforma spațiul nesfințit al clubului Colectiv într-un loc de rugăciune, ar fi corect ca în acel loc rugăciunea să nu înceteze niciodată, mai ales că primim în continuare înștiințări despre noi morți în urma tragicului incident.

Nu cred că în România există măcar un singur om care să se simtă bine într-un club în care au murit atîția oameni. Nu cred că este cineva care va accepta să danseze pe morți, să se veselească acolo unde frații lui au murit.

Românii au obiceiul de a pune o cruce, de a înalța o troiță pe locul accidentelor rutiere și de orice fel. Astfel ei păstrează legătura cu cei plecați dintre noi.

Clubul colectiv trebuie să devină un loc de reculegere și rugăciune, un loc de pomenire a tuturor celor care și-au pierdut viața într-un mod atît de tragic. În acest sens trebuie depuse toate eforturile pentru ridicarea pe acel loc al unui paraclis. Credem că atît Patriarhia Română, cît și primăria sectorului vor face tot ce depinde de fiecare pentru a realiza acest proiect caritabil și profund uman.

Patriarhia ar putea cumpăra acel loc. Dar ar fi un gest frumos din partea patronului să-l doneze: aceasta ar fi o roadă vrednică de pocăință.

Biserica nu are zile de doliu declarate oficial, Biserica se roagă neîncetat pentru sufletele celor adormiți, pentru cei răniți, pentru bolnavi, pentru întreaga lume.

Gestul profetic al miilor de tineri care s-au rugat la Colectiv, transformînd, prind dragostea lor, strada într-un loc de rugăciune, trebuie să se materializeze.

Avînd în vedere rezonanța internațională a cazului, paraclisul de la Colectiv ar putea deveni un loc de pelerinaj pentru rockerii din întreaga lume.

Semneaza PETITIA

(sursa: aici)

Leave a comment »

Mesajul Regelui Mihai al Romaniei – la 8 noiembrie 2015

Mesajul HMK 8Nov2015

Leave a comment »

Ganduri la ziua Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, 8 noiembrie…

sf ingeri-coperta

Coperta cartii Sfintii Ingeri – in varianta originala, scrisa de Maica Alexandra (editia a IV-a, 1987) si un mic text de intampinare, o rememorare a intalnirii personale cu Ingerul, in copilarie… (courtesy of Tom Kinter)

In cartea sa, “Sfintii Ingeri” (titlul original, in engleza, “The Holy Angels”) – scrisa de Maica Alexandra – fosta Principesa Ileana a Romaniei (1909- 1991),  fiica mezina a Reginei Maria si a Regelui Ferdinand, aceasta descrie  pe cei patru arhangheli (dintre care pe primii doi biserica ortodoxa ii serbeaza azi), astfel:

Arhanghelii sunt individualităţi distincte şi sunt un ordin al fiinţelor cereşti în ele însele, împărţind natura lor şi cu Domniile şi cu Îngerii. Şi ei sunt mesageri, ca şi îngerii. Sunt şapte Arhangheli pomeniți, dintre care primii patru sunt menţionaţi cu numele lor în cărţile Bibliei.
1. Mihail (Cine este ca Dumnezeu?), cel mai mare conducător al cetelor cereşti. El este cel care a învins balaurul (Lucifer) şi l-a alungat din Rai.
2. Gavriil (Omul lui Dumnezeu) , îngerul Bunei-Vestiri.
3. Rafail (Vindecătorul lui Dumnezeu), conducătorul îngerilor păzitori şi cel ce duce rugăciunile noastre în faţa lui Dumnezeu. 4. Uriil (Focul lui Dumnezeu), interpretul profeţiilor.Numele celorlalţi trei arhangheli nu se găsesc în Scripturi. 

Cu cât cunoaştem mai mult despre îngerii luminii, cu atât suntem mai puternici în înclinarea noastră înspre bine şi abilitatea noastră devine mai ascuţită în descoperirea şi rezistenţa la capcanele întinse de inamicii noştri cei mai acerbi, îngerii întunericului. ‘Îngeri fără de trup, care staţi înaintea scaunului lui Dumnezeu și cu strălucirile cele de acolo sunteți luminaţi, şi cu revărsări de lumină în veci străluciţi şi sunteţi a doua lumină, rugaţi-vă lui Iisus Hristos să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă’.

Cartea “Sfintii Ingeri” este intre foarte putinele scrise pe aceasta tema, in toata literatura teologica. Scrisa de Maica Alexandra – Principesa Ileana a Romaniei in cea mai mare parte dupa circa 15 ani de la intrarea efectiva in monahism (pentru ca a fost inceputa inainte de calugarirea sa), adica in deceniul al 8-lea al secolului trecut, si dupa alti multi ani petrecuti in exil in SUA – unde, in anii ’50 a sustinut numeroase prelegeri şi conferinţe despre experienţele sale de dincolo de cortina de fier, ea este  “o splendidă monografie închinată angelologiei Vechiului şi Noului Testament. […] Această carte a Maicii Alexandra („Sfinţii îngeri”) este o expresie a sufletului ei curat, un suflet care L-a căutat pe Dumnezeu în toată viaţa ei, condus de îngerul copilăriei. îngerii supuşi lui Dumnezeu, sunt văzuţi numai de aceia care sunt disponibili, curaţi cu inima, precum inima de copil este curată. In acest secol, foarte puţin s-a scris despre Sfinţii îngeri. In multe minţi, îngerii sunt doar un produs al imaginaţiei, ca Santa Claus (personificare a Crăciunului, în lumea apuseană), sau stafiile magice. Insă Biblia accentuează realitatea lor şi servirea constantă în numele poporului lui Dumnezeu. Intr-o lume materialistă, care totuşi este depănată cu rău şi suferinţă, trebuie să descoperim din nou învăţătura autentică a Sfintei Scripturi despre Sfinţii îngeri. Conţinutul spiritual al întregii lumi îngereşti se comunică şi înrâureşte (influenţează), tară îndoială, conţinutul spiritual al lumii omeneşti. Maica Alexandra a arătat cât de important este locul îngerilor în viaţa omului. Ea a întreprins un studiu biblic şi patristic despre îngeri. Studiul este fascinant şi actual, subiectul fiind mai relevant astăzi decât, poate, oricând în istorie. Aceasta deoarece îngerii sunt cei care ne aduc un orizont nou de cunoaştere şi un ajutor în dezvoltarea originalităţii noastre pe linia unei frumuseţi a curăţiei şi a unui caracter superior. In mijlocul unei lumi deşirate, care trăieşte într-o perpetuă stare de criză, subiectul despre îngeri va fi de mare mângâiere şi inspiraţie pentru cei care cred în Dumnezeu şi un stimulent pentru necredincioşi. îngerii se află într-o solidaritatea ontologică (logică) cu oamenii şi cu lumea sensibilă, înălţând împreună doxologie (laudă) lui Dumnezeu. Vestindu-L pe Dumnezeu oamenilor, ei slujesc mântuirii lor.” (text extras din “Precuvântare” – de  Irineu Pop-Bistriţeanul, Episcop Vicar si traducatorul in romana al cartii).

Cartea, aparuta initial in SUA in a doua jumatate a anilor 1980, a fost tradusa in romana si a fost publicata de Fundaţia Anastasia in 2009  cu binecuvântarea Părintelui Mitropolit al Ardealului Î.P.S. Laurentiu Streza.

Cartea “Sfintii Ingeri” avea/are pe prima fila drept cuvant de inceput urmatorul gand al Maicii Alexandra – Principesa Ileana a Romaniei:

“Să nu uităm de Sfinţii noi Mucenici Mărturisitori ai închisorilor comuniste române”


 

Leave a comment »

Tinerii la rugaciune pentru tineri: “Uniti in Hristos pentru Colectiv!”

Organizatia Tinerilor din Sibiu a trimis 1300 de invitatii virtuale /anunturi de pe contul lor de Facebook pentru rugaciunea-impreuna de aseara, 6 noiembrie 2015, de la Catedrala Mitropolitana din Sibiu. Invitatia lor arata ca mai jos (sursa: aici).
chemare

Iata dedesubt  fotografia postata de ei si realizata in timpul rugaciunii Sfantului Maslu din Catedrala (vedeti alte fotografii si aici), rugaciune savarsita aseara de un numar mare de preoti din parohiile zonale. Numarul credinciosilor prezenti nu a fost insa sensibil mai mare decat este de obicei la rugaciunile saptamanale de vineri seara.

maslu_n

Daca o sa privim extrasul foto de mai jos, de pe contul Organizatiei Tinerilor din Sibiu (cu incercuirile mele), o sa constatam ca numai 73 au fost interesati de eveniment din cei 1300 care fusesera invitati, iar din cei 73, numai 37 au participat la rugaciune…

print

Am aflat astazi in plus, ca aseara, la cele cateva cluburi de obicei arhi-frecventate de tinerii din Sibiu vinerea seara, numai circa 1/5 din publicul obisnuit era prezent. Aceasta deoarece nu au mai fost acceptati tineri in localuri, daca nu mai erau disponibile locuri libere la mese.

In context, nu am putut decat sa ma gandesc la ceea ce abia citisem, sub semnatura scriitorului crestin Razvan Codrescu – “SCRISOARE CĂTRE UN PRIETEN DIN SECOLUL TRECUT” – pe care o redau in intregime dedesubt, dar si la “Gânduri către tinerii Generaţiei Noiembrie 2015: Despre Revoluţia din Iad – o revoluţie neterminată” – articolul semnat de teologul Marcel Răduț Seliște.

***

Dragul meu, îți înțeleg tristețea și îngrijorarea, dar mi-ar plăcea să rămînem lucizi – sau să găsim, în amurg de leat, luciditatea care ne-a lipsit, poate, pînă acum. Nu știu cît de naivă e „strada” (naivitatea are uneori și o notă de sublim), nici dacă dracul „își bagă coada” sau doar „și-o măsoară”,  dar cine se mai sinchisește de ce credem sau de ce ni se pare nouă, fosilele visătoare ale secolului XX? 

Hai să nu ne mai codim și s-o spunem pe-a dreaptă: nu mai e lumea noastră, e lumea LOR! Noi pe a noastră am jucat-o și am pierdut-o. O s-o ducem cu noi în mormînt și o să dăm socoteală în fața lui Dumnezeu, care poate va fi mai bun cu noi decît merităm.  
În orice caz, ei nu mai au nevoie de noi: mai mult îi încurcăm. Ei nu mai simt nici o nevoie de diacronia tradiției, în al cărei duh ne-am proiectat noi existența, ci le este perfect de ajuns sincronia conjuncturilor.  Dumnezeu știe cît e bine și cît e rău în toate. Și oricît nu s-ar mai sinchisi de El, sînt totuși copiii Lui. Tot așa cum, oricît n-am mai fi pe aceeași „lungime de undă”, sînt totuși copiii și nepoții noștri. Se cade, mîhniți sau senini, să ne rugăm pentru ei, ca să nu se aleagă praful de suferințele și de aspirațiile lor, așa cum s-a ales de ale noastre. Iar dacă nu-i putem face să ne iubească, atunci măcar să încercăm să nu-i facem să ne urască. 
Mai departe… o să vadă Dumnezeu de lumea Lui.
Al tău, cu bune și cu rele, 
Răzvan Codrescu
Leave a comment »

Rugaciuni si comemorari ortodoxe la Mitropolia Ardealului din Sibiu, ieri, 6 noiembrie 2015

Preotii slujitori a mai multor biserici din Sibiu si din zona au oficiat vineri seara, de la orele 19.30, slujba Sfantului Maslu in Catedrala mitropolitana – intru usurarea suferintei celor care sufera cumplit in spitale, urma incendiului de la Clubul Colectiv din capitala.

Mai apoi, la ora 22.30, in bataia clopotelor ce s-a auzit in tot orasul, s-a savarsit parastasul de pomenire pentru cei 32 de tineri morti (pana la acest moment) in acelasi grozav incendiu de la data de 30 octombrie 2015. Dumnezeu sa-i odihneasca in pace si sa intareasca pe cei in chinuri si familiile lor!

caterdrala_1_6 nov

Slujba Sfantului Maslu la Catedrala Mitropolitana din Sibiu – pentru ajutorul duhovnicesc si trupesc al tinerilor arsi din spitale si al familiilor lor (incendiul Club Colectiv), 6 noiembrie 2015. ora 19.30 (sursa fotografiei si alte informatii, aici)

catedrala_3

Parastas de seara la Catedrala Mitropolitana din Sibiu – pentru pomenirea tinerilor decedati in incendiul de la Club Colectiv: 6 noiembrie 2015. ora 22.30 (sursa fotografiei si alte informatii, aici)

catedrala_2

Leave a comment »