anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

O insemnare din vremea slujirii la Manastirea Sambata a Parintelui Arsenie Boca

on April 9, 2016

Particica de insemnare de mai jos si imaginea dupa chipul Mantuitorului sunt extrase (cu multumiri!) din cartea ingrijita de Parintele Daniil Stoenescu, episcop-loctiitor al Daciei Felix, “Parintele Arsenie – Omul imbracat in haina de in si Ingerul cu cadelnita de aur”, editia a II-a, Sinaia, 2009, Ed. Charsima, – text, pag. 170.

Textul a fost scris in primii ani de slujire ai Parintelui Arsenie Boca la Manastirea de la Sambata de Sus, respectiv la finele anului 1941 sau in ianuarie 1942.  Era vremea cand puhoiul de oameni care il cauta, era abia in formare. Ceea ce este insa cu totul aparte in mica insemnare, sunt doua elemente-cheie:

  1.  fraza care indica fara dubiu imprejurarea si momentul in care tanarul Zian Boca (ce se intorcea de la Chisinau, de la scoala de icoanari de acolo) a decis calea pe care urma sa paseasca – cea de calugar: momentul a fost intalnirea sa cu Iisus (!!! – si nu doar o viziune…) in gara forfotind de oameni a Basarabiei, in chiar zilele inceputului razboiului (sfarsitul anului 1939/inceputul anului 1940)…
  2. premonitia clara a felului in care va decurge viata sa, respectiv a modului cum oamenii aveau sa-i ingreuneze crucea vietii, aveau sa-l pironeasca chiar pe ea (peste ani avea sa picteze aceasta imagine – a calugarului de pe cruce, in Biserica din satul Draganescu…), si aveau sa-i considere viata o “infamie”…
DSC00128

Chipul Mantuitorului Hristos – desen al Parintelui Arsenie Boca

Cu oamenii nu poti face nimic. Oamenii vor ca tu sa asculti de ei, ei sa te conduca, ei sa-ti spuie ce sa trebuie sa faci sau sa nu faci. Ba mai mult: sa faci si pe Dumnezeu sa asculte El de ei, nu ei de Dumnezeu.

Discretia de care-i rogi: “sa nu stie stanga ce face dreapta”, e cea mai calcata in picioare porunca a Mantuitorului, si inca de cei mai “credinciosi” ucenici.

O, sanctas simplicitas!

Nici sfintii n-au avut alta solutie decat fuga de oameni. – Decat sa te lasi “vorbit”, “discutat”,”strambat”, “denuntat” si chiar “vandut”, si inca de cei mai buni credinciosi, ei fiind de cea  mai naiva credinta ca “nu-ti fac nici un rau”. Cu alte cuvinte, intre oameni trebuie sa devii – in mic – la scara smerit omeneasca, un mantuitor pe cruce.

***

Oare  nu la asa ceva m-am legat cand L-am vazut intr-o gara, privind peste harmalaia lumii, la tragedia ce avea sa vie a doua zi: al doilea razboi mondial, cu niste ochi de o frumusete divina si cu o infinita durere si ca ne vedea pe toti?

Nu-I voi usura intrucatva imensa Lui  cruce pe care o duce printre oameni pana la sfarsitul lumii, luandu-mi partea mea? Caci nu I ne putem asemana in nici unul din atributele Lui divine, decat in aceasta cruce intre oameni, pe care ei mereu ne-o pun in spate, pana cand vor veni si cei ce ne vor bate in piroane, “gasind” viata noastra o “infamie”.”

 


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: