anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Eugenia Buruiana (Basarabia): cu Domnul Iisus Hristos, inainte! (partea I)

on May 22, 2016

Cunoasteti deja, cei care cititi acest blog, cazul tinerei Eugenia Buruiana, de loc natal din satul Recea, Republica Moldova, care lupta de multi ani cu “boala fluturasului” (in termeni stiintifici – epidermoliza buloasa), o boala cumplita, foarte dureroasa si handicapanta, care macina neincetat si transforma in rani cu bule si sparturi tegumentele, dar si invelisul tisular al organelor interne.

Am cunoscut (prin intermediul Sandrinei H.) si apoi semnalat si eu cazul Eugeniei -in mai multe randuri, incepand cu iarna anului 2013 (cititi aici), iar in ianuarie 2015, in urma unui articol pe care l-am pus pe blog, “Imagini si caz foarte impresionante: Apel Umanitar Urgent – Chisinau!“, Eugenia a primit ajutoare minunate de la mai multi oameni de suflet din Romania sau romani aflati in strainatate (inclusiv cu ajutorul repostarii atunci a anuntului,  pe blogurile:  saccsiv.wordpress.com, Cuvantul Ortodox si Apologeticum –   carora le adresam multumiri si atunci (cititi aici), si acum, din nou!).

Astazi in varsta de 36 de ani, in acelasi carucior cu rotile si in aceeasi singurate – neavand familie, dar nu lipsita de prieteni si mai ales de credinta, Eugenia Buruiana continua lupta pentru viata, insa nu oricum! Tinand legatura cu ea, am invatat in timp si am inteles eu insami, mai mult decat as fi crezut…, si nadajduiesc ca unii dintre cei care vor citi cele de mai jos, se vor folosi la randul lor de modelul acestui om, al acestei existente si vieti!

Este si gandul perpetuu al Eugeniei, de a nu lasa fara dragoste si nadejde pe aproapele (si veti vedea acestea din scrisoarea ei de mai jos…), fiindca ea a invatat atat de bine cat de nepretuita este aceasta dragoste, aceasta jertfa, de a lua putin din crucea aproapelui si de a-i usura sarcina macar putintel, pe cale….

Duminica trecuta, la 15 mai 2016, Eugenia Buruiana a trait inca o bucurie speciala (caci vom afla din insasi exprimarea ei, de cate a avut parte!…) – aflandu-se in  Catedrala mitropolitană „Naşterea Domnului” din Chisinau, pentru a participa la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie cu ocazia sarbatorii “Duminica Mironositelor”, a primit in dar flori de la insusi  IPS Mitropolit Vladimir al Modovei, care a oficiat slujba (foto mai jos).

Eugenia_mitropolie 2016

La Duminica Sfintelor Mironosite, 15 mai 2016, in Catedrala mitropolitana a Moldovei din Chisinau s-a serbat si ziua femeii crestine. Eugenia Buruiana, primind flori din mana Mitropolitului Vladimir (sursa foto: aici)

 

In 2013, tintuita deja in pat de mai multi ani, Eugenia a trait prima minune din viata ei. Asa se face, ca, prin ajutorul Sfantului Nectarie, ea s-a ridicat din patul unde zacea si a putut face din nou pasi singura. Articolul in care apar franturi din acea marturie poate fi citit pe portalul LOGOS al tinerilor ortodocsi din Republica Moldova (cititi aici: “Sfantul Nectarie m-a ridicat din pat dupa 6 ani“), iar filmarea marturiei facute de insasi Eugenia in august 2013 in biserica, se poate viziona mai jos (Eugenia, in caruciorul cu rotile, povesteste consatenilor aflati in biserica satului despre minunea ei, si arata cum poate sa se ridice din carucior si sa mearga):

O serie de imagini fotografice ne-o arata pe Eugenia Buruiana inconjurata de copiii din satul ei natal, Recea, unde de cand casuta parinteasca a fost reabilitata, isi petrece mai multe luni din an; ea se ocupa  acolo de copii – atat spiritual,  moral-social, dar si pe linie educativa, desi ea are doar 8 clase primare.

  1. Imagini de la sarbatoarea “Drumul Crucii”, Chisinau, septembrie 2015, unde a participat alaturi de “clasa” ei extrascolara, copiii ei de suflet din sat, necajiti si lipsiti de multe…:

    2. Eugenia la Manastirea Pripiceni (Basarabia), iulie 2015, unde merge adesea:

IMG_9225

  1. La Manastirea Noul Neamt de la Chitcani, Transnistria (poza din interior, este in chilia primita de Eugenia pentru sedere), iunie 2015 si respectiv mai 2016:

Cu cateva zile in urma, la 19 mai 2016, primeam de la Eugenia urmatoarea scrisoare, pe care am primit incuviintarea ei sa o postez aici (am efectuat doar foarte mici corecturi de text, pastrand insa intrutotul exprimarea si scrierea ei originala):

Buna dimineta Doamna A,ce mai faceti? cum va simtiti?

Cum m-am trezit, m-am trezit cu gindul la dumneavostra, si am deschis calculatorul sa va mai scriu cite ceva, vroiam sa va zic ca o sa va trimit pozele cu casa (n.m. este vorba despre casuta eiramasa de la parinti din satul Recea), caci anume dupa ce mi-ati facut articolul dumeavoastra, de banii ce s-au strans eu am am reparat casa pe afara, ca nu era terminata si vopsita. Apoi acea mobila care o doream incapatoare, tot de bani adunati anume din acel articol, si anume receptivi sunt crestinii mai mult oamenii cu suflet mare de peste Prut din Rominiea sau de peste hotare din Rominiea. (n.m. fotografii din timpul renovarii – in partea a II-a a articolului, pe o viitoare pagina de blog)

Aseara am fost la o conferinta (n.m. – la Chisinau, unde Eugenia petrece o parte din timp la unele prietene), o fost un parinte Dionisie din Muntii Carpati nu i-am retinut familiea …conferinta o durat 3 ore jumate si atitea a vorbit, si asa interesant …  sedeam in sala inainte,  si anuntasem si pe un baiat in carucior, Victor, care invata la Colegiu, este si el cu frica de Dumnezeu si sedeam ambii in carut iar la urma Parintile s-a bucurat ca am venit si noi asa cum sintem…  Tema de discutie o fost Taina Faradilegii si lucrarea lui Antihrist,  joia vitoare, pe 26 mai, iar o sa fie conferinta; cu ajutorul Domnului, daca o sa fiu in oras, o sa plec…  ma gindeam sa-i zic lui S. cu mamica ei daca ar putea sa vina, cu toate ca e obositor sa stai atita pe scaun…  ma simteam si eu la rau, ma dureau ranile, dar atita hrana duhovnicesca ne spunea, ca incercam sa nu acord atentiea, eram fericita ca la urma imi luasem binicuvintare de la acel parinte.  

Si avusem o ispita acasa …cum am ajuns, bucurie sa mi-o transforme in disperare, m-a inceput niste dureri foarte mari de rani si m-am scarpinat la o rana la fese si mi-a curs mult singe ,ca nu puteam opri singele…si mi-am dat seama ca e o ispita, sa-mi strice bucuriea din suflet…  dar ..nu m-am intristat..eu stiu damu aceasta lupta… daca as avea o data ocaziea sa va vad as vrea real sa vorbesc cu dumneavostra, sa va povistesc de aceste lupte duhovnicesti, care prin scris e mai coplicat de scris.

Si multumesc Domnului ca-mi da puterea sa le inteleg, desi sunt cazuri cind tare intru in disperare..  si acuma se apropie momenti grele iarasi de tecut pentru mine, fetita care sta cu mine, Maria, care in avgust o sa implineasca 2 ani de cind sta cu mine, m-a anuntat ca ea vrea vara asta sau pina in toamna sa plece,  nu va pot reda ce-i in sufletul meu,  eu de acest moment mereu ma tem ,caci cher si cit timp o stat cu mine sedeam cu acest gind, dar oare cit va sta, dar daca pleca cu cine voi sta?….

E foarte greu pentru mine acesta lupta cind stau cu cineva de durata de timp, cind ma deprind si mi-i ca o mama, ca o sora, cind ne impacam atit de bine ..aceste despartiri eu le trec atit de greu, eu tinjesc dupa acesta persoana foarte mult. Imi amintesc dupa A. cit am suferit, mai mult de jumate de an eu ma resemnasem si ma diprensesem cu alt cineva… sunt prea sensibila,  sunt ca un puisor..micut si cu aripile rinite,  mereu in dureri si atit de mult as vrea sa-mi gasesc pe cineva cine sa ma ajute pina la ultima suflare si sa nu o schimb asa..e greu, tare greu pentru mine aceste stari… Dar nu-s egoista,inteleg ca ea are viata ei inainte si e tinerica, eata luni ea o sa inplineasca 20 ani, pe 23 mai. O sa-i facem o siurpriza, o sa va povestesc dupa ce o s-o facem si vom videa cum se va primi…si va trebui sa anunt pe unu altu din cunoscuti, din prietini, ca ear trebue sa-mi gasesc o persoana sa ma ajute si sa ma ingirijeasca…

Doamne, Doamna A., numai ma gindesc ca va trebui sa plece si-mi dau lacrimile… cit de greu mi se face pe suflet ..tare greu;  stiti cit de greu pina te diprinzi cu o alta persoana, pina ii afli caracteru, pina se invata a face pansametul, pina se invata absolut totul ce-i in casa mea si unde si ce sta… ca eu parca as fi stapina casei, dar anume unde si ce sta nu prea stiu, mai mult din camira mea din dulapul din fata mea, mai vad hainutile cum stau, dar in restul nu prea stiu.  Eata de aia si m-am sculat sa va descriu aceste dureri ce-mi sta in suflet… Si fara ca sa vreau eu intru in dipresii in asa cazuri..  pina cind ma mai tin asa in forma, eu spre slava Domnului, acuma am o perioada asa, mai activa, mai plina de viata, mai vesela, asa daca m-ati vedea dumnevostra in perioadile de dipresie, is asa pasiva … Nu prea vorbesc, is trista ca si pe fata mea se vede…si is plictisitoare…nustu asa ma vad eu..parca-s o alta Eugenia ..dar eata cind este o perioada unde eu is optimista… vorbesc tare mult ..zimbesc, mult ma implic in multe, si multe lucruri vreau sa fac..  anume sa vizitez bolnavii, sa ii cercetez, sa fac pachete la inchisori, sa caut persoane cu probleme, ii sun si ii incurajez…  is total diferita de acea Eugenie care e bolnava si sade lesinata in pat..  Asta trebue doar sa vedeti..fetile damu care stau cu mine ma vad si vad si aceste doua Eugenii de perioade care sunt eu..  dar poate ca ati observat cind is eu mai mult in depresie cum scriu aceste mesaje ..ca mi-i rau, ca mi-i greu, si tot asa..  dar cind dispozitiea e mai buna scriu lucruri mai frumoase..  sau daca nu sunt prea frumose le scriu mai cu dispozitie..

Mai am o naoutate pentru dumneavostra,luni pe 23 Mai, o sa plec la Criuleni..este vorba de o intilnire cu persoanile cu dezabilitati, unde o sa vina si din Rusiea, Ucraina, parimise si din Rominiea.  Acolo va fi si diferite activitati pentru bolnavi. mai mlt sportive..   pe 3 zile ne cazeaza ..eu nici o data nu am fost la asfel de intilniri, tare mult a insistat Victor..  da sa vi-l descriu pe Victoras, asa-i zic eu..  este un baital de 23 ani din Basarabeasca – sat Sadacliea.  Este persoana cu dezabilitati, este de mic bolnav si in carucior..   nu-mi amintesc acuma deagnoza lui, dar are un suflet tare bun .   Vazuse cazul meu pe Logos.md  (n.m. este vorba de Portalul Tineretului Ortodox din republica Moldova)  in 2011, avea vrio 18 ani, dar l-a impresionat cazul meu si l-a sunat pe Victor de la Logos si a cerut numarul meu;  imi amintesc acea zi cind m-a sunat si mea zis ca ar vrea sa ma ajute eu nestind ca el este persoana cu dezabilitati ..doar mea zis ca se simte si el rau..si mea zis ca vrea prin posta sa-mi trimata o carte..era o carte pentru bolnavi..si in carte mio pus 50 euro..cu lacrimi eam primit caci damu il vazusem pe poze ca este si el in carucior si ma mai suna; ne pretenisem si eu ii ziceam: nu trebue, tu toat ai nevoie ..dar el zicea nu retrai, eu am mama, tata, sora, pe mine are cine sa ma ajute..tot el are un pretin, da eu va vorbesc de Stefan Rosca, sint ambii din aceiasi localitate, ambii de ziua mea in 2012 au adunat bani si meau cumparat un nodbuc asa micut cit o cartulie, ca eu nu aveam de pe ce sa stau pe internet..anume ei s-au gindit la asa ceva, caci imi inteleg dureria, ce inseama sa stai in casa fara comunicare..  si tot Victor sa-mi achite internetul si imi cumparase o flasca purtativa de Unite si si-aa abonato pe numile lui si asa am avut internet timp de 2 ani si el mil achita; asa o zis, ca el vrea sa ma ajute.. pina eu eam zis gata contractul, fusese pe 2 ani si eam zis eu vreau sami fac alt contract de internet..nu mai vreau sa mai achiti tu..caci ma simteam tare incomod..dar el isi dorea tare mult sa faca si el ceva pentru mine..   anu acesta el a venit in Chisinau sa invete la colegiu de informatica ..e tare bravo si priceput in acest domeniu..eu cum am vrio problema cu calculatoru mereu la el ma adresez..si acuma daca el este in oras si Stefan tot e in oras noi ne vedem mai des..

Tot ei de ziua mea, inca cu doua prietine, meau organizat de ziua mea o mare siurpriza..   eu nici nu tin minte, pote vam povestit sau nu ..caci tare mai uit ..posibil de la obosela sau de la acesta boala plina de dureri..dar va povestesc un pic si o sa va trimit poze sa vedeti ..eu ziua mea am facuto dupa cum stiti in Chisinau la Olga..si ei pe jos au scris cu creta..acus vad cum gasesc poza sa o trimit sa videti ..noi dimineta am pozato desi damu daca trecuse masinile se stersese putin..si au organizat sa vina ei pe la 9 seara sa ma scota din casa sa cobor jos si acolo sa ma astepte ei cu baloane cu muzica si cu un Urs mare jucarica de plius cu sampane ..nu pot reda ce am simtit caci numai pe internet vedeam asa filmari placute ..esisem mai multi si copilasii de la Recea erau la mine, si oaspeti desi unii din ei stiueau ca mie ei imi organizeaza ceva placut ..Esise lumea pe la balcone si priveau.  Eu cu lacrimi de fericire priveam totul si imi parea ca visez si Stefan era intro parte si daduse niste artificii..  Doamne, numai imi amintesc de acea zi plina de bucurie cu asa multi oaspeti, cu atitea siurprize, cu multi oamini care au vrut sami arate ca ei ma iubesc si ca sunt cu gindul la mine..si toata asta imi arata Dumnezeu prin oamini cit de mult ma iubeste..”

Mai jos, fotografiile de la ziua de nastere a Eugeniei – 36 de ani (Chisinau, 31 decembrie 2015), despre care a scris in scrisoare, mai sus. Alaturi de prietenii ei, in carucior sau fara:

 

…si scrisoarea Eugeniei continua astfel:

V-am trimis citeva poze de la ziua mea.   Stiu ca atunci Sandrina v-a mai trimis cite ceva si ati vazut..ma scuzati pote azi am scris prea mult si vam obosit..dar va zic ca eata mam sculat cu gindul la dumneavostra si cum e liniste, Maria cu Olga sau sculat si sau dus sa alrge ca saptamina asta ele sau apucat de sport..si aici alaturea este un parc si au plecat sa alerge si sunt aparate unde se ocupa dimineta..si Marcela (n.m. Marcela este tot o persoana bolnava de epidemoliza buloasa, prietena cu Eugenia!)  tot este aici la noi si ea inca doarme dar eu mam gndit sa ma folosesc de moment de acesta liniste si sa va scriu..meam pusti castile in urechi si ascult ceva rugaciuni si din coace va scriu ..scriu repede si-mi dau seama ca am mii de greseli,dar va rog din suflet sa ma iertati pentru acest scris cu multe greseli si trag nadejde ca dumneavoastra o sa intelegeti tot ce am scris eu si tot ce am dorit sa va redau eu prin tot ce am inceput eu aici sa povestesc..

Si cind o sa ma intorc de acolo..acus o sa va trimit o filmare care mio trimiso Victoras sa vad cum o fost anu trecut..caci imi era interesant unde si ce va fi..desi am niste emotii parca o frica o teama si o rusine..eu nu stiu cum sa va zic, dar is deprinsa intrun cerc de prietini cu persoane sanatoase; eu cind vad pe oamini bolnavi in carucior ma doare sufletul si-i privesc pe ei asa cu jale, parca eu nu as fi ca ei..

Asa m-am deprins eu, caci daca eu in viata mea am fost compexata de acesta boala si atitia ani am ascuns de toti ce am eu, ca stieau numai prietinile mele si cei din casa, si eu mereu o rugam pe matusa mea sa nu zica nimic la nimeni despre mine, cu ce bolesc eu,  caci daca vor afla se vor teme de mine ..cu gindul ca vor zice ca se vor molipsi..oii asa ginduri aveam eu Doamna A..

Si eata,eu acolo daca o sa plec, cind o sa vin o sa va povestesc, o sa fac poze si o sa va trimit..dar am asa emotii..o s-o luam si pe Marcela, ea din martie e cu mine..unde-s eu acolo si ea..nu o las ..nu stiu ce-i de facut si cum sa-i gasim si ei o fata cine sa o ajute, ea acuma nu pote singura sasi faca pansamentul si damu daca sta la noi Maria o ajuta si-i face pansament ..acasa ea are parintii bolnavi ambii si batrini si mereu ea ii ajuta pe ei dar acuma nu are puteri acuma ea are nevoie de ingrijire; cind mai putem, o ajutam noi ..pote om gasi vrio persoana si pentru ea..si eata ca si eu is in cautare .Oiii, mi-i greu numai cind ma gindesc..acus o sa va trimit si pozile cu casa si mobila si o sa inchid netu sami fac rugaciunile ..apoi o sa plec cu Doamne ajuta la manastirea Ciuflea, e aici in oras, sa sfintesc o icoana care am brodat-o, ca vreau s-o daruesc..  Apropo, daca doriti vrio preferinta ceva sa va brodez, va rog sa-mi ziceti..am intrebat de Sf. A. dar mio zis ca nu au..  

Va doresc multa sanatate putere si rabdare ..va multumesc din suflet pentru tot ce faceti pentru mine pacatoasa..va imbratisez..”

De la Eugenia am primit (cu referire la cele scrise in scrisoare), link-ul la o emisiune realizata in anul precedent a concursului pentru persoanele cu dizabilitati din Basarabia, la care se pregatea sa participe si ea in zilele ce urmaza, cu mari emotii: Festivalul Internaţional sportiv între persoanele cu dizabilităţi “Taurul de aur”, mai 2015.

De curand, la 14 mai 2016, Eugenia a participat si la “Marșul tăcerii pentru susținerea familiei tradiționale” de la Chisinau ( o veti zari in filmare, de la minutul 3:04-3:08)

Va urma.

P.S.   Cei care doresc sa sustina in continuare tineri cretsini din Basarabia, precum Eugenia Buruiana si prietenii ei de suferinta, gasesc datele pe mai vechea mea postare:Imagini si caz foarte impresionante: Apel Umanitar Urgent – Chisinau!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: