Cam acum vreo două luni, întorcând un melc din drumul lui, mi-am fisurat o coastă…
Mai toți vecinii facem același lucru. Pe ploaie, aleea din fața blocului e plină de melci, care, nu știu de ce, preferă să evadeze pe beton, în loc să-și continue incursiunile lor prin spațiul verde, unde, fără doar și poate, n-ar fi striviți de pașii neatenți ai trecătorilor, și, atunci, înainte de a ne continua drumurile, adunăm melcii și îi așezăm la loc, în iarbă.
M-am tot întrebat, însă, care ar putea fi tâlcul acestei întâmplări, de ce, dacă, după mintea mea, am făcut un lucru bun, mi s-a întâmplat un lucru rău? E adevărat, coasta fisurată se reface singură și, în afară de primele zile, când respirația-i puțin împiedicată, restul e un fleac. Totuși, de ce?
Răspunsul a venit aproape de la sine. Mi-am dat seama că gestul meu, dincolo de a fi fost…
View original post 76 more words
Cat de mult ma bucur sa va “vad”!!! Va imbratisez cu tot sufletul meu!!! Multumesc!!!
Si eu va imbratisez cu drag, cu multumiri si cu recunostinta!!!