anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

You searched for sandrina h.


Sandrina H., Chisinau: Tutorial de primavara…

Va invit sa vizionati un filmulet despre arta realizarii lucrarilor origami, realizat de Sandrina H., despre care am scris in multe randuri pe blogul meu.  Manualitatea si talentul ei sunt impresionante, daca ne gandim la boala teribila de care sufera. Insa ea stie mereu sa ofere bucurie si talent – fie ca deseneaza, picteaza, scrie sau recita, indoaie pentru arta quilling sau origami, ori canta – vocal sau instrumental. Urmariti:

Advertisements
Leave a comment »

Sandrina H. – autodidact, Chisinau, MD…

O stiti de aici

 

Leave a comment »

Interviuri pentru viata (I): Sandrina H. din Chisinau

La 13 decembrie 2014, la postul ‘Radio Moldova’ din Chisinau, in cadrul emisiunii “Ochiul interior” a fost difuzat interviul de mai jos. Redactor & prezentator al emisiunii  a fost Livia Pinzari, coordonator – Vasile Mija si regizor – Domnita Jichiu. Interviul este realizat cu tanara de 25 de ani Sandrina H. din Chisinau, pe care cei care citesc acest blog, deja o cunosc din mai multe postari anterioare.

Suferind de o dizabilitate fizica majora si foarte dureroasa inca din copilarie, poliartrita juvenila, Sandrina este un exemplu de lupta pentru o viata cat mai apropiata posibil de viata unui om normal. Aceasta a facut ca, de un an si jumatate de cand o cunosc prin intermediul relatiei virtuale, sa constat grozavia bolii ei, chinul medicatiei si evolutia situatiei – pe de o parte, iar pe de alta, felul propriu prin care incearca din rasputeri sa fie ceea ce viseaza orice tanar sanatos sa fie. Dincolo de toate, provocarea cea mare a Sandrinei este de a-si dovedi siesi ca nenumaratii talanti cu care a inzestrat-o Domnul nu vor ingropati in umbra efectelor bolii si suferintei. Si aratandu-si siesi mai intai aceasta, stie ca vor vedea si ceilalti. E o lupta mare si grea, in care stiu ca sunt zile cand cade in haul cel adanc al prapastiei disperarii, dar mereu, zarind-o Ingerul in lupta ei de a trai, mai intinde iarasi si iarasi aripa si o ridica spre slava.

Sandrina are lumea ei, in care spiritualitatea, cultura si arta fac casa buna dimpreuna, fiindca gasesc in ea sufletul care tanjeste dupa Paradis, dupa lumea cea buna in care ne-a gadit Creatorul, si tanjeste astfel, cu o inflacarare cum rar am cunoscut. “Cauta si vei afla, bate si ti se va deschide, cere si vei primi!” – este moto-ul negrait si neconstientizat pe care Sandrina cred ca il poarta matriceal in fiinta ei. In interviul de mai jos o veti afla asa cum este ea, cu ceea ce face si crede.

11 Comments »

Arte manuale decorative: quilling – de Sandrina H.

Pentru a viziona lucrarile Sandrinei H. – origami, quilling dar si interpretari muzicale si alte colaje video pe care le-a lucrat, urmariti canalul ei de youtube, aici.

Mai jos, primele ei doua lucrari de quilling – din ondulatiile fasiilor de hartie, din care se pot realiza minunate felicitari, tablouri si alte decoratii. Despre Sandrina H., tanara din Chisinau de 25 de ani de curand impliniti, am scris  in mai multe randuri – vedeti doua dintre pagini aici sau aici.

1 Comment »

Poezia deznadejdii intru nadejde: Sandrina H.

Sandrina H. este o talentata tanara de 24 de ani din Chisinau, despre care am amintit in mai multe randuri pe blogul meu (de exemplu aici si aici).  In ultimul timp purtam o corespondenta constanta, si inteleg/invat alaturi de ea, felul in care traiesc tinerii a caror viata nu este deloc simpla, deloc obisnuita. Stiu ca Sandrinei nu ii place sa vorbim despre boala ei imobilizanta si grea, si mai stiu ca lupta in fiecare zi sa traiasca. Se intampla de asemenea sa fiu martor mut si neputincios al deznadejdii si infernului ce se casca peste ea uneori, chiar daca numai ca observator extern – incapabila deci, sa pot dimensiona corect amploarea reala a trairilor ei abisale. Am intrebat-o intr-o zi care este cea mai cumplita fateta a infernului personal – si mi-a raspuns: “frica”… Pe calea de intoarcere din deznadejde, felii din sufletul ei se desprind generand cautari si fiintari: uneori sunt in forma de versuri, alte ori de cantari, alte ori de filmulete pe teme vitale si, adesea, sub forma figurinelor Origami pe care le realizeaza. Azi am primit de la ea, sa citesc, o poezie. Si-apoi, inca una. Scrise cu inima ei, pe drumul cautarii Caii…  Le-am citit si am simtit nevoia sa le impartasesc la randul meu, aici (Pentru ca stiu, ne vom regasi si noi!) Am primit acceptul Sandrinei sa o fac. Le insotesc de trei desene alese chiar de Sandrina din colectia electronica a maiastrelor desene in pix realizate de violonista Gabriela Mihaita David de la Ploiesti, care deja este un insotitor vizual atat de drag al paginilor mele, si careia ii multumim inca o data, acum, ca ne permite preluarea imagistica.  Mai jos inserez cele doua poezii-cautare ale Sandrinei H. care m-au emotionat azi:

FARA TINE, DOAMNE…

273

Desen in pix de artista Gabriela Mihaita David

Și iarăși urli, suflete al meu trudit
Strivit cumplit sub suferința firii.
De cele pământești iar lacom te-ai lipit
Gonind harul divin, ce-amară-i fierea!…

Nebună și amară trece viața
Când brațul Tău nu mă mângâie
Durerea-mi către Tine ca un rug se-nalță
Chemând Iubirea-Ți să mă reînvie…

Căci viața fără Tine – moarte este
Și rana fără Tine-i un infern,
Iubirea muribundă geme sub ferestre,
Iar timpul mut căzut-a într-un somn etern.

Dar…știu…Tu ești aici, aici în preajma-mi
Privirea Ta blajin- asupra mea se lasă
Și cu Iubirea Ta ca și c-un zid mă-mprejmui
Căci lacrima-mi de sânge greu te-apasă.

Dar sufletul mi-e orb și nu te vede
Mi-e inima căzută-n amorțire
Și Tu aștepți să-nvăț în Tine-a crede
Și Tu aștepți să simt a Ta Iubire…

Să strig cu glas de pasăre rănită
Sfărmând temnița care-ncet mă soarbe,
Cu mâna-Ți să-mi legi rana din aripă
Și să simt Raiu-atât, atât de-aproape…

autor:   Sandrina H., 10 mai 2013    (originala, aici)

95

Desen in pix de artista Gabriela Mihaita David

***

INTRE IUBIRE SI INFERN

342

Desen in pix al artistei Gabriela Mihaita David

De ce sa-mi fie frica, de ce sa ma ascund
Cand Tu esti pretutindeni si ochiul Tau ma vede
La ceruri de privesc, in asternut de plang
La fundul marii sau in crapatura de pamant.

Si de-oi cadea rapusa de durerea firii-
In palma Ta cadea-voi oriunde as fi.
Si chiar de trupu-mi se va frange bucatele
Tu al meu suflet, stiu, il vei pazi…

Caci e plamada din Iubirea Ta preaplina
Si pus-ai in el scanteia nemuririi
Putea-vei oare ochii sa-i inchizi vazand
C-apuca calea Iadului si nu calea Iubirii?

Tu- singurul meu Tata bun si iubitor
De un altul nu stiu-Tu esti Viata, Bucuria mea!
Oare exista om pe lumea asta sa-mi doreasca
Mai mult decat imi vrei Tu fericirea mea?

Cu tine vreau sa fiu in viata mea de om
Cazut din paradis, straina-aici ma simt
Tu indulceste-mi chinul si viata omeneasca
Nu-mi para-un zbor nebun ce duce in pamant!
Nu vreau decat un strop de Liniste cereasca
Faptura rece sa mi-o incalzeasca
Pana la moarte si dincolo de mormant…

autor:   Sandrina H., 3 martie 2014     (originala, aici)

8 Comments »

“Dupa avort” – o tema inspirata liric de poetul Marius Iordachioaia si transpusa filmic de Sandrina H.

Cu cateva saptamani in urma, tanara din Chisinau – Sandrina H. (despre care am scris aici, aici si aici), a primit o tema inspirationala de la poetul  Marius Iordachioaia, cunoscut nu numai pentru reverberatia lirica adanca si autentic-crestina ci si pentru (sau poate mai ales pentru) dedicarea si dragostea cu care inraureste sufletul si mintea tanarului contemporan prinse intre alienare si demolare, intru revenirea pe Calea catre Adevar.

Nu a fost o intamplare ca Sandrina a primit de asta data tintit, o alta tema-rana a generatiei adolescentilor si tinerilor de azi, spre meditatie si eventuala plamada filmica… In vara lui 2013 Sandrina dovedise capacitatea de a transpune din cuvant scris – in imagine si sunet – stari greu exprimabile artistic: disperarea, groaza, scarba, ura, alunecarea lenta spre buza prapastiilor ce se casca azi atat de larg in viata sufletelor pierdute ale tinerilor, si urletul dupa Iubire, dupa Dumnezeu… – caci realizase doua filmulete impresionante, pornind de la o scrisoare in doua parti (al carui autor, avea sa afle abia mai tarziu, era… Marius Iordachioaia): “Unde este Dumnezeu, mamă? Scrisoare de adio“…

Actuala colaborare cu Marius Iordachioaia a condus la realizarea filmului de mai jos, in care textul intervine abia in a doua parte a montajului video. Impreuna, Sandrina H. si Marius Iordachioaia, au numit acest filmulet –Din mugurii iubirii, florile mortii“. Sa il descoperim, in premiera, mai jos:

2 Comments »

Povesti de viata, povesti de suflet (IV): In lumea fluturilor Origami – cu Sandrina H.

DSCN2850Sandrina H. din Chisinau, pe care ati cunoscut-o putintel din anterioarele postari de pe acest blog (vedeti aici, aici si aici), lucreaza zilele acestea la fluturi Origami. Sunt deja cativa si vor fi si mai multi, ce astepta sa decoreze mai mult decat apartamentul Sandrinei, in care ea isi petrece zi dupa zi, tintuita in casa de forma grea a poliartritei reumatoide de care sufera de mic copil. Sunt modele vesele, reusite, de fluturi varatici, dar Sandrina stie deja sa faca mult mai multe figurine Origami (colectia ei in continua dezvoltare, se poate viziona aici). Ornamentele acestea pot fi potrivite pentru sali de spectacole sau orice spatii ce se doresc a deveni vesele si sarbatoresti.

In fotografia de alaturi sunt fluturasii realizati in ultimele zile de Sandrina, iar mai jos si un filmulet in care o vedem lucrand. Mainile ei, degetele ei, deformate de boala si durere, lucreaza hartia cu dragostea si dedicarea creatorului, pentru care totul este posibil. Filmuletul pe care Sandrina l-a inregistrat are ca fond sonor o bucata pe care ea a ales-o, cu titlul “Dansul fluturilor”. Am speranta ca multi dintre ei isi vor lua zborul catre alte locuri, caci fluturii nu zac etern in acelasi loc. Zborul lor inseamna LIBERTATE, VIATA!…

3 Comments »

Povesti de viata, povesti de suflet (III): Eugenia Buruiana via Sandrina H.

Pe Sandrina H. am cunoscut-o intamplator (dar nimic nu e in fapt intamplator in viata noastra…). Am scris despre inceputul povestii aici. In ultimele saptamani, Sandrina – ‘inima din Chisinau‘ – cum imi place mie sa-i spun in gand Sandrinei, a inceput noua ei aventura: munca la figurinele Origami. Poate parea o poveste oarecare, dar nu este! Colectia Sandrinei, se mareste in fiecare zi, cu fiecare pliu in hartie, cu fiecare pliu de durere dar si de nadejde. Colectia ei de Origami, poate fi vizionata aici.

Sandrina mi-a deschis o usa spre lumea tinerilor din Chisinau. O usa dincolo de care am intalnit povesti care merita cunoscute. Pentru forta cu care tinerii lupta sa traiasca, pentru nemarginita lor dragoste de a fi – si nu oricum, ci in lumina darului primit de Sus. O asemenea poveste este cea a Eugeniei Buruiana. Cu doi ani in urma a fost realizat filmuletul-interviu cu Eugenia, de mai jos. Va invit sa il vizionati! El spune mai mult decat as putea eu spune in cuvinte. Apoi, ca sa aducem povestea Eugeniei la zi, va trebui sa ascultam continuarea povestii asa cum o prezinta Sandrina, pe blogul ei…

Sandrina a scris ieri, pe blogul ei, despre Eugenia. De fapt, articolul este scris de o tanara fara vedere, jurnalista Livia Pinzari, si a fost destinat prezentarii la postul de radio Logos (logos.md). Intregul articol, cu titlul “Sfântul Nectarie m-a ridicat din pat după 6 ani” il puteti citi pe blogul Sandrinei, aici.

El incepe asa: “Eugenia Buruiană este o tînără în vîrstă de 32 de ani, pe care însă viaţa a făcut-o mult mai înţeleaptă pentru anii ei… De mic copil Eugenia suferă de o boală gravă şi rară – Epidermoliză buloasă, forma distrofică, care afectează atît pielea, cît şi majoritatea organelor interne… Boala se manifestă agresiv prin persistenţa pe piele a bulelor şi rănilor umede… Ca un efect al bolii, începînd cu anul 2007, Eugenia a cunoscut durerea de a fi imobilizată într-un scaun rulant, durere sporită de sărăcia şi lipsa unei familii…

Doar credinţa în Dumnezeu, nădejdea neîncetată în puterea şi minunile Domnului şi dragostea fraţilor şi surorilor întru Hristos au ajutat-o pe Jenica, cum îi spun cei dragi, să reziste toţi aceşti ani. Doar cei ce i-au fost în preajmă în tot acest răstimp, cei ce au văzut cu ochii lor chinul trupesc şi sufletesc prin care a trecut tînăra fată ştiu cît de greu i-a fost, cît de mare a fost lupta şi credinţa ei… În primăvara acestui an, boala Eugeniei s-a agravat brusc… După multiple investigaţii, medicii s-au declarat neputincioşi. Eugenia simţea însă că mai are de trăit, că mai are ceva important de realizat în această lume… Sfîntul Nectarie m-a ridicat din pat după 6 ani”, povesteşte cu lacrimi în ochi acum aceeaşi Eugenia, căreia acum cîteva luni aproape nimeni nu-i mai dădea şanse de supravieţuire.

Cititi mai departe, aici.

3 Comments »

Povesti de viata, povesti de suflet (II): Sandrina H.

DSCN2461La inceputul lui septembrie 2013, scriam cateva cuvinte despre o fata din Chisinau, Sandrina (link aici), pe care am cunoscut-o intamplator si a carei poveste m-a impresionat profund.

Astazi, Sandrina lucreaza la colectia ei de figurine Origami! De vreo trei saptamani a descoperit aceasta arta si a inceput sa se initieze in ea, migalind zilnic la relizarea figurinelor din hartie, cu mainile ei, atinse de necrutatoarea boala…

Poate ca intr-o zi, figurinele Sandrinei vor ajunge sa decoreze spatii si sa bucure inimi din alte locuri decat din locuinta ei, inimi la fel de mari ca inima ei…

Inceputul colectiei de obiecte manufacturate in arta Origami de Sandrina, poate fi vizionat aici.

2 Comments »

Povesti de viata, povesti de suflet (I): Sandrina H.

Dependentă de iubire şi durere. Prin acestea două exist…Durerea mă face să iubesc cu o mai mare dăruire. Iubirea îmi dă puterea de a suporta mai uşor suferinţa, învăţându-mă a o privi ca pe o binecuvântare cerească…

Sunt o parte din cuvintele de intampinare ale Sandrinei H. de pe blogul ei (Focuri şi Scântei) – o tanara de 24 de ani din Chisinau, a carei poveste de viata am aflat-o “intamplator”, dar care… m-a impresionat si ma impresioneaza tot mai mult in fiecare zi.

Cu mai bine de trei saptamani in urma, cautand ceva pe net – dar cu nici un fel de legatura cu ceea ce avea sa-mi iasa in cale, am dat peste un videoclip care m-a determinat sa iau pozitie, sa incerc sa fac ceva. Despre acea “intamplare” ivita pur si simplu in calea mea, am scris aici. Nu stiam ca acea “intalnire” avea sa devina inceputul unui dialog ce avea sa progreseze rapid spre o profunzime ce urma sa-mi dezvaluie lucruri si mai cutremuratoare decat cele din videoclipul dublu pe care Sandrina il montase si pe care eu il vizionasem “din intamplare”… Acel videoclip al Sandrinei, repostat de mine pe blog, a scos imediat la iveala trei povesti de viata care de care mai uimitoare si mai complicate, toate traite de tineri – dar nu de cei satui de viata si cazuti in deznadejdea lumii in care din pacate traim (asa cum apare in acel videoclip), ci din cei ce lupta sa traiasca si pretuiesc fiecare secunda a vietii lor, oricata suferinta fizica ori sufleteasca ar aduce acea clipa urmatoare.

Aveam sa iau cunostinta cu trei lupte uriase, fiecare in felul ei, traite de cate un tanar roman (de dincoace ori de dincolo de Prut…). Intai de toate, lupta cu anorexia nervoasa, apoi lupta cu epidermoliza buloasa si apoi lupta cu poliartrita reumatoida. Toate trei, boli cumplite, necrutatoare, chinuitoare, atat pentru tanarul ce sufera cat si pentru familia lui.

Despre cea din urma boala – poliartrita reumatoida juvenila, de care sufera Sandrina, mi-a destainuit  ea numai la rugamintea mea si mai apoi am primit permisiunea ei de a scrie cate ceva despre ea, aici. Nu voi detalia mult despre suferinta Sandrinei – continua si halucinanta uneori – inca de la varsta de doi ani si pana azi, ci voi incerca un mic medalion artistic, caci Sandrina este o invingatoare prin ceea ce face! In afara de activitatile ei curente, este un om de arta, care pretuieste cultura si spiritiualitatea, se implica in activitatile sociale cu conotatie artistica, ea insasi fiind un spirit creator, de mare sensibilitate. Canta, scrie si realizeaza fotografii iar multe din montajele ei video sunt de o deosebita calitate artistica, sufleteasca. Pana la momentul acesta cand scriu, Sandrina are incarcate pe youtube 53 de video-uri (link aici). Si toate aceastea, realizate vaslind printre crize de durere si neputinta, cu mainile anchilozate si cu picioarele schilodite de dureri si operatii la incheieturi, cu creierul uneori pierzand orice legatura cu realitatea din pricina durerilor insuportabile. Sandrina gaseste insa puterea sa impartaseasca din prea-plinul ei de iubire, de apropiere si caldura fata de orice fiinta aflata, ca si ea (si cat de bine intelege!!!), in suferinta. In fapt, in primele mailuri Sandrina ma atentiona nu asupra ei, ci asupra cazului extrem al unui cunoscut al ei, “baiatul fluture din Chisinau”, Eugen Brad (astazi in varsta de 30 de ani), despre care voi scrie curand pe blog, separat. El este cel a carui boala cumplita, epidermoliza buloasa, i-a anihilat buna parte din ceea ce noi numim superficial “libertate”, insa pe care Eugen, prietenul Sandrinei, a invatat sa o inteleaga intr-adevar!

Am vizionat toate postarile video de pe youtube de pe canalul Sandrinei – cu drag, cu placere, cu vibratie. Si nu stiu ce m-a impresionat mai tare: vocea ei minunata cand canta ori cand lectureaza din “Casiana”, mestesugul montajelor video iesite de sub manutele sale slabe si subrezite de boala, exprimarea adanca si inteleapta din cuvinte, incrustata de dragoste si compasiune in fiecare moment, ori pur si simplu capturile de film in diversele imprejurari cand a participat la spectacole de caritate. Si mai ales, mai ales, eu am apreciat doua filme pe care le-a realizat si daruit din toata inima, la doi oameni pretiosi din viata ei: doctoritei ei si unchiului ei, actor la teatrul din Chisinau.

Am ales mai jos cateva din realizarile Sandrinei, care pot incropi aici, pe loc, profilul sau in miniatura. Intai, un mololog al sau despre sine si viata – si sa retinem ca ceea ce a scris nu-i din film, ci din viata traita de ea insasi!!!

Reflectiile unui condeier nenascut….

Cu mai bine de un an in urma, o auzim pe Sandrina interpretand in limba rusa melodia “Nebo” – calitatea inregistrarii nu este grozava, dar vocea ei este admirabila, asa cum admirabila este si in alte intepretari ale ei din colectia postata pe youtube:

Cu cateva zile in urma, Sandrina a inregistrat o cantare, (Молитва Пресвятой Богородице) – Rugaciune catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, care azi ii pare cea mai reusita si caracterizeaza credinta ei adanca din ultima vreme; ascultand-o interpretand aceasta cantare ortodoxa, nu am putut sa nu ma gandesc la inegalabila voce si interpretare a Divnei Ljubojevic, cu care Sandrina a si realizat fundalul sonor al catorva videoclipuri ale ei,semn ca o iubeste…

Cu aproape un an de zile in urma, dupa aproape 20 de ani de suferinta grea, Sandrina marturiseste ca a intalnit doctorita careia ii datoreaza iesirea din infernul zilnic, Nadejda Ganea. Ei i-a dedicat filmuletul de mai jos, care pe mine m-a impresionat enorm. Spicuiesc dintr-unul din emailurile Sandrinei catre mine, in sepranta ca va ingadui publicarea acestor randuri aici, spre a intelege situatia ei limita: “…Fiindca nu m-am tratat corespunzator, boala a evoluat rapid ajungand in ultima stadie la toate articulatiile (artroza de gradul 4). Am doua proteze la articulatiile soldului. Si trebuie sa ma operez si la genunchi. Ani de-a rindul am trait un adevarat calvar, mergeam la scoala in dureri insuportabile si ma intorceam la fel. Mergeam 40 de min cu troleul incolo, si juma’ de ora cu troleul inapoi. Pe jos mergeam la vreo ora pe zi, ceea ce era practic ireal tinand cont de starea mea. In clasa 12 deja ma deplasam cu taxiul, caci starea se inrautatise tare. Vreo 5 ani in urma medicii uitandu-se la roentgenogramele mele, se mirau ca eu inca pot merge. Eu pe atunci inca ma deplasam cu troleul… Dupa scoala am facut si facultate 3 ani de zile. Nu mergeam la ore, invatam de sine statator din conspectele colegilor, si ma prezentam numai la examene… Din cauza atator stresuri mi-am dereglat sistemul nervos. Vreo 6 ani de zile m-am chinuit cu stari de slabiciune, ameteala, dureri continue de cap, fobie inexplicabila pe care nu o puteam controla – mi-era frica de tot: de mine, de moarte, de oameni, mi-era frica sa ma scol in pat si sa merg la bucatarie, etc… Eram aproape mereu in depresie. Ma tratam periodic si ma simteam mai bine, dar la un moment dat oricum  stresurile m-au adus la un punct critic. Era o stare aproape de coma, asa o simteam eu, desi vorbeam destul de clar, dar ma simteam in pragul mortii…Si atunci am avut noroc de un doctor bun (reumatologul meu – o doamna deosebita, la care ma tratez de un an si ma simt mai bine). Ea mi-a prescris un tratament neurologic serios, pe care l-am inceput de la 1 decembrie 2012, si  il continui si acum… Sa nu fi fost ea, as fi ajuns la spitalul de nebuni, sau as fi murit. Din pacate am devenit dependenta de calmante….

Iar in final, un filmulet de suflet, realizat ca dar pentru unchiul ei, actorul Valentin Zorila – de la Teatrul National din Chisinau. Nu il voi comenta, fiind convinsa ca va vorbi de la sine…

Sandrina a crescut numai cu mama ei, de la varsta de 3 ani. In extrasul de mai jos, interpreteaza cu mainile ei bolnave, o bucatica la pian, “Mother’s journey”. Toate filmuletele Sandrinei pot fi urmarite pe canalul ei youtube (link aici), eu am ales ceea ce mi-a placut mai tare, limitandu-ma la numai cateva, care-i genereaza un mic profil. Pentru mine, Sandrina este un exemplu extraordinar, un tanar care a invatat sa pretuiasca si sa inteleaga suferinta ce i s-a dat, la cei 24 de ani de viata pe care ii are in prezent. Mi-a scris, intr-un email, urmatoarele (pe care sper sa incuviinteze de asemenea sa le fac publice): “…Nu-mi pare rau de tot ce-am tras , caci durerea m-a maturizat si apropiat de Dumnezeu. Nu dau vina pe nimeni pentru suferintele mele, nici pe mama care ma creste singura de la 3 ani, nici pe medici, care pe atunci nu erau tare experimentati. Nimeni nu a vrut s-ajung asa. Poate doar Dumnezeu a vrut, dar nu din ura ci din iubire nemarginita, ca sa ma protejeze de urgiile din lume…Intr-un final, dupa multe framantari sufletesti, am inteles ca daca as fi fost sanatoasa si frumoasa, nu as fi fost mai fericita, mi-as fi pierdut sufletul cu siguranta, caci imi cunosc pornirile rele…Si m-am ingrozit, dupa care i-am multumit Lui Dumnezeu ca sunt asa cum sunt… Dar ispitele inca imi dau tircoale. Si nu e de mirare. Viata e o lupta continua pentru curatirea inimii…

Sandrina, fata din Chisinau care a invatat sa se implice in a-i ajuta pe altii din toata inima, indiferent de putintele ori neputintele ei, ne invata pretul fiecarui rasarit de soare. Iar langa ea, speranta nu se stinge niciodata!

9 Comments »