anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Fotografia zilei: darul din mana Regelui Mihai al Romaniei

Ma aflu intre cei care citesc cu regularitate blogul Principelui Radu al Romaniei (devenit de cateva zile jurnalul regal online, cu noua adresa: www.romaniaregala.ro), care de aproape 7 ani de zile, prin intermediul acestui site, ne informeaza cu regularitate si precizie despre toate evenimentele importante in care este implicata Famila Regala a Romaniei.

Ieri, 22 decembrie, la Castelul de la Savarsin, Familia Regala a intampinat o serie de colindatori si vizitatori, ca in fiecare an – in ultima vreme. Personal, in 2011, in ziua de Craciun, am participat la slujba din biserica ortodoxa de la Savarsin unde a fost prezenta o parte a familiei (link aici).

Am remarcat in jurnalul regal online de ieri, in seria de fotografii de la Savarsin (link la pagina – aici), doua, pe care le preiau mai jos, pentru semnificatia lor cu totul speciala:

Dec22_Savarsin-448

DSC_1925

parintele-arsenie-boca-165575

Regele Mihai a primit in dar o carte-marturie despre Parintele Arsenie Boca, duhovnicul iubit al romanilor. Poate parea un dar sau un gest oarecare, dar nu este asa! Pentru multi romani, Parintele Arsenie Boca este un sfant, desi nu este canonizat inca. Este “Omul lui Dumnezeu” – in care oamenii si-au pus si isi pun si azi toata nadejdea, mormantul sau de la Prislop atragand constant, uneori intr-o singura zi (ziua de trecere la Domnul) peste 12.000 de oameni. Dincolo de acestea, Parintele Arsenie Boca a fost puternic legat de Familia Regala a Romaniei, in anii ’40, cand membri ai Casei Regale au vizitat Manastirea de la Sambata – unde era duhovnic si staret, si cand Principesa Ileana ii cerea sfat sau sprijin, inclusiv invitandu-l la Bran pentru a face slujba de sfintire a Capelei unde urma a fi depusa inima Reginei Maria a Romaniei.

3 Comments »

Povestea celui de al patrulea Crai de la Rasarit…

domnul-iisus-hristos1

Domnul Iisus Hristos – desen de Gabriela Mihaita David

O istorie veche ne spune că de la Răsărit a mai plecat un crai (în afară de cei trei) să-L afle pe Hristos…  Artaban îl chema pe acest al patrulea crai şi a plecat şi el cu aur mult să-L afle pe Pruncul Iisus. Dar, în calea lui, a întâlnit oameni flămânzi, necăjiţi, săraci, bolnavi şi, făcându-i-se milă de ei, le-a tot dat din aur până când, apropiindu-se de Vifleem, s-a trezit că nu mai are nimic. Şi s-a întristat foarte Artaban, dar, în somn, i s-a arătat Iisus şi i-a zis: „Nu te întrista, Artabane, căci, amin zic ţie, tu M-ai aflat cu adevărat pe Mine!”

Se apropie Crăciunul! Vrei să-L afli şi tu, cititorule, pe Pruncul Iisus şi să I te închini Lui? Vrei să prăznuieşti cu adevărat Naşterea Domnului? Intră atunci cu ajutor în casa celui sărac, necăjit, bolnav, căci El a zis: „Orice aţi făcut unuia dintre aceşti mai mici, Mie Mi-aţi făcut” (Matei 25, 40).

Părintele Iosif Trifa – Tâlcuirea Evangheliilor duminicilor de peste an

5 Comments »

Un dialog despre Parintele Arsenie Boca – la B1TV

Am urmarit in seara zilei de 21 decembrie (aseara), de la ora 23, in cadrul emisiunii Alinei Badic de la postul B1 TV – “360 de grade“, un dialog cu privire la personalitatea Parintelui Arsenie Boca, invitati fiind jurnalistul Cristian Curte (redactor al revistei Formula As) si Cristian Filip (presedintele Fundatiei Crestine Parintele Arsenie Boca).

S-a vorbit despre cateva cazuri de vindecare minunata inraurite de Parintele (inclusiv prin prezentarea unei bucati din filmul documentar  in care Maica Marina Lupou de la Manastirea Bic aduce propria marturie de vindecare), despre relatari cu privire la constatari supra-firesti din timpul detentiilor Parintelui si despre mesajul si specificul picturii Parintelui Arsenie de la Biserica din Draganescu (cu imagini inserate). Cu toate ca tendinta media este de a prezenta cazuistica intr-un format adesea hiperbolizat, uneori departe de realitate – pentru un impact maxim, am remarcat de aceasta data o suficienta decenta, luciditate si ponderare a abordarii. Personalitate inca foarte controversata in tocmai sanul bisericii ortodoxe romane, Parintele Arsenie Boca este unul dintre cei mai iubiti si venerati duhovnici romani (plecati la Domnul) ai timpurilor de azi. Numeroasele carti aparute dupa 1990, intre care cele mai valoroase sunt cele scrise de insusi Parintele Arsenie (“Cararea Imparatiei“, “Cuvinte vii“), dar si cele din seria de care s-a ocupat unul dintre ucenicii din urma ai Parintelui, Pr. Daniil Stoenescu in ultimii 8 ani, au reusit sa recompuna profilul unui adevarat Om al lui Dumnezeu. Filmele documentare realizate maiastru de Nicolae Margineanu si Ion Costin Manoliu au constribuit si ele la recompunerea unei necesitati: canonizarea Parintelui Arsenie. Pentru cei dintre laici care nu cunosc inca cine a fost Parintele Arsenie Boca, emisiunea din aceasta seara, a putut aduce cateva franturi de marturie de la doi dintre culegatorii de seama ai acestora, invitatii emisiunii. Cateva fotografii preluate din emisiune, mai jos:

DSC02623

DSC02640 DSC02627

Leave a comment »

Altii despre noi: Carpathia salbatica (II)

La inceputul lunii iunie 2013, la Londra, in prezenta  Principesei Margareta si a Principelui Radu ai Romaniei, a fost vizionat intr-un cadru restrans, in premiera, episodul al doilea al filmului documentar britanic despre Romania“Wild Carpathia” – cu titlul  “From the Mountains To The Sea”.

Filmul (partea a II-a), realizat admirabil de Travel Channel și European Nature Trust, introduce in acest episod informatii si filmari de pe traseul: Dunare-Portile de Fier, statiunea Herculane  (candva cea mai mare si cunoscuta din Europa pentru apele ei curative), Podgoria si cramele de la Jirov,  statiunea Calimanesti de pe valea Oltului,  Manastirea Cozia, Parcul Natural Cozia, soseaua Transalpina – una dintre cele doua cele mai spectaculoase sosele montane de mare altitudine din tara, Sinaia (unde Charley Ottley, naratorul filmlui, intalneste si intervieveaza, la domeniile Castelului Regal Peles, pe Principesa Margareta – pe tema defrisarilor pagubitoare din Romania dar si pe alte teme de suflet ale mostenitoarei regale), Parcul Natural Bucegi, Castelul Bran (si un mic intreviu cu directorul castelului,  Corin Trandafir, care subliniaza aspectele pozitive ale retrocedarii castelului unui ramuri a familiei regale romanesti), orasul Brasov si imprejurimile, Sighisoara, Calarasi, Delta Dunarii (numita “Amazonul Europei”), incepand cu Tulcea si pana la localitatea Crisan, Padurea Letea, Lacul Babadag, dar si un mic interviu cu canoistul Ivan Patzaichin, (originar din Delta Dunarii). Acest al doilea episod se opreste cu prezentarea Romaniei la zona in care Delta Dunarii imbratiseaza Marea Neagra.

Filmul finalizeza cu frazele: “Romania e o tara de o frumusete grandioasa, cu cea mai mare intindere de paduri virgine din Europa si cea mai mare intindere mlastinoasa (Delta Dunarii). Dar ele nu merita conservate doar din motive academice, seci…” De remarcat inserarea, de la minutul 34:40 si pana la 38:10, a unei reclame turistice pentru Romania a canalului Travel Channel in care apar statiunile Calimanesti, Sovata si cele de la Marea Neagra. Un film/ episod care, urmarit cu luciditate, ne face sa ne intrebam cu amaraciune: ce am facut si ce facem in prezent, noi- romanii, ca sa meritam cu adevarat un asemenea areal?…

Leave a comment »

Sa ne amintim… Craciunurile anilor ’80

DSC09414

Atmosfera intregii societati este schimbata. Mos Craciun cel minunat, inmiresmat, bun si sfant e inlocuit de Mos Gerila, paiata fardata a materialismului dialectic. Nu mai plutesc ingeri in aer, ci fum, ura si dispret. Nu se mai crede in minuni, ci in satiu nelimitat care nu este niciodata satisfacut.

Bucurestiul si-a schimbat arhitectura, dar cu deosebire si-a schimbat sufletul de sarbatoare. Caci de Craciunul acesta tot poporul munceste. Toti tinerii sunt angajati in actiuni ateiste ori distractive, pentru a nu se gandi la sarbatori. Un gol interior sufla in poporul socializat. Nimic nu mai e sfant in noi, nici un ideal nu ne mai anima, nici o limita nu mai ingradeste constiintele noastre. S-au spulberat toate legaturile sufletesti dintre oameni. Un egoism feroce, indiferent, sadic a pus stapanire pe noi. Fiecare alearga, in conditiile create de socialism, sa speculeze totul in sens personal: unii sunt mai perfizi si o fac public, sub masca socialismului; altii o fac prin abuzuri ori crime, sfidand legile; iar cei mai multi o fac inconstient, animalic, asmutindu-se unul impotriva celuilalt, incat societatea a devenit o mocirla a imoralitatii, o albie a ilegalitatii si o scena a minciunii.

Cand noi nu vrem sa muncim, cum sa fie prosperitate? Cand noi nu dorim binele, cum sa fie o lume buna? Cand noi nu ravnim neprihanirea, cum sa poata exista o lume frumoasa? Cand noi  nu avem nimic sfant in cugetele noastre, cum sa existe o viata curata? Cand noi ne batjocorim propriile suflete, cum putem fi multumiti? Cand noi nu avem nici o libertate, cum putem fi fiinte umane cu drept de stapanire?

Suntem o societate perversa si am invatat sa mintim, sa ne inselam pe noi insine, sa fim slugarnici si meschini. Lumea e scarbita de viata. Se traieste in sila. Simturile au fost supraexcitate si fie n-au fost satisfacute, fie – daca au fost, totusi, satisfacute, ca de pilda in libertinaj – senzualismul a anulat sensibilitatea si frumusetea sufleteasca.

(ganduri ale lui Ioan Ianolide, Craciunul anului 1981, Romania – din cartea “Intoarcere la Hristos“, Ed. Christiana, Bucuresti, 2006)

Leave a comment »

Lansarea “Cartii de despartire” a Parintelui Savatie Bastovoi, Libraria Sophia, 19 decembrie 2013

Cerbul de foc

ierom. Savatie Baştovoi

În viaţă n-am făcut nimic de seamă.
Am fost un călător, nimic mai mult.
Am vrut să fiu cu îngerii de-o seamă,
Dar m-am rănit de-un bulgăre de lut.

Trec printre oameni ca printre copaci
Timid ca o jivină oarecare
Şi mă ascund de vânători dibaci
În dosul răsăritului de soare.

Dar într-o zi, pe la apusul serii,
Am fost lovit de-un cerb grozav de foc
Ce m-a călcat în goana sa, feeric,
Lăsându-mă să zac aproape mort.

De-atunci ascund în piept o rană ruptă
Şi lumea nu mai are haz deloc
Şi-n serile târzii ades mă luptă
Un dor nebun de cerbul cel de foc.

3 Comments »

Intalnirea Parintelui Gheorghe Calciu cu istoricul religiilor, Mircea Eliade…

Am citit astazi un foarte interesant articol despre legatura deosebita care a existat, in anii ’80, intre Parintele Gheorghe Calciu si filosoful si scriitorul Mircea Eliade.

In perioada celei de a doua detentii a Parintelui Calciu (1979-1984 – pe o perioada de 5 ani si jumatate), in ajutorul sau s-au ridicat o seama de intelectuali aflati in exil: Mircea Eliade, Virgil Ierunca, Eugen Ionescu, Monica Lovinescu, Paul Goma.  Mircea Eliade a fondat in SUA  “Comitetul pentru Salvarea Parintelui Calciu“, si la presiunile externe, in final, Nicolae Ceausescu a fost fortat sa dispuna eliberarea anti-comunistului (care in 1978, in Postul Sfintelor Paști, a ținut un șir de 7 prelegeri, intutulate “Șapte cuvinte către tineri“, prin care lua atitudine fatisa impotriva comunismului si ateismului din Romania vremurilor).

Actiunile de sustinere de catre diaspora romaneasca a Parintelui l-au facut ca, odata ajuns in SUA, sa doreasca sa  il intalneasca si sa multumeasca personal lui Eliade. Asa se face ca la cateva luni dupa ce a fost transferat din Romania in SUA, mai exact in februarie 1986, Parintele Calciu l-a vizitat la Chicago pe Mircea Eliade. Acea vizita a fost o intalnire si un prilej cu totul special, mai ales ca s-a petrecut cu numai cateva luni inainte de moartea ilustrului istoric al religiilor. Preocuparea comuna a Parintelui si a filosofului asupra vietii si a mortii, a facut sa se lege un dialog extrem de interesant atunci dar mai ales sa conduca la o intrebare grea, ce il va urmari pe Parintele Calciu o buna perioada dupa moartea lui Eliade: „De ce a fost ars trupul lui Mircea Eliade?“ Articolul scris de Parintele Calciu are o incarcatura personala si spirituala cu totul aparte, si dezvaluie felul in care Parintele Calciu a ajuns la o concluzie personala privind motivatia alegerii acestui mod de vesnica odihna.  Articolul intreg se poate citi aici.

Mai jos am gasit si inserat (de pe un alt site) una dintre fotografiile despre care vorbeste in textul articolului Parintele Calciu, si care a surprins memorabila intalnire a celor doi. Am remarcat dragostea cu care Parintele Calciu l-a prins de brat pe Mircea Eliade. Articolul de mai sus va demonstra cu prisosinta aceasta.

corbut-eliade-ronnett-calciu

In centrul imaginii: Mircea Eliade (stanga) si Parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa (dreapta), Chicago, februarie 1986. Sursa imaginii aici.

Leave a comment »

Pictura absidei altarului Bisericii Sfantul Elefterie-Nou din Bucuresti – opera a Parintelui Arsenie Boca

DSC00509Maine, 15 decembrie, este ziua Sfântului Mucenic Elefterie.

Biserica ce poarta numele sfantului, situata in Bucuresti, langa Opera Romana, are bolta absidei altarului pictata de Parintele Arsenie Boca. Pictura – Fecioara Maria cu Pruncul, a fost realizata in perioada toamna 1959 – sfarsitul anului 1960 (caci din 3 ianuarie 1961, Parintele Arsenie a intrat angajat al Atelierelor Patriarhiei de la Schitul Maicilor – conform datarii exacte a Parintelui Ioan Tudorache – link aici). In luna mai 1959 Parintele Arsenie parasea fortuit Manastirea Prislop, si avea sa se stabileasca in Bucuresti, nemaivanad insa voie sa slujeasca.

DSC00498
Desi  nu exista consemnat oficial faptul ca Parintele Arsenie Boca ar fi pictat la Biserica Sf. Elefterie Nou (nici pe inscriptia despre monument nu e aminitit numele sau – foto alaturi), mai multe depozitii au indicat veridicitatea acestui fapt:  cele ale lui Alexandru Valentin Craciun, ale Parintelui Ioan Tudorache – aminit mai sus;  mai recent, si Florin Dutu – in cartea sa, “Parintele Arsenie Boca – o biografie. Si cartile au fost deschise”, 2013.

Pictorii oficiali sunt mentionati a fi Iosif Keber si Vasile Rudeanu. Si totusi, Parintele Arsenie Boca, “anonimul”, este cel care a pictat cupola altarului (foto mai jos). Il “seconda” de fapt pe Vasile Rudeanu.

DSC00508Patriarhul Iustinian Marina, care aprecia mult harul si darul Parintelui Arsenie, si-a luat probabil aceasta indatorire de curaj si responsabilitate ierarhica, in acele vremuri de mare tulburare sociala si politica, de a oferi marelui duhovnic ardelean cat mai curand de la indepartarea nemiloasa din calugarie, posibilitatea implinirii misiunii sale, insa pe planul “mut”, al exprimarii pictural-vizuale. Pana la stabilirea unui statut social concret, Parintele Arsenie a avut astfel posibilitatea sa picteze anonim, o fresca-unicat, la Biserica Sf. Elefterie Nou din Bucuresti… (foto mai jos).

DSC00503 DSC00500 DSC00504

2 Comments »

“Violenţa şi opresiunea au în ele o forţă mistică şi această forţă vine de la diavolul…”

4-parintele-gheorghe-calciu-dumitreasa-copy

Parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa – desen de Gabriela Mihaita David

Extras din eseul cu titlul „O parte a Bisericii ortodoxe din ţările comuniste a adormit somnul de veci al martirajului, cealaltă parte a adormit somnul conştiinţei” – scris de Parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, aparut azi pe site-ul revistei ‘Atitudini‘ a Manastirii Petru Voda, si care se poate citi integral aici:

[…] Ceea ce urmăreşte eseul nostru este însă războiul spiritual. Există multe similitudini între războiul în spirit şi cel dus pe plan politic: unele din aceste războaie erau duse pe motivul ciocnirii ouălor, cum a fost lupta dintre papi şi împăraţi, altele erau duse, cum e cazul cruciadelor, pentru cruce sau semilună, dar toate (sau aproape) au eşuat în războiul ouălor. Epoca dintre cele două războaie mondiale a dus la crearea imperiului sovietic, activ, agresiv, intolerant şi perfid. Realitatea este că perfidia sovietică nu avea nimic de a face cu subtilitatea, încât să nu fie văzută şi mirosită de la o poştă de democraţiile europene. Dar pentru că şi unii şi alţii ciocneau atunci ouăle la capătul gros, frăţietatea lor a fost plină de dragoste şi armonie.
Acesta este răstimpul în care, după o perioadă grea, Biserica Ortodoxă a obosit şi a adormit. O parte a Bisericii ortodoxe din ţările comuniste a adormit somnul de veci al martirajului, cealaltă parte a adormit somnul conştiinţei. Violenţa şi opresiunea au în ele o forţă mistică şi această forţă vine de la diavolul. Dacă nu «ispiteşti» bine duhurile (1 Ioan 4:1), după o presiune îndelung exercitată, vederea clară nu mai lucrează cum trebuie, argumentele încep să devină seducătoare, mintea caută justificări în sensul avantajelor sau al apărării prin compromis şi «somnul raţiunii» bune începe să nască monştri…

Am vizitat de curand Schitul de la Aiud, pe locul unde erau ingropate (Rapa Robilor), de-a valma, trupurile mucenicilor din Penitenciarul Aiud – unde o parte a anilor de detentie si i-a petrecut si Parintele Calciu.

Doua fotografii de acolo – inserez mai jos. Pe placa metalica de pe troita de lemn din imagine, marita mai jos, se poate citi un text cutremurator, de luat aminte si de insusit, in consonanta cu spusele Parintelui Calciu din eseul aminit anterior…

DSC02611

DSC02603

4 Comments »

O noua intalnire cu Parintele Savatie Bastovoi – in preajma Craciunului!

Cu toate ca inca pe site-ul Librariei Sophia din Bucuresti nu exista anuntul evenimentului, pe unele bloguri a aparut deja anuntul unei duble lansari – de carte si de audio-carte, la care va participa autorul, Parintele Savatie Batsovoi. Joi, 19 decembrie, la ora 17.30, Parintele Savatie va fi prezent la Libraria Sophia din Bucuresti, acolo unde obisnuieste sa fie musafir si sa se intalneasca cu publicul sau din Romania. Mereu surprinzator, de asta data a pregatit un audio-book cu romanul sau “Nebunul” in lectura proprie si o “Carte de despartire” – cu desavarsire insolita, la momentul cand scriem…

Pentru cei care iubesc scrierile sale, va fi o mare bucurie si aceasta noua inatalnire, dupa ce, cateva luni bune, intre altele, am putut admira  in format electronic – Facebook) modelele sale de genti si portmonee manufacturate din piele, purtand sigla caracteristica SB – ce se poate observa (mai jos)  si pe coperta noii sale carti de la editura proprie – Cathisma.

savatie decembrie 2013

UPDATE: Azi, 12 decembrie 203, pe site-ul Librariei Sophia a fost postata prezentarea noii aparitii editoriale “Carte de despartire” – o carte de poezii si aforisme. Citam de acolo:

O carte de poezie, așteptată de 15 ani. Dincolo de interiorul care aduna texte scrise in diferite perioade, cartea s-a dorit a fi un obiect frumos. Coperta trasă pe carton special cu iz de papirus, iar in interior s-a ales o hârtie specială galbenă, totul impodobit cu ornamente și litere ca cele de odinioră, cu desene interioare bizantine, făcute de un coleg și bun prieten de la Iași de la arte, Adrian Adochitei, care acum pictează paraclisul schitului de la mănăstirea Noul Neamț. 

Pe linga exemplarele de obste, vor fi si exemplare bibliophile, 333 la numar. Exemplarele de colectie vor fi numerotate și semnate, avind sigiliul din piele al autorului cu inițialele.”SB”.

Leave a comment »