anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Memento: academician, profesor si monahie Zoe Dumitrescu Busulenga – Maica Benedicta

on May 8, 2016
zoe-dumitrescu-busulenga.jpg

Zoe Dumitrescu Busulenga – fotografie din anii 1970, de la varsta de putin peste 50 de ani

Cu doua zile in urma, la 5 mai 2016, au fost 10 ani de la trecerea dincolo a uneia dintre cele mai cunoscute personalitati feminine ale culturii Romaniei, d-na Zoe Dumitrescu Busulenga (1920-2006). Filolog, cercetător, critic şi istoric literar, eseist, filozof al culturii, pedagog şi politician, Zoe Dumitrescu Busulenga a fost si membră a Academiei Române şi a unor importante instituţii culturale europene.

Ca majoritatea personalitatilor Romaniei care au traversat perioada regimului comunist aflandu-se pe pozitii de conducere agreate si sustinute de nucleul comunist, a fost o personalitate controversata. Dupa 1990 a demonstrat insa continuu valoarea sa intrinseca remarcabila – ceea ce ii adusese pozitiile privilegiate in cultura romana inca din perioada comunista, dar  si controversele aferente. A fost aleasa membru titular al Academiei Române numai dupa Revolutie, si anume la  22 ianuarie 1990. Drept recunoastere pentru meritele sale, a fost aleasa apoi imediat, pentru o perioada de patru ani de zile, vicepreşedinte al Academiei Române (2 februarie 1990 – 18 februarie 1994). In perioada post-decembrista a ocupat si demnitati europene, reprezentand Romania cu mare dedicare si patriotism; a fost, intre altele, director al Şcolii Române din Roma – (1991-1997), membră a Academiei de Ştiinţe şi Studii Europene din Franţa si membră a Academiei Europaea din Londra (din 1993).

Dupa disparitia sotului sau, in anul 2000, s-a retras cu totul la Manastirea Varatec, unde isi petrecea deja anual, verile, incepand de la mijlocul anilor 1970. In vara anului 2005 a fost calugarita in taina de Parintele Justin Parvu de la Manastirea Petru Voda, duhovnic cu care mentinuse o anumita legatura de mai multi ani.  Dupa aproape un an de zile de la calugarirea intru monahie – sub numele de Maica Benedicta, la 5 mai 2006 a trecut la Domnul, cu credinta pe care a avut-o ani in sir: “Pentru mine nu exista moarte, exista trecere dincolo.”

In volumul de interviuri “Să nu pierdem verticala!” (Ed. Nicodim Caligraful, 2013), aparut postum, gasim urmatorul fragment rememorat din vremurile comuniste de profesorul Zoe Dumitrescu Busulenga: A fost o perioadă pînă în 1964 în care am trăit un infern cultural. Încercam în toate felurile să eludăm, făceam seminarii cu analiză de text – am martori studenţi din atîtea generaţii – făceam o chestie cu totul împotriva programei analitice şi a voinţei şefiei catedrei. Biblia figura ca primă carte în Bibliografia dată de mine. Dumnezeu mi-a ajutat pentru că nu ştiu cum am izbutit, certîndu-mă cu toţi. Au zis: “Doamna Zoe, cum puneţi Biblia?!” Le-am spus: “Dragii mei, nu obiectaţi, căci înseamnă că sunteţi completamente inculţi. Biblia este cea mai mare carte a umanităţii, fără ea nu se poate. Crezi, nu crezi, este altceva, dar trebuie s-o cunoşti”. Şi atunci le închideam gura. Am avut multe dificultăţi şi piedici. (A trebuit) să punem pe prima pagină un citat din Ceauşescu sau mai ştiu eu din ce, şi după aceea înăuntru noi puneam ce doream. Aşa am publicat Cioran, Vulcănescu, Eliade, pînă şi romanul lui Blaga. Iată că găseam nişte modalităţi, era un fel de samizdat. Dar cum altfel am fi putut transmite nişte adevăruri de cultură, nişte texte fundamentale, nişte nume extraordinare? Voiam să vină Eliade în ţară şi spuneam: “Tineretul nostru are nevoie de prezenţa lui Mircea, să ştie că existăm ca atare în spiritualitatea lumii, că Mircea este un unicat”. Şi părintele Andrei Scrima a zis: “N-o să vină în ţara ruşilor”. Şi n-a venit, deşi i-a părut rău, cum de altfel cred că suferă şi Enescu pe lumea cealaltă, că i s-a călcat dorinţa de a fi înmormîntat în pămîntul patriei. […] M-am lăsat condusă întotdeauna Dumnezeu pentru că am încercat să fac Voia Lui atîta vreme cît mi-am făcut desăvîrşit datoria. Ce poate mai mult să spună un om despre el?”

La maturitate, la varsta de 51 de ani, intr-un interviu TV alb-negru din 1971, Zoe Dumitrescu Busulenga amintea cateva elemente de rascruce din viata sa, demne de retinut pentru ceea ce va deveni la senectute…

Depre “intrarea pe Cale”, rememora d-na Zoe Dumitrescu Busulenga, intr-un interviu din 2003 cuprins in cartea “Să nu pierdem verticala!”:

Am avut un duhovnic care m-a introdus în esenţa rugăciunii – părintele Gheorghe Chiriac. Era un om extraordinar, doctor în teologie la Strasbourg. Făcuse o puşcărie amarnică şi era bătrîn. Mare credincios. Şi de la el am început să aflu de rugăciunea inimii. Ştia că eu o iubesc foarte mult pe Maica Domnului şi îmi spunea: “Încearcă, şi cînd te uiţi la icoana ei, du imaginea ei în inimă şi întoarce-o înapoi în minte. Fă gimnastica asta ca să-ţi faci liberă calea pentru mai tîrziu, să-ţi curăţeşti inima pentru Mîntuitorul”.

Noul Testament l-am citit destul de devreme, fiind sătulă de literatura care nu zideşte. Îmi place expresia Apostolului Pavel: “Toate-mi sînt îngăduite, dar nu toate zidesc”.

Prin ’75 veneam vara în vacanţă la Văratec împreună cu Valeria Sadoveanu, prietena mea, părintele [Bartolomeu] Anania, Lili Teodoreanu, dirijorul Horia Andreescu, Horia Bernea. Am avut o viaţă culturală foarte plină. […] Venea multă lume la colocviul “Eminescu”: Părintele Mina Dobzeu, Părintele Teofil Pârâian, Teodor Codreanu, Părintele Justin Pârvu – cel care m-a călugărit pe mine. Am o stimă uriaşă pentru Părintele [Justin]; el are o concepţie care nu prea place: “Eu tund în monahism bărbaţi şi femei intelectuale în special şi îi trimit în luptă, ca acolo unde ne ducem să-L prezentăm pe Mîntuitorul, să-L mărturisim”. În 31 August 2002 ştiţi că au vrut să-l ucidă şi a murit bietul celălalt bătrîn. Dar bine că l-a apărat Dumnezeu!”…

O prelegere inregistrata audio din anii 2000 (decorata cu fotografia profesorului Busulenga devenit Maica Benedicta), reveleaza perceptia omului inaintand pe Cale (audiati-o mai jos).

In legatura cu cel care a calugarit-o, Parintele Justin Parvu, rememora: Am fost odată pe la începutul anilor 1980 la Părintele Justin care e acum la Mănăstirea Petru Vodă. Un mare duhovnic, şi el a trăit la închisoare, chinuit… Era la Bistriţa atunci, ieşise din închisoare de curînd, şi l-am întrebat ce să fac, să-mi spună un cuvînt, şi el a zis: “Ieşiţi în faţă!” Şi eu n-am înţeles ce însemna asta. Ioan Alexandru, care era exemplar sub raport spiritual, el ştia. Atunci m-am gîndit că “Ieşiţi în faţă!” se referea la o temere a mea. Poate a vrut să-mi spună: “Să nu te temi”. Sunt convinsă că asta a vrut să spună: “Să nu te retragi, să nu abandonezi”.

O alta prelegere memorabila din ultimii ani de viata ai academicianului-monahie / a Maicii Benedicta de la Manastirea Varatec:

Cititi si  Testamentul Maicii Benedicta – de Razvan Codrescu.

 

 


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: