anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Biserica Trei Ierarhi din Iasi, octombrie 2016: interior, curte, bust si amintiri Mihai Eminescu la Trei Ierarhi, in 1874…

on October 28, 2016

 

DIN EPOCA LUI MATEI BASARAB

publicistica de MIHAI EMINESCU,  articol datat la 9 august 1881

“Sub titlu Moldova acum două sute de ani ziarul ,,Bukarester Tagblatt” a publicat următoarele: 

Din izvor sigur ni se anunţă că nu demult s-a găsit în arhiva oraşului Stettin (Prusia) două documente istorice foarte remarcabile, cari sunt de o valoare nepreţuită pentru istorie şi pentru România. Unul din aceste documente este un tractat de alianţă încheiat la 1650 între principele moldovean Tudor Stefăniţă şi regele Carol X , din Suedia, contra polonezilor . Al doilea document este o cronică a mijlocitorului suedian care a fost însărcinat cu încheierea acelui tractat şi în care se află o descriere interesantă a stărei de cultură de atunci a Moldovei.

Principatul avea atunci o armată bine instruită de 120 000 oameni. Administraţia era regulată, deja existau şcoli, şi legislaţiunea era astfel organizată încât se putea număra între ţările cele mai civilizate de atunci. Această stare folositoare o datorea Moldova predecesorului lui Ştefan Tudor, principelui Vasile Lupu, care a înfiinţat prima tipografie în România, clădind biserica Trei Ierarhi din laşi, una din clădirile cele mai monumentale ale României.

De un interes deosebit este următorul pasaj în numita cronică a mijlocitorului suedian . El zice între altele :

,,Am sosit în Iaşi în timpul nopţei şi am fost primit la barieră de către un oficier al principelui, care m-a condus în palatul princiar. Sosind în Curtea acestuia, garda prezenta arma, cu care ocazie mi se păru curios că căpitanul comanda în limba nemţească. Întrebând despre motivul acestui lucru, mi s-a răspuns că principele Tudor, care a trădat pe predecesorul lui în calitate de secretar domnesc, punând mâna pe tron, de frică să nu paţă şi dânsul tot aşa a angajat un regiment nemţesc, făcând dintr-însul garda lui personală”.

Cronicarul, care după cum se vede ochea totul bine, descrie până la cele mai mici amănunte moravurile şi obiceiurile moldovenilor, traiul lor, ba până şi aranjamentul lor. Deja atunci era în laşi în uz Scrânciobul , pe care cronicarul îl descrie cu deamănuntul .

,,În urmă, principele Tudor a fost silit să părăsească ţara, refugindu-se la credincioşii lui amici, la suedezi. Senatul din Stockholm l-a primit cu mare distincţiune, acordându-i în consideraţia înaltelor sale facultăţi spirituale o pensiune anuală şi dându-i pentru locuinţă castelul de lângă Stettin de unde întreţinea o corespondenţă statornică cu tatăl său, care trăia în Varşovia, şi care corespondenţă  trebuie să se afle în vreo arhivă rusească”.

Din mici trăsături de caracter, pe care cronistul ştie să le grupeze cu dibăcie, ni se prezentă înaintea ochilor figura lui Tudor în mod plastic . El ni se arată ca un om energic, care nu se sparie de nimic, care cuprinde cu ochiul sigur situaţia politică de atunci a Europei şi care apoi nizuieşte a asigura Principatul în contra tuturor atacurilor prin întărirea puterilor militare. În privirea vederilor sale filozofice de stoic, el şi în nenorocire a suportat cu statornicie soarta sa şi a ştiut să-şi păstreze până la momentul din urmă sprintenia spirituală şi un interes viu pentru viaţa spirituală a timpului său.

Nu e nevoie, pentru cunoscător, a adăoga că aceste documente vorbesc de epoca de strălucită memorie a lui Matei Basarab, când Ţara Românească avea 150000 de ostaşi, Moldova 120 000; o epocă pe care am invocat-o de atâtea ori zilele trecute în discuţia noastră asupra deosebirilor de rasă din România.

În darea de seamă a foii germane s-a strecutat o eroare de nume. Nu Tudor Ştefan ci Ştefan Gheorghe îl cheamă pe acel viteaz boier care-n înţelegere cu Matei Vodă răsturnase pe câtva timp pe Vasile Vodă Lupul, ca pedeapsă pentru vrăjmăşia nejustificată a acestuia în contra bătrînului şi valorosului domn al Munteniei. Mai amintim că există un portret xilografat excelent al lui Ştefan Gheorghe, din vremea lui, şi că, afară de Suedia, Parlamentul Engliterei i-a votat asemenea o însemnată pensie.”

(Reproducere text dupa “Eminescu – Opera Completa”, vol. XII)

 

 


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: