anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

“Morții cui sînt mai frumoși?” – Kiev, 20 februarie 2014…

…Astfel de ciocniri se pot întîmpla oricînd și oriunde, iar faptul că avem ipaduri și iphone nu ne-a ridicat deloc deasupra instinctului de turmă. Oamenii pot fi scoși să moară oricînd și oriunde, dar astăzi ei au fost scoși să moară în numele Europei și a Democrației…” – extras din articolul de azi al Parintelui Savatie Bastovoi (titlul de mai sus ii partine) – aparut ca text scurt alaturi de o teribila filmare de pe strazile din Kiev – unde azi a fost un teribil masacru… Urmarim inmarmuriti ceea ce se intampla in Ukraina: vedeti aici>>>

Leave a comment »

Vremea cand din nou se despart apele peste Romania…

Cu exact un an de zile inainte, la 20 februarie 2013, notam pe vechiul meu blog una dintre rarisimele “insemnari politice” sau ecouri politice, pe care le-am pus/ le pun pe blogul meu. Aceasta fiindca blogul nu este dedicat unor astfel de subiecte, eu nefiind vreun specialist ori analist de profesie…  Totusi – ca cetatean, am uneori accese de uimire pe care simt sa le impartasesc si  aici. Suntem “obisnuiti” deja de multi ani cu balciul politic romanesc, si pare ca nimic nu ne mai mira. Si totusi… eu am fost surprinsa la maximum, un an de zile in urma, si am scris un mic comentariu, “Interesanta mutare politica de azi“, pe care va invit sa il cititi… Azi, 20 februarie 2014, la exact un an de zile, am citit la randul meu un articol de specialitate, care m-a pus pe ganduri, in sensul in care incep sa deslusesc posibilele cauze ale uimirii mele maxime – de acum un an de zile. Cititi, si meditati si dumneavoastra: “Klaus Iohannis, pionul Germaniei pe tabla de sah intinsa de Rusia la Bucuresti“.

Leave a comment »

…Si punctul de vedere al Parintelui Savatie, despre “cazul” Iulia Ionescu

Scufița Roșie cu decor ortodox” – se numeste un mic gand aparut azi pe site-ul “barikada.md”, asternut de DSC06268Parintele Savatie Bastovoi, cu privire la “cazul” fetei de 15 ani plecata din Bucuresti sa se (re)gaseasca intr-o manastire din Moldova, cu mult mai devreme decat altii… o tanara a carei precocitate duhovniceasca greu si prost inteleasa se poate face in vremurile noastre!!!… Iata si gandurile Parintelui Savatie:

Felul în care a ajuns presa română să provoace isterii din nimic este un caz vrednic de tratatul de dezinformare a lui Vladimir Volkoff.

Ucraina arde, Belgia implementează eugenia nazistă, iar presa română vorbește de o săptămînă despre o fată dusă la spovedit.

Călătoria fetei cu trenul spre o mănăstire din Moldova este prezentată cu lux de detalii: un adevărat film american, cu polițiști care o caută și cu părinți care trec prin clipe chinuitoare din cauza pierderii fetiței. Fetița are 15 ani, ceva mai mare decît Scufița Roșie trimisă oarecînd de mama ei să traverseze codrul fioros. Din toată această poveste mai lipsește lupul, dacă lupul n-o fi, în varianta media românească, chiar părintele duhovnic, spintecat și jupuit fără cruțare de vînătorii mediatici…” Cititi continuarea aici…

1 Comment »

Poezie crestina contemporana: poetul Marius Ianus

Marius Ianuş ştie câtă putere are cuvântul scris. De aceea se vede scriind de acum încolo doar lucruri din perspectivă” (nota Danielei CÂRLEA ŞONTICĂ la articolul ei despre re-devenirea poetului Marius Ianuş, 28 mai 2010).

Un paragraf extras din articolul Danielei CÂRLEA ŞONTICĂ:

Ca să ai succes în lumea literară contemporană, trebuie să faci valuri, cum se spune. Să scrii ceva atât de percutant şi de şocant încât să te faci auzit, iar după ce ochii şi urechile sunt asupra ta, poţi să te numeşti autor. Nevoia de teribilism şi de exprimare liberă era atât de mare după căderea comunisului la noi, încât apariţia lui Marius Ianuş s-a pliat exact pe aceasta. Teribilismul lui a fost iubit, adulat, pus în reviste şi cărţi. A fost numit “părintele fracturismului”, alături de un alt scriitor, Dumitru Crudu. A început să fie copiat atât de mult încât s-a plictisit el însuşi de curentul inventat. Dar nu o evaluare critică doresc să fac prin acest articol, ci să relatez o minune. Da. Cuvântul este mare, ne este teamă să mai numim astfel un lucru evident din sfera aceasta. Ce s-a întâmplat însă cu Marius Ianuş este chiar o minune. Dacă un om care a scris versuri depresive, cu imagini scabroase şi şocante – cu mult talent, este adevărat – dacă un astfel de om lasă totul şi spune într-o zi: “Regret tot ce am scris, eu l-am aflat pe Hristos!”- nu vi se pare o minune?

***

Suntem acolo unde trebuia să fim

de Marius Ianuş – la 17 februarie 2013

În durerea vieții, ca într-un ospiciu,
cercetăm cu frică norii de siliciu,
să vedem din vreme dacă-n veacul rău
va deschide-n Ceruri Domnul Semnul Său.

Îl va face astăzi? Îl va face mâine?
Se adună neaua, moale ca o pâine,
se adună neaua, împletind pe jos
un covor de Stareț Domnului Hristos.

Va striga din Ceruri, cu durere mare,
Trâmbița temută cu înfiorare?
Va întoarce viața, năruind-o-n Sus,
cu Mânie Sfântă, Blândul Domn Iisus?

Astăzi… poate mâine… poate înc-un drum,
dar suntem acolo unde-i scris să fim. (R)

Leave a comment »

Parabola fiului risipitor – in talmcirea IPS Bartolomeu Anania

image-28

“Intoarcerea fiului risipitor” – desen de Gabriela Mihaita David

Leave a comment »

Despre lepadarea consimtita a libertatii umane cu care am fost daruiti la nastere de Dumnezeu – Creatorul

Cele de mai jos sunt cateva extrase din cuvantul recent al Parintelui staret Hariton Negrea de la Manastirea Petru Voda (cuvant publicat pe site-ul manastirii la 11 februarie 2014 – link aici pentru intregul text), urmasul Parintelui Justin Parvu, despre acceptarea actelor de identificare electronica a persoanei.  Iar sub text, o recenta inregistrare video cu Parintele Hariton, realizata de fratele Gabriel Teodor Gioacas – administratorul blogului Apologeticum (publicarea pe Youtube a filmarii dateaza de ieri, 14 februarie 2014), pe aceeasi tema: acceptarea sau nu a actelor biometrice cu cip, acte care in primavara acestui an (aprilie) vor incepe a fi introduse oficial si in Romania!!!

“Porunca Noului Testament este ca creştinul să dea, cu supunere şi bună rânduială, ascultare puterii stăpânirii lumeşti prin respectarea legilor, dacă ele nu sunt potrivnice lui Dumnezeu, plata birului, dacă nu este asuprit. Celui căruia eşti dator cu cinstea, dă-i cinstire, zice apostolul, şi cu adevărat li se cuvine cinstire celor care ne-au condus bine, sufletele şi trupurile. Celui cu vama, dă-i vama, zice iarăşi apostolul – dar dacă nu eşti la vamă, de ce să plăteşti vamă? Dacă nu vreisă treci vama în spaţiul Schengen, de ce să plăteşti vamă Schengen? Plus că, după cuvîntul Domnului, vama sufletului e mai importantă, de aceea să ne temem, şi pentru aceea să agonisim s-o trecem cu bine.

Da, sufletul şi trupul creştinului aparţin lui Dumnezeu şi nu pot fi date nici măcar omului însuşi, darămite altora, sau slujitorilor satanei. Sufletul şi trupul nu sunt de dat nimănui, ele sunt Biserica lui Dumnezeu, sfinţită, şi afierosită Lui, cumpărată cu preţul Sângelui Fiului lui Dumnezeu. Dacă cineva, fie arhiereu, fie cleric, fie credincios mirean, cutează a spune că creştinul trebuie să-şi dea sufletul şi trupul bir cezarului, sau că trebuie supunere faţă de cezar chiar dacă asta înseamnă pierderea vieţii veşnice, pierderea harului, un asemenea om care predică nemântuirea şi sclavia, e vrednic de anathema, el şi învăţătura sa mincinoasă, satanică, potrivnică Scripturii şi Sfinţilor Părinţi. Asemenea oameni sunt precum iudeii de odinioară care ziceau: Nu avem alt împărat decât pe Cezarul.

Azi identificarea nu o face Cezarul, iar omul să fie pasiv, şi deci nevinovat, aşa cum au făcut odinioară Nero şi ceilalţi tirani prigonitori ai creştinismului. Acum Cezarul cere ca omul însuşi, din voia sa, cu conştiinţa sa, să se numească pe sine slugă a lui antihrist, şi obiect într-o maşinărie drăcească. Cezarul cere tocmai acest gest liber, pentru ca nu el să poarte vinovăţia tiraniei, ci omul însuşi să fie responsabil pentru propria sa lepădare. De aceea, la nivel teologic, nu contează în prim-plan obiectul sau modul prin care se face lepădarea, atâta vreme cât ea asociază voinţa liberă a creştinului cu simbolulnumărului numelui fiarei, contează conştiinţa cu care s-a făcut acea consimţire, gradul de consimţire. Păcatul se raportează la două puteri sufleteşti: puterea libertăţii voinţei şi puterea înţelegătoare sau cuvântătoare, sau de cunoaştere, prin urmare păcatul fără voie şi fără ştiinţă e tot păcat, chiar dacă e canonisit mai uşor, şi lesne de iertat la Dumnezeu. Diferenţa dintre actele respective este doar gradul de consimţire a omului cu satana.”

Leave a comment »

“Cu Hristos te intalnesti, mai intai, in iad.” Convorbiri despre disperare, cautare, durere si mantuire

Cartea cu titlul de mai sus este o carte de convorbiri cu monahia Siluana Vlad, aparuta in 2013 le Editura Lumea Credintei. Dialogurile au fost realizate de cativa ziaristi si un preot, si au aparut in perioada 2004-2013 in revista “Lumea Credintei”. Prefata ziaristului Razvan Bucuroiu ne prezinta cum a cunoscut-o si receptat-o el pe Maica Siluana (paginile de mai jos sunt preluate de pe site-ul scriitorului Razvan Codrescu), pe vremea cand dumneaei activa la Craiova si facea misionarism in penitenciare si case de copii. In prezent (de mai multi ani deja), Maica Siluana se ingrijeste si coordoneaza Centrul de formare si consiliere “Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil” din Iasi.

Când ai gustat iadul în tine şi nu îl mai proiectezi pe ceilalţi, nu mai poţi să uiţi şi nu mai poţi să-L cauţi decât pe M SILUANA1Dumnezeu şi cum uiţi să zici Doamne ajută-mă, Doamne miluieşte-mă, cum năpădeşte groaza aceea pe tine din nou şi o vezi în tine. Chiar când te uiţi la celălalt care face ceva rău, tot înlăuntrul tău o simţi.

Pentru lumea secularizată în care trăim „iadul” este un cuvânt „de groază” care face parte mai degrabă din terminologia hollywoodiană, decât a vieţii reale.

Pentru omul creştin însă, iadul este o realitate de la care, de multe ori, porneşte chiar viaţa noastră duhovnicească. Şi dacă pentru lumea secularizatã „iadul” este un capăt de drum, pentru lumea creştină iadul poate fi chiar începutul unui drum a cãrui continuare este, paradoxal, bucuria.

Toată lumea ştie că bucuria este darul lui Dumnezeu, dar e paradoxal felul în care l-am dobândit, cum l-am primit, căci Dumnezeu îl dă tuturor şi ne cheamă pe toţi să-l luăm.

A fost un moment în care am realizat că eu nu pot să fac nimic bun, că eu nu pot să fiu fericită, că orice aş face nu iese bine si că oricât m-aş strădui şi că oricât m-aş ambiţiona şi oricât m-aş ruga, sfârşesc prin a face ceva care mă întristează, care mă face să-mi fie ruşine, care mă face să mă simt stingherită, cel puţin în fata mea, dacă nu în faţa celorlalţi, unde să zicem că-mi făceam rost de o justificare.

Eu m-am întors în biserică târziu după ce am trăit mult şi profund în această lume, gustând din toate durerile ei, din toate deznădejdile ei, dar şi din toate bunătăţile, frumuseţile câte puţin, cât am putut, dar din toate dimensiunile creaţiei omeneşti am gustat.” (extrase din carte, Maica Siluana Vlad)

Leave a comment »

“Noi nu informam lumea despre Adevar si Iubire”… – Parintele Savatie, Chisinau, 12 februarie 2014

‘Propaganda Café’ din Chisinau a gazduit miercuri, 12 februarie, de la ora 19:00, o intalnire  atipica cu Parintele Savatie Bastovoi. La invitatia jurnalistei Natalia Morari, ea fiind și patroana localului ‘Propaganda Café’, Parintele Savatie a pregatit o actiune de misionarism in spatiul modern-ateu pe tema ‘Biserica si Propaganda‘. 

Noi nu informam lumea despre Adevar si Iubire. Noi trebuie sa iubim si sa marturisim, sa fim in Adevar. In acest fel biserica isi indeplineste ‘propaganda’, predica, menirea” – a afirmat Parintele Savatie in interviul acordat la final jurnalistilor prezenti la cafenea. Subiectele concrete ale dialogului dintre ieromonahul de la Manastirea Noul Neamt si obisnuitii cafenelelor, au fost:  “Face Biserica propaganda? Concureaza aceasta cu propaganda de stat? Cine face propaganda impotriva Bisericii? Unde e limita intre libertate si pacat? Valorile lumii occidentale, pe care incercam sa le preluam, cum sunt vazute de catre Biserica? Pot fi impacate aceste lucruri? Si in final, lupta sau nu Biserica cu procesul de modernizare a tarii?”  Discutia a fost moderata de profesor universitar Virgil Paslariuc – doctor in istorie.

