anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Pagini de istorie anticomunista…

Cu catava vreme in urma am vizionat un film in doua parti, pe care il inserez si eu mai jos, film-interviu realizat de jurnalista Maria Petrascu. Despre ea am aflat mai multe citind pagina de azi de pe blogul jurnalistului Victor Roncea, pe care va invit sa o parcurgeti.

Maria Petrascu a fost cea care a mijlocit preluarea marturiilor nepretuite din filmul de mai jos, intervievand pe doi dintre luptatorii anticomunisti ramasi in viata in 2008 (data realizarii filmarii): domnii Nicolae Purcarea si Teofil Mija (medic). Primului, datoram aparitia recenta a cartii de memorii  “Urla haita…Pitesti, Canal, Gherla, Jilava, Aiud” (Ed. Sfintii Inchisorilor, 2013), iar celui de al doilea datoram cartile “Noi nu am avut tinerete” (Ed. Lux Libris, Brasov, 2005) si “Generatia neinfranta” (Brasov, 2008).

Interviul filmat este o pagina de istorie vie, o contributie esentiala la intelegerea – atat de necesara – a ceea ce am fost si suntem – ca popor, ca evolutie istorica. Marturiile celor doi aduc la suprafata elemente esentiale privind nasterea, evolutia si distrugerea miscarii legionare din Romania, singura dispusa la jertfa totala in lupta impotriva comunismului ateu.

Luptatorii Anticomunisti ai Romaniei – Nicolae Purcarea si Teofil Mija (interviu realizat de jurnalista Maria Petrascu):

***

***

In film (partea I, minutele 6-10), se vorbeste si despre monumentele anticomuniste din Ardeal, respectiv crucea din marmura de la Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus si monumentul Calvarul Aiudului de la Rapa Robilor din Aiud (foto mai jos).

Ambele monumente au fost realizate de acelasi arhitect, Anghel Marcu, si in aceeasi idee: comemorarea tuturor crestinilor care s-au jertfit in lupta legionara anticomunista din Romania. Crucea de marmura de la Sambata, ridicata (1994-1995) si sfintita acolo, in stanga portii Manastirii,  in octombrie 1995, a fost realizata la initiativa luptatorului anticomunist Ion Gavrila Ogoranu, si reuneste anual, in jurul datei de 20 iulie – Sfantul Ilie, pe toti cei care doresc sa aduca prinos de recunostinta martirilor temnitelor comuniste. Monumentul Calvarul Aiudului a fost realizat in perioada 1992-1999. In film, medicul Teofil Mija marturiseste despre faptul ca Parintele Arsenie Boca, ce se afla calugar si staret la Sambata si inriurise o miscare mistic-crestina fara precedent acolo (in anii 1943-1948) a fost duhovnicul multora dintre cei inrolati in rezistenta anticomunista din Muntii Fagaras, motiv pentru care s-a ales aceasta locatie pentru ridicarea monumentului acolo.

Monumentele anticomuniste ridicate la Manastirea de la Sambata (foto stanga) si la Rapa Robilor din Aiud (foto dreapta)

Un lucru mai putin cunoscut, in context, este faptul ca Principesa Ileana a Romaniei, calugarita sub numele de Maica Alexandra, monahie si o vreme stareta la prima manastire ortodoxa de maici, cu vorbire in limba engleza, ctitorita de ea in SUA (unde si-a trait o buna parte a anilor de exil), a ridicat doua monumente mai modeste in curtea Manastirii sale “Schimbarea la Fata” din Ellwood City (Pennsylvania, SUA): o troita de lemn si o cruce de piatra ce poarta o inscriptie lamuritoare (foto mai jos). Inscriptia suna astfel :”This cross is dedicated to the memory of all Christians who died in prisons and concentration camps.” Tot pe terenul manastirii din Ellwood City se gaseste o cruce similara simbolului legionar. Interesant este faptul ca in testamentul sau, Principesa Ileana -Maica Alexandra, a cerut in mod expres ca mormantul sau se fie asezat la baza monumentului crestinilor care au murit in inchisori sau in lagare de concentrare:   (link aici – la testament)

Fotografii ale troitei si crucii memoriale din incinta Manastirii Shimbarea la Fata de la Ellwood City (Pennsylvania, SUA), ctitorita de Principesa Ileana a Romaniei, devenita (in 1967)  Maica Alexandra. Sursa fotografiilor de mai sus, aici.

2 Comments »

Botezul Domnului – pictura si ganduri ale Parintelui Arsenie Boca despre botez

Sf Ioan Botezatorul

Sfantul Ioan Botezatorul – pictura a Parintelui Arsenie Boca, pe tavanul micului pronaos al bisericii pe care a pictat-o in intregime in satul Draganescu de langa Bucuresti

“Intrăm în crestinism de mici, tare de mici, prin Botez. Atunci ni se „inoculează” crestinismul. Atunci suntem născuti a doua oară din apă si din Duh – Botezul (…)”

Toti crestinii sunt botezati si totusi nu toti se mântuiesc. De ce? Iată de ce: Darurile Botezului stau înlăuntrul făpturii noastre nevăzute, asteptând sporirea vârstei si vremea mintii, când, prin propovăduirea Bisericii, aflăm despre comoara cerească cea ascunsă în tarina fiintei noastre.”

“Curătirea deplină a firii, întâmplată prin Botez, asteaptă si vremea mintii, când curătirea e aflată efectiv prin porunci.”

“Desi înzestrati cu darurile Botezului, totusi n-am scăpat de războiul momelilor. Momeala nefiind păcat, e permisă de Dumnezeu să cerce cumpăna libertătii noastre. (…) Sfântul Marcu Ascetul ne lămureste: Hristos prin cruce si prin Harul Botezului ‘slobozindu-ne de orice silă, n-a împiedicat aruncarea gândurilor în inimă. Aceasta pentru ca unele din ele, fiind urâte de noi, îndată să fie sterse; altele, fiind iubite, în măsura în care sunt iubite să si rămână; si astfel să se arate si harul lui Dumnezeu si voia omului, ce anume iubeste: ostenelile din pricina Harului, sau gândurile din pricina plăcerii’. Aici stă pricina pentru care noi, desi botezati, totusi mai avem trebuintă si de al doilea Botez, al pocăintei, întrucât nu suntem ca îngerii neschimbabili.”

“Darurile Sfântului Botez ne îmbie, lăuntric prin constiintă, si dinafară prin cuvântul Bisericii, la împlinirea poruncilor lui Dumnezeu.”

“Fiecare din noi, ori stim, ori nu stim, ori credem, ori nu credem, purtăm pe Hristos Iisus si pe Duhul cel Sfânt în temelia făpturii noastre celei duhovnicesti. Hristos Iisus Cel cu Cruce, este asadar piatra unghiulară, temelia zidirii noastre celei duhovnicesti. Aceasta e adevărat pentru toti cei botezati.

Mai sus – extrase din scrierile Parintelui Arsenie Boca.

Leave a comment »

Contemporaneitate (I)…

image-13singura schimbare

pentru deţinuţii de conştiinţă
ai comunismului
din ospicii şi temniţe
mai exista o
lume liberă…
azi
oamenii ce mai au
vreo fărâmă de conştiinţă
sunt deţinuţii politici
ai unei libertăţi
tot mai
demente…
dacă în comunism
oamenilor
li se lua libertatea
pentru a fi reeducaţi
democraţia
este acea transă hipnotică colectivă
în care politicienii ţin popoarele
în vreme ce libertatea lor
este arestată şi
reeducată…
 
 
Mai sus – o poezie scrisa de Marius Iordachioaia la 16 febriarie 2013, si un desen ce il reprezinta pe poet, realizat de violonista Gabriela Mihaita David.
2 Comments »

Cararea Imparatiei – de audiat…

Lectura cartii Parintelui Arsenie Boca – Cararea Imparatiei, de catre Valeriu Mîrza (Audiobook):

1 Comment »

Parintele Savatie Bastovoi – premiu pentru cea mai buna carte de poezie a anului 2013

La 3 ianuarie 2014, Jurnal de Chisinau anunta in “Topuri-2013 JURNAL (Cultură)premiul acordat celei mai bune carti de poezie (link la pagina jurnalului – din care am preluat mai jos):

528284_638529672856960_1025767946_n

Parintele Savatie Bastovoi, vara 2013. Sursa imaginii – aici.

<<Cea mai bună carte de poezie a anului:

Carte de despărţire” de Savatie Baştovoi, apărută la Editura Cathisma, e un model de înnoire a poeziei prin revenire la tradiţie. Acest volum vine după o absenţă de 16 ani a autorului din sfera poetică.
„Ființă complexă, introvertită, și deopotrivă foarte sociabilă și viu prezentă printre mireni, părintele Savatie este acel gen de trăitor întru Hristos de care contemporaneitatea confuză în care ne scăldăm are stringentă nevoie, îl caută. Pentru a funcţiona ca bornă și „foiță de turnesol”. Limbajul său frust, accesibil, frugal, cald şi iubitor este plin de miez, sens și autentică pulsație duhovnicească”, se menţionează într-o cronică de pe http://www.manastiri-basarabene.com.
„Carte de despărţire” e scrisă din suflet, pentru suflet. Poemele autorului au limpezime, profunzime, putere tămăduitoare. Iată câteva rânduri din poezia „Cerbul de foc”: „În viaţă n-am făcut nimic de seamă,/ Am fost un călător, nimic mai mult./ Am vrut să fiu cu îngerii de-o seamă,/ Dar m-am rănit de-un bulgăre de lut./ Trec printre oameni ca printre copaci/ Timid ca o jivină oarecare/ Şi mă ascund de vânători dibaci/ În dosul răsăritului de soare”.>>

2 Comments »

Principesa Ileana – Maica Alexandra: un destin regal romanesc intru credinta (II)

Mai puteti citi cateva ganduri despre Principesa Ileana a Romaniei, devenita Maica Alexandra – in prima manastire ortodoxa de maici cu slujire in limba engleza din SUA pe care a fondat-o,  in articole anterioare de pe blogurile mele:

In 2011, cartea scriitoarei canadience Bev Cooke, cu titlul original “Royal Monastic. Princess Ileana of Romania – The story of Mother Alexandra” a fost tradusa la noi si a aparut si in Romania, sub titlul ”Principesa si monahie. Domnita Ileana – Maica Alexandra”, Ed. Sophia, Bucuresti. Cartea originala a aparut  in prima sa editie la Conciliar Press, Canada, in septembrie 2008 si a fost nominalizata la Word Guild awards in acelasi an 2008, la categoria Young Adult (mai multe detalii, aici).

Dedesubt se poate asculta un interviu in limba engleza al autoarei  Bev Cooke despre cartea sa – Royal Monastic – Princess Ileana of Romania, interviu din data de  20 septembrie 2008:

[audio http://audio.ancientfaith.com/interviews/afp_2008-09-20.mp3]

mother alexandra

Maica Alexandra s-a stins la 21 ianuarie 1991, la varsta de 82 de ani, dupa ce, in septembrie 1990, bolnava fiind, a reusit sa mai ajunga si sa viziteze Romania, dupa 42 de ani de exil in care nu-si mai vazuse tara. Imediat dupa vizita sa in Romania, la 23 septembrie 1990, eseistul Nicolae Stroescu Stînişoară a realizat un interviu telefonic cu Maica Alexandra, interviu transmis apoi de la microfonul postului de radio Europa Liberă. Interviul poate fi citit aici.

Jurnalele americane au semnalat disparitia Principesei Ileana – Maica Alexandra, in ianuarie 1991, incepand cu ziarul ‘The New York Times‘. Doua extrase din ziarele vremii, mai jos.

                                                                 Ziarul american “The Hour” – Jan 22, 1991:

                                            Ziarul american “Sarasota Herald-Tribune” – Jan 23, 1991:

sarasota 1
***
sarasota 2
***

Ileana57


Principesa Ileana cu prima sa carte, “Traiesc din nou”, 1952 (photo – courtesy of  Mr. Tom Kinter)

IMG_2682

Mormantul Principesei Ileana – Maica Alexandra de la Manastirea din Ellwood City, Penssylvania, SUA

***

7 Comments »

Principesa Ileana a Romaniei – Maica Alexandra: un destin regal romanesc intru credinta (I)

HolyAngels “Sfintii Ingeri”  – cu titlul original  “THE HOLY ANGELS – by Mother Alexandra (Princess Ileana of Romania),  Light and Life Publishing Company, Minneapolis, 4th printing,  1987, este o carticica pe care fiica mezina a suveranilor Romaniei Mari (Regele Ferdinand si Regina Maria), Principesa Ileana, a inceput sa o scrie inca laica fiind si a finalizat-o dupa intrarea sa in monahism (s-a calugarit in 1967 sub numele de Maica Alexandra), prima editie aparand in a doua jumatate a anilor ’70 in SUA.

Autoare a doua carti mai cunoscute, dintre care doar prima tradusa si aparuta in tiraj edificator si in Romania – “Traiesc din nou” (cu titlul original                               “I LIVE AGAIN – by Ileana, Princess of Romania, Rinehart & Company, New York, 1952) si “Spitalul Inima Reginei” (cu titlul original “HOSPITAL OF THE QUEEN’S HEART” – by Ileana, Princess of Romania, Rinehart & Company, New York, 1954), Domnita Ileana (nascuta in 1909), cum era numita  in Romania – in vremea cat a trait aici, nu a uitat niciodata tara sa, pentru care a facut mai mult decat se cunoaste, pana la trecerea sa in viata de dincolo, in 1991.

Cateva ganduri dupa ce am citit cartea care m-a impresionat enorm, “Traiesc din nou“, o carte aflata intre primele zece carti pe care le-as nominaliza in lista mea de lecturi de referinta parcurse de-a lungul vietii, am notat intr-o pagina anterioara de blog (link aici). O carte zguduitoare, despre un destin de exceptie, cu toate ca ea se refera numai la prima parte a unei povesti de viata regale fara pereche. In 1952, la publicare, Principesa Ileana se gasea la mijlocul vietii, iar ceea ce a mai trait de atunci incolo, adica  inca 40 de ani de viata in exil (exil impus inca din ianuarie 1948 membrilor Familiei Regale a Romaniei), reprezinta un alt parcurs existential legat de tara pe care a iubit-o cu tot sufletul, Romania, si careia i-a fost in masura posibiulului, sprijin din diaspora in toti anii de dupa plecarea de aici.

Se cunoaste foarte putin despre Principesa Ileana, dupa ce a parasit Romania in 1948. Din aproape in aproape, am identificat elemente de marturie care pot reface, macar partial, o adevarata efigie de destin regal romanesc intru credinta. Principesa Ileana a fost, inca din copilarie, un om cu o profunzime spirituala speciala. Un spirit religios, deschis spre cautarea radacinilor fiintiale. Asa l-a cunoscut si a legat o relatie stransa, dar scurta (fortuit rupta prin exilarea din Romania in 1948) cu Parintele Arsenie Boca cel care generase in anii 45-48, la Sambata, o miscare mistica crestina fara precedent. De la Parintele Arsenie a deprins Principesa Ileana rugaciunea inimii, cum avea sa scrie ea insasi in “Introducere la rugaciunea inimii“, cuprinsa in volumul tradus in Romania “Traiesc din nou” (Ed. Humanitas, Bucuresti, 2010):

“Am citit adesea Rugaciunea lui Iisus in carti de rugaciuni si am auzit-o in biserica, dar ochii mi s-au deschis pentru intaia data acum cativa ani, in Romania. Acolo, in micuta manastire Sambata, ascunsa in inima codrului intunecat, in bisericuta alba ce se oglindea in lacul montan ca de clestar, am intalnit un calugar ce practica ‘rugaciunea inimii’. Pace si liniste profunda domneau in Sambata acelor timpuri; era un loc al tihnei si al tariei; ma rog Domnului sa fi ramas asa.”

Cartea scrisa in anii ’70, “Sfintii Ingeri” de catre Principesa Ileana, reprezinta “o splendidă monografie închinată angelologiei Vechiului şi Noului Testament“.  Autorul Cuvantului-inainte al cartii, un teolog recunoscut (Basil Pennington), afirma: “Deşi tradiţia este foarte bogată şi cei mai mari învăţători şi mistici au dedicat îngerilor pagini întregi şi tratate, eu nu cunosc nici o lucrare contemporană comparabilă cu această măreaţă şi foarte amplă antologie concepută de Maica Alexandra.” La originea cartii stau insa trairi din copilarie ale prinicpesei, care s-au amplificat apoi in a doua parte a vietii. In Epilogul cartii, Maica Alexandra, scria:

Într-o zi, dis-de-dimineaţă, când aveam şapte ani, am văzut îngeri. Sunt tot atât de sigură azi cum am fost şi atunci. Nu am visat, nici ‘n-am avut vedenii’. Ştiu precis că ei erau acolo, cu mare claritate. N-am fost nici mirată, nici înspăimântată. N-am fost nici măcar înfiorată, ci teribil de bucuroasă. Am vrut să le vorbesc şi să-i ating. Camera noastră, a copiilor, era luminată de zorii zilei şi am văzut un grup de îngeri stând în jurul patului fratelui meu mai mic. Eram atentă, altfel n-aş fi putut auzi vocile lor. […]  Nu eram decât un copil când mi-am văzut îngerul păzitor. Pe măsură ce timpul a trecut, sporadic mi l-am amintit şi i-am recunoscut prezenţa, dar cel mai des l-am ignorat. Paradoxal, doar răul şi supărarea m-au trezit şi mi-au limpezit viziunea. Poate că datorită celor văzute şi celor suferite în război şi sub ocupaţia comunistă, în anii ce au urmat, am fost supusă unor coşmaruri diabolice. Singura mea salvare în timpul acestor vise era să fac semnul Crucii. Am ştiut întotdeauna că eram adormită, că era un vis conştient dar era o tortură ca să mă trezesc…

Cateva amintiri speciale legate de Principesa, devenita Maica Alexandra in 1967 si in acelasi an ziditoare si  coordonatoare, ca stareta, a primei manastiri ortodoxe de maici din SUA, Manastirea “Schimbarea la Fata” din Ellwood City, Pennsylvania, provin de la marele mucenic al temnitelor comuniste, Parintele Gheorghe Calciu. Dupa peste 21 de ani de detentie, la inceputul lunii august 1985, Parintele Calciu era expatriat in SUA de catre regimul comunist. Pe aeroportul din New York, dupa aterizare, avea sa fie intampinat intr-un fel special:

Cand am aterizat pe pamantul american, nu cunosteam nici un nume de roman care sa locuiasca acolo, in afara de Arhiepiscopul Valerian, fie-i pomenirea de trei ori sfanta, despre care aflasem ca se exilase in Portugalia. Nu stiam cine era noul episcop. Dar Biserica din America s-a facut simtita, prin prezenta la aeroportul din New Youk a unei delegatii de preoti din partea Episcopiei, care mi-a daruit o cruce veche si frumoasa de argint, din secolul al XVII-lea, scrisa cu litere chirilice. Crucea imi fusese trimisa de Maica Alexandra – Principesa Ileana a Romaniei, fondatoare si stareta a Sfintei Manastiri “Schimbarea la Fata” (extras dintr-un articol mai amplu, in extenso aici).

In cartea “Viata Parintelui Gheorghe Calciu” sotia sa, preoteasa Adriana Calciu, isi amintea ca prima manastire vizitata de ei in America a fost “Schimbarea la Fata” din Ellwood City, Pensillvanya, acolo unde era stareta Maica Alexandra – Principesa Ileana a Romaniei, fiica Reginei Maria si a Regelui Ferdinand : “Eu si parintele am iubit-o foarte mult pe printesa. Era trecuta de 80 de ani cand am intalnit-o. O femeie atat de buna si sfanta, iar din gura ei ieseau numai cuvinte de aur! ‘Spuneti-mi maica, si nu printesa!’, ne ruga mereu.

Dupa expulzarea si asezarea fortuita pe pamant american, familia Parintelui Gheorghe Calciu a fost gazduita si a locuit cateva luni de zile la Manastirea din Ellwood City, la Maica Alexandra (din august si pana in decembrie 1985). Nu cunosteau inca pe nimeni, si acolo au gasit un camin primitor.

Nu se cunoaste exact in ce an, Maica Alexandra a ridicat in curtea Manastirii ‘Schimbarea la Fata’ din SUA, o troita de lemn inchinata martirilor inchisorilor comuniste. In orice caz, acest lucru s-a intamplat inainte de februarie 1988, poate cu mult inainte, deoarece in testamentul sau din acel an, ea a cerut ca mormantul sa-i fie asezat exact la baza acelei troite. In fotografiile de mai jos (prima mai veche, a doua mai recenta, se observa mormantul Maicii Alexandra din curtea Manastirii sale din Pennsylvania, in spatele sau aflandu-se troita martirilor romani ai inchisorilor comuniste.

Poate ce deloc intamplator, un mare marturisitor al temnitelor comuniste, Ioan Ianolide, avea sa scrie cam in aceeasi perioada a anilor ’80, in cartea sa “Intoarcerea la Hristos” (Ed. Christiana, Bucuresti, 2006)  o “Scrisoare catre Maica Alexandra“, in care formula:

Maria Ta si Maica, bine ai venit in tainitele inimilor noastre, caci poporul acesta a fost prea mult inselat si fript de incoronate capete, platind pacate si raspunderi de care nu se simte vinovat si care sunt rani si morminte in trupul lui etern. Asa ca avandu-te pe tine vlastar regesc in manastire, aprinsa de  dorul neamului romanesc pentru credinta stramoseasca, te simtim ca un balsam si un motiv de reconciliere. Maica, fii sigura ca te rogi impreuna cu tot neamul crestinesc si romanesc!

malexgrave.preview

Mormantul Principesei Ileana – Maica Alexandra si, in spate, Troita ridicata de ea in memoria detinutilor din inchisorile comuniste din Romania.

Pr Ileana grave

Mormantul Principesei Ileana – Maica Alexandra de la Ellwood City si, in spate, Troita ridicata de ea in memoria martirilor temnitelor comuniste din Romania.

Am identificat de curand o copie a testamentului, in limba engleza, al Maicii Alexandra (foto mai jos). Un testament simplu si scurt, la masura la care ajunsese viata sa spirituala. Este lizibil mai jos, si am incadrat cu rosu doua fraze care mi-au retinut atentia, caci spun multe. Sunt doua dorinte speciale ale sale:

– “As vrea sa fiu ingropata la picioarele crucii dedicate celor care au murit in lagarele de concentrare (temnitele comuniste)

– “Cutia rotunda ce contine pamant romanesc sa fie ingropata alaturi de mine“.

Adusese cu ea pamant romanesc. La plecarea precipitata din Bran, dupa abdicarea fortata a nepotului sau, Regele Mihai al Romaniei, si ea a fost fortata sa ia drumul exilului – la 7 ianuarie 1948, dar a reusit sa ia ca pe un talismna mult iubit, un pumn de tarana al tarii sale. O parte din el a daruit unei biserici din New York, iar o parte a tinut mereu langa ea. Cutiuta sa rotunda cu pamant romanesc a fost pastrata toti anii alaturi, iar in perioada vieturii la Manastirea din Ellwood City era stiut ca o tinea pe o noptiera de langa patul sau din chilie. Acea cutiuta a dorit sa o insoteasca si Dincolo… Despre cea de a doua particica de pamant romanesc, scria  Doina Uricariu in vol. I al cartii sale “Maxilarul inferior” (Ed. Polirom, Iasi, 2010, p. 297):

Din 1999 stau la New York. Intr-o buna zi am descoperit, la Catedrala Bisericii Episcopale din New York, caseta in care se pastreaza un pumn de pamant romanesc luat de la Bran, in 1947, de Domnita Ileana, cum ii spuneau romanii […]. In jurul acestei casete a existat dintotdeauna o aura legendara. Se spune ca unul dintre cei ce rascoleau prin lucrurile familiei regelui, care pleca la inceputul lunii ianuarie 1948 in exil, ar fi dat peste aceasta caseta si a vrut s-o confiste, crezand ca eeste ‘a gold vanity case’, cum povesteste cea acuzata ca ar avea asemenea obiect asupra ei. Scrisa in engleza, povestea domnitei merita sa fie reprodusa cu vorbele ei: ‘It is not gold and it is not vanity case. It means nothing to you but everything to me. The metal box contains a handful of Romanian soil.’ Aceasta caseta ovala aurie sta in Catedrala Bisericii Episcopale din New York, sub icoana Fecioarei Maria, ferecata in aur si argint, o icoana pe care Regina Maria i-a daruit-o fiicei sale mult iubite (n.n. Principesa Ileana). E insotita de o placuta de bronz cu stema Romaniei, de pe timpurile monarhiei, pe care s-au sapata cuvintele: ‘În memoria parintilor mei, Regele Ferdinand si Regina Maria, precum si a tuturor celor care s-au sacrificat pentru Tara. Aici se gaseste o particica de pamânt românesc LIBER. Textul a fost scrijelit inainte de caderea Zidului Berlinului si de decembrie 1989, cu multi ani inainte.

testament Principesa Ileana bis

Testamentul Principesei Ileana a Romaniei – Maica Alexandra, din februarie 1988.

14 Comments »

“Nu suntem născuţi de timp…”

P Arsenie-tarziu
Parintele Arsenie Boca, la iesirea din biserica din satul Draganescu – pe care a pictat-o in intregime in interior.
Fotografia este facuta in jurul anului 1985.
Nu suntem născuţi de timp, ci de veşnicie. Aşa se face că avem într-o fărâmă de ţărână şi celălalt tărâm. Deşi trăim o vreme îmbrăcaţi de lumea aceasta, totuşi ni se întâmplă clipe când fratele vis şi sora moarte ne dau târcoale şi ne despică făptura în două. Avem clipe în care scăpăm de sub chingile celor patru dimensiuni ale lumii văzute şi ne trezim deodată într-un alt mod de-a fi şi pătrundem într-un alt mod de-a cunoaşte.

Parintele Arsenie Boca, in cartea “Cararea Imparatiei”, capitolul “Imparatiile iubirii

1 Comment »