anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Fotografiile zilei…

La marginea luminii…

In tara vascului…

Aminirile ghetii…

DSC02782

Leave a comment »

Dan Puric – la lansarea cartii sale “Suflet romanesc”, Libraria Sofia din Bucuresti, 20 ianuarie 2014

Leave a comment »

Cu Parintele Savatie, prin viata…

Ieri am citit prin minunata, ultima aparuta, carticica a Parintelui Savatie Bastovoi – “Carte de despartire“…  Balsam pentru adanc de inima prinsa intre abisul intunecat si zarea fara limite, intinse in fata posibilului uman. Sunt intre aceia care ii cauta cuvantul, intai de om, si-apoi de increstat cu har dumnezeiesc – a Parintelui Savatie care a devenit. Cred ca multi suntem cei care invatam de la el, intelegem altfel sau ne intelegem altfel, citindu-l, ascultandu-l. Transmite puternic, fiindca traieste intre limite – dar cu Dumnezeu, fara teama, asumat total. Este, desigur – fara sa vrea sau sa creada ca este – un model de a trai Aici. Inspira nadejdea de a pasi cu curaj si mai ales cu demnitate – pana la capat.

Ieri aveam nevoie sa citesc din ce scrie, ca sa ma regasesc, sa ma rezidesc, caci cenusa care devenim arzand, pare uneori ca ne leapada definitiv. Luand intre palme carticica sa de despartire, mi-a vibrat din degete si pana in adancuri, si preluand acel soi de impartasire atat de “bastovoian” am putut pleca mai departe, spunandu-mi, “o sa pot si eu”…

Cu cateva ore in urma, a scris pe blogul sau, dupa o lunga tacere… Sunt cicatricile proaspete pe care o alta experienta le incrusteaza in firea sa. Unchiul sau, fratele tatalui, este inchis in penitenciar.  Parintele Savatie si-a asternut gandurile in legatura cu toate acestea, aici: “Cît costă să-ți săruți iubitul în penitenciarul nr. 13?

 

***

Preiau mai jos cateva dintre cele scrise de Parintele Savatie Bastovoi pe contul sau de Facebook cu ceva timp in urma, cat si autoportretul pe care l-a pictat, “caci nimeni nu stie mai bine ce-i in sufletul omului, decat omul insusi si Dumnezeu“.

394282_353220004695488_1603558454_n

Parintele Savatie Bastovoi – autoportret, 2011 (preluat de aici)

***

Despre om și Dumnezeu

Omul se teme să afle că ceea ce a gîndit el despre Dumnezeu este fals. Că Dumnezeu s-ar putea dovedi a fi bun. Omul se teme să meargă la întîlnire cu Cel pe care L-a vorbit de rău mai înainte de a-L fi cunoscut. Omul e mîndru, el se teme să se întîlnească cu Creatorul. Pentru că el a furat hainele Lui şi a mers cu ele la bal. El a furat numele Lui şi a scos bani din bancă şi a semnat afaceri care nu-i aparţin. Omul a făcut datorii enorme şi s-a lăudat tuturor că este el stăpînul. Iar acum el a aflat că Adevăratul Stăpîn l-a chemat la El şi înnebuneşte de ruşine. El îşi caută motive pentru a se mai reţine. El inventează minciuni. El se împotriveşte şi vorbeşte de rău pe Stăpîn. Pentru că el crede că Stăpînul îl cheamă ca să-l mustre. Stăpînul însă îl cheamă ca să-l facă moştenitor.

2 Comments »

Cu gandul la Parintele Arsenie Boca…

Am avut de curand marele privilegiu sa vizitez si sa dialoghez cu nepoata Parintelui Arsenie Boca, doamna profesor in psihologie Zoe Daian (aflata la varsta de 78 de ani). Aflasem de dumneaei citind cartea ingrijita de teologul Romeo PetrasciucParintele Arsenie Boca – Fiti ingaduitori cu neputintele oamenilor“, publicata in 2013 la Editura Agnos din Sibiu. In carte, coordonatorul dedica un mic capitol acestei intalniri speciale in care consemneaza amintirile nepoatei despre unchiul sau, duhovnicul atat de iubit al Ardealului –  amintiri delicate, adanci si pline de dragoste.

Sub impresia recenta a propriei mele intalniri cu nepoata Parintelui Arsenie, nu am sa consemnez deocamdata decat foarte putin aici, lasand sa “dospeasca” in interiorul meu trairile de care m-am bucurat. Poate in timp gandurile personale se vor decanta si voi gasi caderea de a scrie si eu cateva randuri despre aceasta intalnire. Insa as vrea sa aduc deocamdata marturie  aici faptul ca Parintele Arsenie Boca a fost cu adevarat “o lumina” in viata familiei regale a Romaniei, si mai ales in cea a mezinei cuplului Regina Maria si Regele Ferdinand, respectiv a Principesei Ileana (devenita peste ani Maica Alexandra de la Manastirea ortodoxa din Ellwood City, Pennsylvania, SUA). Intre fotografiile pe care le pastreaza doamna Daian, se gaseste una (pe care o reproduc mai jos, de pe net) care il arata pe Parintele Arsenie in vesmant alb si incins cu braul lat de piele, cu mana in sold, asezat langa o colonada. Fotografia a fost facuta la Castelul Bran, si poarta pe spatele sau scrisul Parintelui Arsenie, dedicatia catre nepoata sa si locul si data fotografiei. Esta datata 10.XI. 1946, la Bran.

boca-2

Parintele Arsenie la Castelul Bran, 10 noiembrie 1946

Nu stim cu precizie cand si cum a intrat in viata Principesei Ileana, dar si a Regelui Mihai si a Reginei-mama Elena, Parintele Arsenie, spre calauzire duhovniceasca. In cartile pe care le cunosc, personal am gasit doua sau chiar trei variante, insa nici una foarte clara.  Mai mult chiar, in Procesul verbal de interogatoriu al parintelui de la 5 octombrie 1955 dat la securitate, afirma ca Principesa Ileana a venit la Sambata pentru prima oara in vara lui 1947, “ca sa cunoasca manastirea, sa ma cunoasca pe mine si sa-mi asculte predicile mele“ (mai multe detalii, aici). Ori pe verso-ul fotografiei pastrate la Doamna Zoe Daian, Parintele datase anul 1946, cand vizitase castelul Bran, desigur, la invitatia Principesei.

Dupa cum se stie de-acum fara dubii, la 27 iunie 1947, Parintele Arsenie Boca – pe atunci inca staret la Manastirea Brancoveanu  de la Sambata de Sus, a revenit la Bran pentru sfintirea capelei de langa castel, unde Principesa Ileana se ocupase sa pregateasca locul de veci al inimii mamei sale, Regina Maria a Romaniei (trupul se pastreaza alaturi de al Regelui Ferdinand, la Biserica Manastirii Curtea de Arges). Principesa mostenise Castelul de la Bran incepand cu iulie 1938, cand a murit Regina Maria, iar in 1940, imediat dupa cedarea Cadrilaterului, s-a ocupat ca inima Reginei Maria sa ajunga la Bran, adusa fiind de la Balcic, acolo unde fusese initial depusa, la dorinta testamentara a reginei. Parintele Arsenie Boca a fost cel care a fost ales pentru a face slujba de sfintire a capelei de la Bran, de catre Principesa Ileana.

Cert este de asemenea faptul ca pana astazi in bisericuta veche a Manastirii de la Sambata unde a pastorit Parintele Arsenie, se pastreaza tabloul votiv al Regelui Mihai al Romaniei (link aici), si sunt numai 3-4 locuri in tara, unde asemenea fresce au rezistat perioadei comuniste.

In august 2013 a aparut in presa, dupa stiinta mea, cea mai noua fotografie scoasa din arhive, in care este prezent Parintele Arsenie Boca. In acea fotografie apare insa in apropierea Principesei Ileana, imbracata in costum national. Ziarul “Lumina” din 14 august 2013, sub semnatura lui Adrian Nicolae Petcu, publica articolul insotit de aceasta fotografie (pe care o preiau mai jos din sursa amintita), si o dateaza ca fiind din 15 septembrie 1946, cu prilejul resfinţirii Bisericii „Sfânta Treime“ din Braşov. Parintele Arsenie este cel din dreapta, cu privirea in jos.

Dupa ce Principesa Ileana a fost silita sa paraseasca Romania, in primele zile ale lui ianuarie 1948, dupa abdicarea nepotului sau, Regele Mihai, “destinul” a facut ca pianul din castelul Bran sa ajunga chiar la familia unchiului Parintelui Arsenie (in fapt aici la unchiul sau si-a vietuit adolescenta, dupa divortul parintilor parintelui), care era tatal Doamnei Zoe Daian (povestea “intamplarii”  despre pianul regal, mi-a spus-o Doamna Daian). Acel pian vienez, pe care cantasera Regina Maria, si apoi Principesa Ileana, avea sa fie pianul pe care Parintele Arsenie, in jurul anului 1950, avea sa cante el insusi, cel putin o data (o alta “intamplare minunata” prin care un neinstruit in pianistica, asa cum era Parintele, putuse interpreta magistral o partitura la pian, vazuta pentru prima oara…). Acel pian este pastrat si azi, cu drag si sfintenie, in casa nepoatei sale, si am avut nespusa bucurie sa il ating si sa-i aud sunetele…

Inchei cu un mic extras dintr-o scriere a Parintelui Arsenie Boca, ce se gaseste prinsa in volumul “Cuvinte Vii” (Ed. Charisma, Deva, 2006), scriere datata 30 decembrie 1949, la Prislop, purtand titlul “Ca de la sine inteles“:

… Iisus vrea ca fapta buna sa izvorasca natural dintr-o natura buna, intr-un chip dezinteresat, cum creste bobul de grau si cum izvoraste apa din stanci, fara sa se preocupe de bunatatea lor. Fapta buna e buna numai daca e acoperita de smerenie. (Nu de fatarnicia smereniei sau de interes acoperit.) Smerenia e ca dragostea: nu cauta ale sale. ‘Vreau ca omul sa fie bun, chiar daca n-ar fi Rai sau Iad.’ Cuvantul acesta a fost interzis pe vremuri (Charron, 1541-1603), din cauza spiritului sceptic care domnea in filosofia timpului, dar adevarul lui ramane: vointa unei naturi bune, care sa faca binele ca pe-un lucru de la sine inteles. O natura buna (imbunatatita) isi simplifica de la sine principiile si ingradirile. Omul s-ar apropia de natura originara, a carei icoana printre noi, numai copiii o au.

4 Comments »

Despre Ingeri…

ingerul-de-la-mormantul-domnului

Ingerul de la Mormantul Domnului – Manastirea Mileseva (Serbia) – desen de Gabriela Mihaita David

“Descoperirea că Sfinţii îngeri şi demonii au o origine comună e şocantă. Într-adevăr ei au fost făcuţi deopotrivă creaturi libere de o infinită frumuseţe şi înzestraţi cu o voinţă liberă, absolută, perfectă. Felul în care au folosit însă această libertate a dus la uimitoarea despărţire între îngeri şi diavoli: creaturi diferite cu destine atât de îndepărtate  unele de altele ca şi răsăritul de apus, ca şi cerul de iad.  Odată cu ultimul om care se va naşte pe pământ, o încleştare cumplită se va dezlănţui în lumea spirituală, cu consecinţe asupra destinului final al omenirii. Inevitabil, acest conflict ne afectează mai mult decât ne dăm seama. Atâta timp cât noi înşine suntem făptuitori liberi şi decizia ne aparţine întotdeauna, nimic bun sau rău nu ne poate forţa să acţionăm împotriva voinţei noastre. Totuşi, prin fiecare faptă a noastră şi în special ca creştini, noi ne aflăm fie de o parte, fie de cealaltă. Totuşi, nu trebuie să uităm nici o clipă că răul nu este egal cu Binele. Răul îşi are originea în folosirea greşită a voinţei libere de către satana. Satana nu poate fi creatorul, fiind el însuşi o făptură creată. Numai Dumnezeu este Creator. ‘Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte’ (Facerea 1, 31).”

***

“Pentru o mai bună cunoaştere a îngerilor şi a naturii lor, trebuie să cercetăm mai întâi întreaga Biblie, atât Vechiul cât şi Noul Testament, ca să cunoaştem ceea ce ne-a fost descoperit despre fiinţele spirituale; numai după aceea putem culege cronologic datele, în raport cu cărţile Bibliei. Dar, în primul rând, când ne referim la aceste fiinţe cereşti, trebuie să înţelegem că termenul „înger” este folosit vag şi inexact, pentru că în greceşte înseamnă pur şi simplu „trimis” şi, corect vorbind, asta s-ar aplica numai celor două categorii de îngeri în directă relaţie cu omul. Îngerii şi arhanghelii, deşi spirite, nu sunt supranaturali. Dumnezeu singur e supranatural pentru că El singur este necreat. Ca şi noi, sfinţii îngeri sunt creaţi, sunt fiinţe naturale, ca o parte a lumii, ca şi noi. „Pentru că întru El au fost făcute toate, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute” (Coloseni 1, 16). Un înger are personalitate, individualitate şi o voinţă a sa, aşa cum avem noi; dar, pe de altă parte, nu ne seamănă. Când se manifestă în faţa noastră, un înger ia înfăţişare omenească, dar, fizic, nu e niciodată asemenea unei fiinţe umane, ci numai imaginea mentală a ei. Dacă ştim atât de puţin despre ei, este pentru că de regulă nu-i vedem cu ochii noştri de fiinţă muritoare, iar percepţia noastră spirituală este fie neclară, fie nedezvoltată. […]  Sfântul Vasile spune că în ochii lui ‘substanţa lor este o răsuflare de aer sau un foc nemuritor şi de aceea sunt localizaţi ori devin vizibili în forma propriilor lor trupuri, acelora care sunt demni să-i vadă’. Sfântul Vasile vrea să spună că ei iau o individualitate vizibilă exprimată în formă umană, dar intangibilă. Sfinţii îngeri, de la începutul creaţiei lor, sunt fiinţe complete, dar fără formă materială. Sunt de o superioritate absolut neînțeleasă nouă, dar fac parte din viaţa noastră: prin bunătatea nemărginită a lui Dumnezeu, sunt destinaţi, în marile momente ale istoriei, să fie mesagerii Celui Preaînalt către cei de jos. Ei sunt şi cei care ne conduc paşii, ne păzesc, ne apără, ne povăţuiesc, ne protejează şi ne alină de la naştere până la mormânt. Îngerii sunt în întregime spirite pure: nu sunt delimitate nici în timp şi nici în spaţiu, nici nu cunosc tinereţea sau bătrâneţea, ci numai viaţa veşnică în deplinătatea ei.”

1390546_637916842918243_807753357_n

“Maica Domnului cu sfinti alesi si ingeri” – detaliu de pe icoana realizata in lemn de nuc de Parintele Savatie Bastovoi in 2013 (link la icoana)

***

“De la început, aceste cete îngereşti au fost concepute ca împărţite în trei ierarhii. Sfântul Dionse Areopagitul le numeşte „coruri”. Acesta este termenul cel mai potrivit, pentru că întreaga lor activitate este ca un veşnic cânt de laudă şi de mulţumire Celui Preaînalt. Întâi vin Serafimii, Heruvimii și Scaunele. Aceştia sunt sfetnici şi nu au de-a face direct cu oamenii, ci sunt cufundaţi într-o nesfârşită iubire şi adorare a lui Dumnezeu. Nici o altă creatură nu este capabilă de o dragoste atât de intensă faţă de Dumnezeu. Apoi vin Domniile, Stăpâniile şi Puterile. Ele sunt înţelese ca fiind conducătorii spaţiului şi stelelor. Planeta noastră, în consecinţă, ca parte a galaxiei, este sub domnia lor. În alt fel, noi nu avem contact direct cu al doilea cor. În al treilea rând vin Începătoriile, Arhanghelii şi Îngerii. Aceştia au în sarcina lor specială pământul nostru. Ei sunt executanţii voinţei lui Dumnezeu. Studiul nostru se va ocupa mai ales de acest al treilea cor de îngeri. Arhanghelii sunt individualităţi distincte şi sunt un ordin al fiinţelor cereşti în ele însele, împărţind natura lor şi cu Domniile şi cu Îngerii. Şi ei sunt mesageri, ca şi îngerii. Sunt şapte Arhangheli pomeniți, dintre care primii patru sunt menţionaţi cu numele lor în cărţile Bibliei.
1. Mihail (Cine este ca Dumnezeu?), cel mai mare conducător al cetelor cereşti. El este cel care a învins balaurul (Lucifer) şi l-a alungat din Rai.
2. Gavriil (Omul lui Dumnezeu) , îngerul Bunei-Vestiri.
3. Rafail (Vindecătorul lui Dumnezeu), conducătorul îngerilor păzitori şi cel ce duce rugăciunile noastre în faţa lui Dumnezeu.   4. Uriil (Focul lui Dumnezeu), interpretul profeţiilor.  Numele celorlalţi trei arhangheli nu se găsesc în Scripturi. Cu cât cunoaştem mai mult despre îngerii luminii, cu atât suntem mai puternici în înclinarea noastră înspre bine şi abilitatea noastră devine mai ascuţită în descoperirea şi rezistenţa la capcanele întinse de inamicii noştri cei mai acerbi, îngerii întunericului. ‘Îngeri fără de trup, care staţi înaintea scaunului lui Dumnezeu și cu strălucirile cele de acolo sunteți luminaţi, şi cu revărsări de lumină în veci străluciţi şi sunteţi a doua lumină, rugaţi-vă lui Iisus Hristos să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă’. ”

Extrase din cartea “Sfintii Ingeri” (titlul original, in engleza, “The Holy Angels” – carte scrisa de Maica Alexandra – Principesa Ileana a Romaniei)

2 Comments »

Admirandu-l pe Dali (V): casa lui Salvador si a Galei Dali din Portlligat

DSC00700Opera Daliniana este socanta. Poate nu pentru toti si poate mai putin azi, cand societatea a e- sau in-voluat spre perplexizare, incat placiditatea in fata grotescului ca si in fata divinului a impietrit incredibil… Totusi, Salvador Dali a fost, in vremea cat a trait si a creat, un artizan al imposibilului posibil. Ramane pentru biografii sai cei mai ferventi sa descopere cat din Dali se agata in forta de Ingerul Cazut si cat de Ingerul Luminii, imprumutand ori furand orice adiere de Paradis Pierdut ori Paradis Posibil si transpunandu-l in imagine ori forma. Poate a rupt din fiecare stare a mintii sale materie si ardere de agonie, de extaz, de triumf, de speranta fara limite, sau poate ca doar s-a jucat cu nelimitele din om. Nu stiu si nu am caderea sa disec eu mai mult, dar pot spune ca in vara trecuta am explorat, ca un novice ce sunt, o parte din universul existential al artistului, vizitand cateva centre spaniole de referinta in legatura cu existenta si creatia lui. Pentru mine tot ce am vazut si simtit a fost revelatie. Am scris si inserat poze, in partile anterioare ale aceluiasi titlu generic de mai sus, pe acest blog.

Pe aceasta pagina, voi insera imagini din jurul si din casa (initial o mica baraca pescareasca in buza valurilor) pe care iubitii si apoi sotii Dali au dezvoltat-o si locuit-o cu atata drag in jur de 40 de ani (mai ales verile) in satul pescaresc Portlligat din Catalonia. A fost universul unei vieti socante, pestrite, incredibile, similare expresiei artistice daliniene sub inspiratia nesfarsita a Galei, in jurul careia a gravitat cea mai insemnata parte a creatiei daliniene. Casa are o amprenta si o originalitate cu totul iesite din comun…

Leave a comment »

Preintampinare

31-01-2014

“Albastru de…” -desen de Gabriela Mihaita David

Cerul ma trece, in urcare,  prin feliile lui

Cu vapori de apa tot mai densi, din care apoi brusc, mai sus,

Valatucii de nor imi razbat lent dincolo de pleoape,

Invandand golul orbitelor mele intrate in hiperlumina

Straina si complet nepamanteasca,

Deodata cu destramarea firescului de om ce eram.

La inceputul ascensiunii vanturile ma inghetau lent,

Si nu stiu ce a fost intai, suspendarea gandului sau invazia hiperluminii.

Mai sus, mai departe,  nu ma mai stiu si nu ma mai recunosc nimic.

E neantul abisului  ce se casca in sus, dincolo de orice poate sa simta un om…

4 Comments »