Pe media au aparut cateva stiri despre eveniment:

Propaganda Café” s-a transformat pentru o seară într-o agoră de discuții despre Biserică și mîntuire

Filmul-blitz al evenimentului, in prezentarea jurnalului de stiri Jurnal TV 1 din Republica Moldova – vizionati aici. (fotografiile de mai jos sunt extrase din acest reportaj TV).

De citit si cel mai recent interviu al Parintelui Savatie Bastovoi (din 13 februarie 2014), aparut in ‘Ziarul de Garda’ din Republica Moldova: “Ieromonahul Savatie Baştovoi: Oamenii de stat caută în biserici ceea ce nu au: credibilitate“. Este un interviu amplu – despre sine, despre lupta pentru adevar si dreptate, despre penitenciare si incarcerarea care se intampla si oamenilor nevinovati (in cazul de fata – unchiul si fratele parintelui), despre pierderea libertatii – ca cea mai mare pedeapsa, despre exprienta personala cu detinutii, dar si despre cartea sa ultima – “Învăţăturile unei prostituate bătrâne către fiul său handicapat” – romanul pe care îl aşteaptă editorul francez  – un roman despre copiii din orfelinate, pe care parintele a avut ocazia să-i cunoasca de mic, de pe când mama sa era directoare la tabăra de pionieri din satul natal.

pr savatie 2md pr savatie 1md

2 Comments »

“Să nu te crezi pierdut”

Decupez azi unul dintre cele 10 ganduri din “DecalogulParintelui Savatie Bastovoi, cuprins (si) in a sa “Carte de despartire” (Ed. Cathisma, 2013), si il redau mai jos. Titlul sau este cel de mai sus:

DSC06267

Parintele Savatie, aprilie 2013

Eu sunt o fire înclinată spre deznădejde, cunoscând toate relele care ies din această cădere sufletească. Dar într-o zi mi-a venit gândul salvator. Mi-am zis că Dumnezeu cunoştea căderile mele, şi cele trecute, şi cele viitoare şi totuşi m-a creat, iar Dumnezeu nu aduce pe nimeni pe lume spre pierzare. Dacă ne-am născut înseamnă că Dumnezeu şi-a pus toată încrederea în noi. E o mare încurajare să te gândeşti că Dumnezeu are încredere în tine. La disperare omul e capabil de orice rău, el se porneşte cu război împotriva propriei fiinţe, având parcă o plăcere demonică din a-şi călca propriile principii, practic sinucigându-se spiritual. Cred că orice duhovnic adevărat îşi începe sfătuirea de după spovedanie prin cuvintele: „Să nu deznădăjduieşti”.

Cititi si ultima scriere de pe blog a Parintelui Savatie (din 10 februarie 2013): Penitenciarul nr. 13 – un loc al diavolului de unde viața se ridică la cer

Iar pentru cei aflati in Chisinau, maine este programata o intalnire cu Parintele Savatie:  “Propaganda” Cafe – Intalnire cu parintele Savatie Bastovoi , maine – 12 februarie 2014 , la Chisinau , ora 19.00

Leave a comment »

Marturia medicului Dan Eniu despre binecuvântarea de a-l trata pe Sfântul Părinte Justin Parvu

Alaltaieri, 9 februarie 2013, pe site-ul Revistei Atitudini – a Manastirii Petru Voda din jud. Neamt, unde a vietuit Parintele Justin Parvu, a aparut exceptionala marturie  pe care medicul chirurg-oncolog clujean Dr. Dan Eniu, cel care l-a ingrijit si operat pe Parintele Justin in toata perioada de la internarea sa cu diagnosticul de cancer la stomac (21 aprilie 2013) si pana la trecerea sa in Imparatia Dreptilor (16 iunie 2013) a adus-o.  “Mărturia dr. Eniu despre binecuvântarea de a-l trata pe Sfântul Părinte Justin” este radiografia exacta a unei misiuni cu totul speciale, in care puterea omului si puterea lui Dumnezeu interfera, si in care dragostea isi arata intru totul forta. Ieri, 10 februarie 2014, Parintele Justin ar fi implinit pe Pamant 95 de ani. Domnul sa-l odihneasca in pace in Imparatia Sa!

DSC02109

Mormantul Parintelui Justin Parvu din aripa bisericutei sale dragi de la Manastirea Petru Voda

Leave a comment »