anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Ganduri pe marginea cuvantarii la trecerea in vesnicie a Parintelui Arsenie Boca, tinuta de Parintele Savian Bunescu, parohul Bisericii din Draganescu, la 4 decembrie 1989 la Prislop

on March 9, 2016

Parintele Savian Bunescu (3 febr.1911 – 5 febr. 2005) a fost parohul bisericii “Sfantul Nicolae” din satul Draganescu de langa Bucuresti (azi apartinand de jud. Giurgiu), incepand din anul 1937, timp de 62 de ani. Ca persoana a fost si este foarte putin cunoscut, insa numele sau ramane legat strans de cel al Parintelui Arsenie Boca, si in cea mai mare masura, mai ales in ceea ce priveste perioada ultimilor 20 de ani de viata ai Parintelui Arsenie. Aceasta deoarece Parintele Arsenie a pictat biserica din Draganescu timp de 15 ani, si a fost deci alaturi de Parintele Savian la slujbe (chiar daca nu a avut voie sa liturghiseasca), a locuit zi de zi in casa parohiala de vis-a-vis de Biserica din Draganescu impreuna cu parintele Savian si sotia sa Ligia, incepand din 1968 si pana in 1983, si chiar si ulterior, cu intermitente mari, pana in 1988, cand se pare ca a ajuns la Draganescu pentru ultima oara. Practic anual, incepand din aprilie si pana la sfarsitul lui octombrie, Parintele Arsenie locuia si picta la Draganescu, incepand din 1968…

savian1

Parintele Savian Bunescu in Biserica din satul Draganescu. Se observa in fundal pictura  Parintelui Arsenie Boca realizata de el singur in tot interiorul bisericii si pe iconostas  (foto realizata probabil intre anii 1985-1999).  Sursa foto: aici

Cateva date biografice (extrase de aici, cu multumiri) reconstituie un mic portret al Parintelui Savian Bunescu. Acesta a absolvit Facultatea de Teologie din Bucuresti (cam in aceeasi perioada in care Parintele Arsenie absolvea Teologia la Sibiu, caci era numai cu un an de zile mai tanar decat Parintele Arsenie), unde in toti anii a finalizat primul la invatatura. Ca preot in satul Draganescu inca din 1937, a fost si el anchetat si arestat mai tarziu, in 1952, cand, pentru o durata de doi ani de zile a cunoscut temnita in coloniile Gales, Valea Neagra, Onesti, Borzesti si la Canal. Era deci teolog, si cunoscuse, in mai mica masura, dar cunoscuse temnitele comuniste, la fel ca si Parintele Arsenie. Pe langa toate acestea sotia sa, Ligia, era sora Maicii Zamfira Constantinescu (pe numele de fata Julieta), cea care a ramas mereu alaturi de Parintele Arsenie, mai bine de 43 de ani (incepand din 1948), pe drumul greu al marginalizarii duhovnicesti, sociale si umane.

p-arsenie_tarziu

Parintele Arsenie Boca (centru), flancat de Parintele Savian Bunescu si sotia sa Ligia, anii 1980, fragment dintr-o fotografie de grup realizata probabil la Sinaia

Toate acestea si ajutorul lui Dumnezeu au facut posibila (dupa excluderea fortata din manastire si apoi din monahism si cu interdictie de a mai predica vreodata) invitarea Parintelui Arsenie spre a picta biserica parohiala din Draganescu in 1968, de catre parintele Savian Bunescu. Parintele Arsenie era pensionar deja, trecuse printr-o incercare esuata si nefericita de a picta maiestuoasa biserica din satul Bogata Olteana in perioada 1960-1962 (vedeti si cititi aici), si tocmai se pensionase de pe pozitia de pictor muncitor de la Atelierele Patriarhiei de langa Schitul Maicilor din Bucuresti in vara anului 1968 (fusese angajat acolo din ianuarie 1961). Acela a fost momentul in care o noua posibilitate de exprimare i s-a deschis, si a trudit la ea in cel mai inalt sens cu putinta, lasand in urma  sa pentru noi, alaturi de scrierile sale, cuprinse in volumele “Cararea Imparatiei” si “Cuvinte Vii“, carari si imagini vii revelate de Divinitate si exprimate pictural in imaginile in tempera din biserica de la Draganescu.

Am avut bucuria si sansa sa gasesc de foarte curand, si sa citesc pentru prima data, “Cuvantarea Parintelui Savian Bunescu la inmormantarea Parintelui Arsenie Boca“, ce a aparut publicata in cartea ingrijita de Dan Alecu, “Ei l-au cunoscut pe Parintele Arsenie Boca“, Ed. Meteor Publishing, 2015, pag. 56-64. Este o relatare de prima mana si de un realism deplin cu privire la felul in care Parintele Arsenie a strabatut si a plecat din aceasta viata. Dincolo de toate datele biografice extrase din arhive si relatari, dincolo de toate marturiile stranse in toti anii, descrierea pe care o face Parintele Savian Bunescu Parintelui Arsenie, are valoare de document exceptional! Voi spicui din cuvantarea respectiva numai cateva fraze, si voi insera cateva comentarii pe marginea celor afirmate de Parintele Savian Bunescu, urmand ca cititorii interesati sa parcurga ei insisi textul integral, in cartea citata…

Cuvantarea incepe astfel: “Pleci dintre noi simplu, smerit, nestiut de nimeni. Pleci smerit, singur, asa cum ai trait in ultimii ani ai vietii. Te-am vazut in rugaciune, te-am vazut la lucru, te-am vazut in suferinta. In toate ai fost perfect, dar in suferinta ai fost sfant. Rabdarea si linistea sufleteasca iti asezasera de mult pe fata aureola de martir. Ai fost de neegalat.” Era in anul 1989, 4 decembrie… Atunci a fost inmormantarea Parintelui Arsenie, care trecuse la Domnul la 28 noiembrie 1989, la Sinaia fiind, in asezamantul-metoc al Manastirii Prislop, asezamant pe care il ridicase din fonduri personale, alaturi de cele ale Maicii Zamfira Constantinescu si loc in care vietuiau inca alte 17 monahii si surori (conform cartii “Manastirea Prislop – Monografie istorica” – de Pr. prof. dr. Mircea Pacurariu, Ed. Episcopiei Devei si Hunedoarei, 2013, pag. 192-193). In sensul afirmatiilor de mai sus vin si cuvintele unui ucenic al Parintelui Arsenie, preotul Petru Vamvulescu, care afirma ca Parintele Arsenie insusi ar fi spus: “Cel mai mult m-au durut nu chinurile pe care mi le-au facut securistii, ci fratii mei de credinta.” – cu referire la “atatia printre ai Bisericii care i-au facut mult rau” (citat din cartea “Ei l-au cunoscut pe Parintele Arsenie Boca“, Ed. Meteor Publishing, 2015, pag. 83). In cartea “Cuvinte vii” cu scrierile Parintelui Arsenie Boca, (Ed. Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006, p. 247) apare o afirmatie a acestuia convergenta celor de mai sus, si care ne lamureste de fapt asupra insingurarii despre care afirma Parintele Savian: “Oare de ce, oamenii care nu fac rău nimănui, oamenii care se roagă pentru vrajmașii lor, pe aceștia oamenii lumii îi iau la ținta tuturor fărădelegilor? De ce oare ucenicii lui Iisus, ucenicii iubirii de oameni, stârnesc între ”oameni” atâtea valuri de ură? – Și doar dacă lipsește ceva omului cu adevărat, iubirea îi lipsește, fiindcă numai climatul iubirii face posibilă viața oamenilor.”  

[…]  N-ai zidit din temelie o biserica-locas de inchinaciune, desi ai restaurat multe, dar ai zidit, Parinte Arsenie, din temelie o Biserica vie, o obste crestineasca, la care ai lucrat toata viata. Ridica-te si vezi-o! Ea nu te va uita! Se va ruga mereu pentru parintele ei duhovnic. Traiesti prin aceasta Biserica vie, esti viu in sufletul ei.” Cuvintele acestea, rostite la 4 decembrie 1989 sunt astazi, in 2016, din ce in ce mai adeverite de realitate. Parintele Savian stia ca asa va fi. Fusese martorul atator ani de truda si chin ai Parintelui Arsenie, ultimii 20 pe acest pamant…

[…] Ai dorit sa ridici monahismul la un grad de cultura teologica pentru prestigiul lui. Ai luptat pentru acest ideal si viitorul va recunoaste acest merit. Te-am vazut in rugaciune. Nu uitai niciodata ca stai in fata lui Dumnezeu, ca vorbesti cu El. In rugaciunea particulara, totdeauna cu genunchii plecati la podea, invocai cu adanca smerenie mila si ajutorul Lui. Te desprindeai de pamant si de lume in clipele rugaciunii, traiai in slava lui Dumnezeu. Poate acestea sunt merite pentru care Dumnezeu iti dadea atata har.” Imaginile cu parintele Arsenie surprins in rugaciune apar descrise la un moment dat si in timpul filmarii realizate cu Parintele Savian descriind simbolistica picturala a Bisericii din Draganescu (vizionati filmul aici).

[…] Iti aduc ca dar al marii pretuiri incunostintarea ca pictura de la Draganescu, opera mintii si mainilor sfintiei tale, prin harul lui Dumnezeu, este tot asa de proaspata si vie precum ai lasat-o. O pastrez cu grija pe care ti-am fagaduit-o, grija ce se cere unei valori de arta bisericeasca de dimensiunea unei conceptii si frumuseti inestimabile. Vad si stiu truda cu care ai lucrat fiecare scena. Imi amintesc de fiecare clipa de munca, de rabdarea si atentia deosebita cu care te-ai daruit. In fiecare scena te vad aievea aplecat pe penelul care raspundea perfect unei comenzi a intelectului si a spiritului, condus de inspiratia data de Dumnezeu. Dar ma retine intotdeauna cu multa bucurie “Invierea Domnului”, ce reprezinta un unicat in toata pictura Bisericii Ortodoxe. […] Esti prezent in fiecare scena, dar in scena durerii te regasesc intotdeauna in ipostaza ucenicului credincios care sta langa maestrul sau cu bucuria datoriei implinite. In aceasta scena ne intalnim de cate ori intru in biserica si ne intelegem doar pe unda mistica a dragostei dintre noi. Esti mereu viu in biserica de la Draganescu, mereu prezent in sufletul meu, in slujbele mele. […] Ai unit, Parinte Arsenie, cerul si pamantul prin viziunea spirituala a sfintiei tale, transpusa in pictura de la Draganescu.” Indraznesc sa afirm ca Biserica din Draganescu se gaseste azi intr-o stare avansata de degradare, peretii fiind brazdati de numeroase fisuri. Pictura este bine pastrata, insa fisurile pot la un moment dat sa declanseze desprinderea bucatilor de zidire. Am nadejdea ca, asa cum la Prislop oamenii se ingramadesc cu miile la mormantul Parintelui Arsenie si rasplatesc cerintele lor, este timpul sa ne inchinam mai mult si la Draganescu, si sa contribuim la o restaurare pe masura, ce nu va fi deloc o sarcina usoara specialistilor.

[…] Amintesc ca de doua zile este venit cu noi aici si Parintele Sebastian (nevazator), care a venit de la Manastirea Sambata. A vegheat langa trupul neinsufletit al duhovnicului si invatatorului sau, Parintele Arsenie. El nu te-a vazut cu ochii trupului, Parinte Arsenie, dar poate te-a vazut mai bine decat noi toti, cu ochii sufletului lui. Asa te vor vedea toti de acum inainte, cei care nu te-au vazut cand pleci dintre noi. […] Ti-ai ales mormantul intr-o colina simpla, neumblata de nimeni, intr-o colina langa manastire, in susul ei, ca sa faci un zid spiritual, s-o aperi prin rugaciuni de valuri si de furtuni in inima Ardealului pe care l-ai iubit atat de mult. […] Fii pe mai departe izvorul viu al spiritualitatii crestine, din care sa se hraneasca Prislopul si toti in sufletele carora ai aprins flacara credintei, a nadejdii in dragostea pentru Hristos. Vor urca pe aceasta colina, spre mormantul sfintiei tale, Parinte Arsenie, randuri randuri dintre cei care te-au iubit…” Subintelegem ca locul ales de Parintele Arsenie pentru mormantul sau la Prislop, a fost un loc cat mai retras si “neumblat de nimeni”, tocmai spre a nu atrage atentia si spre a nu face rau manastirii insesi, prin prezenta si numai a mormantului sau… Interesant ramane faptul ca Parintele Arsenie nu a ales sa odihneasca sub glie nici la Sinaia, unde locuia in metoc din 1977 incoace, si nici la Draganescu, unde lasase in urma o uriasa lucrare picturala, si peste 15 ani de munca. Nu a ales nici Manastirea Sambata – pe care o iubise adanc, stiut fiind faptul ca avusese multe mahniri datorate probabil atitudinii obstii lasate in urma acolo, cand fusese mutat de Mitropolitul Nicolae Balan la Prislop, in noiembrie 1948. A ales Prislopul, unde vietuise si liturghisise 11 ani, si unde, cel mai probabil, isi avea o ancora pamanteasca. In prelungirea mormantului Parintelui Arsenie de la Prislop, strajuieste mormantul monahului Nicodim Zaharia, initial cantaret bisericesc si apoi preot duhovnic, ramas unul dintre cei mai apropiati si credinciosi prieteni ai Parintelui, pana la sfarsitul vietii.  In aceeasi cuvantare a parintelui Savian, acesta prevedea, in acel inceput de decembrie 1989, si raurile de oameni care vor sui colina la mormantul duhovnicului Ardealului…. In acel decembrie 1989, Parintele Savian Bunescu a fost si a ramas practic singurul care a avut taria, curajul si demnitatea sa rosteasca cu voce tare adevarul intreg si pana la capat, despre vietuirea Parintelui Arsenie. Cei care au trait acea perioada a comunismului ceausist, vor intelege si mai bine valoarea exceptionala a acestui inscris pastrat cu cuvantarea de la inmormantarea Parintelui Arsenie Boca din decembrie 1989.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: