anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

“Romani uitati…”

on January 31, 2016

”Personalitate complexă a literaturii româneşti din Basarabia (şi nu numai), poet în vocaţia lui fundamentală, publicist formator de conştiinţă naţională, povestitor şi romancier de succes, eseist şi creator de reviste de prim-plan, grafician romantic şi orator de profundă rezonanţă comunicativă, caracter dârz şi cunoscător al tainelor limbii române, membru de onoare al Academiei Române, tradus în vreo douăzeci de limbi, Nicolae Dabija este cel mai autentic moştenitor al testamentului spiritual şi naţional lăsat nouă de Grigore Vieru.” – Theodor Codreanu

n dabija 2012

Fragment din carte:

Zilele trecute postul de televiziune ORT-1 a prezentat o emisiune despre drama unei familii: acum 8 ani, într-un oraş rusesc a dispărut o fetiţă de 10 ani. într-o dimineaţă aceasta a plecat către şcoală, iar de la şcoală nu s-a mai întors. Părinţii săi au anunţat organele de ordine, care au promis recompense tuturor acelora care vor furniza măcar unele date despre ea, dar fetiţa parcă intrase în pământ. Părinţii n-au mai încetat să o caute timp de mai bine de 8 ani. Şi iată că într-o zi fetiţa a fost găsită. Avea deja 18 ani. Era o femeie împlinită. A apărut în faţa camerelor de luat vederi, însoţită de un bărbat în vârstă, pe care ea l-a prezentat drept soţul ei.

Ce se întâmplase de fapt?! Când se întorcea de la şcoală, fata a fost răpită de un derbedeu, care a ţinut-o sechestrată vreme de opt ani de zile într-un subsol, scufundat într-un întuneric deplin, legată cu un lanţ de un pat slinos în care neomul îşi satisfăcea instinctele sale animalice, apoi încetul cu încetul acesta i-a permis să se deplaseze prin cameră şi, în măsura în care îi era sclavă, să-i gătească, să-i spele hainele, iar în ultimii ani – chiar să se deplaseze împreună până la alimentară pentru cumpărături…

Când nemernicul a fost arestat, cel mai mult a protestat jertfa:

– Eu îl iubesc. Dacă îl luaţi de lângă mine, mă sinucid, i-a ameninţat ea pe oamenii legii.

Iar părinţilor, care au născut-o şi care au plâns-o în cei 8 ani, zi de zi şi clipă de clipă, le-a zis:

– Voi pentru mine sunteţi nişte străini. Lăsaţi-mă în pace, nu vă cunosc. Eu îl iubesc pe el. Fără de Vanea (aşa îl chema pe nelegiuit – n.n.) n-aş putea trăi…

Această situaţie mi-a trezit involuntar asociaţii cu Basarabia şi Bucovina de Nord…

După aproape ’67 de ani, oamenii din aceste vechi provincii româneşti îşi consideră mama, care le-a aşteptat şi dorit, mai degrabă o „străină” („Lăsaţi-mă în pace, eu îl iubesc pe el”), iar pe răpitorul abject – o persoană fără de care n-ar „putea trăi”.”


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: