anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

“EU ŞI MOSCOVA” – preot Dimitrie Bejan, amintire din 1944…

on January 24, 2016

Profil al Parintelui Dimitrie Bejanrealizat de Parintele Justin Parvu (in cartea “Viața părintelui Gheorghe Calciu după mărturiile sale și ale altora“, Editura Christiana, București, 2007, pag. 347-348):

Un alt mare erou al vieții noastre creștine și naționale este Părintele Dimitrie Bejan, care a dus apostolatul până în inima Siberiei. Acolo a făcut el cunoscută Ortodoxia noastră, menținând viața spirituală a tuturor celor din lagăr, ortodocși și catolici. În sărbători liturghisea cu o găleată mare de zece kilograme de Sfânta Împărtășanie, iar rusoaicele veneau și băteau la poarta lagărului să-l cheme pe ”batiușca Bejan” să le facă aghiazmă, Sfântul Maslu și alte servicii religioase…

Acolo, în Rusia, Părintele Bejan fusese condamnat la moarte, dar a găsit, ca și Apostolul Pavel, o formulă de a fi judecat în țară.

Trimis acasă din lagărul siberian, a intrat în pușcăriile grele din România. A fost un stâlp al vieții noastre spirituale. Și după eliberare a căutat să mențină viața duhovnicească, însă, ca și pe Părintele Gheorghe Calciu, chiar frații lui l-au trădat. Condamnat și eliminat de ceilalți, a fost scos la pensie și dus ca bolnav în satul lui, la Hârlău.

Pe amândoi acești părinți, Calciu și Bejan, eu îi pun împreună, pentru gândirea lor frumoasă și viața lor de jertfă.”

 

dimitrie-bejan

Preot Dimitrie Bejan (sursa foto si text de desupra: aici)

Dedesubt: extras cu titul “EU SI MOSCOVA”  din cartea “ORANKI – AMINTIRI DIN CAPTIVITATE” a Parintelui Dimitrie Bejan, Editura Tehnică, Bucureşti, 1998:

La 8 septembrie 1944, trenul, cu multe vagoane de marfă şi cu 3000 de prizonieri – ce
veneau din Siberia – s-a oprit pe o linie într-o gară. Exact atunci la megafon se anunţa: „Aici gara Moscova. Trenul nr…. pleacă peste 2 minute spre Vladivostok…”
Iată – în fine – că, după o călătorie de o lună de zile, ajunseserăm la Moscova. Plecaserăm
dintr-un lagăr din ţinutul Karaganda, la graniţa chineză – unde lucrasem în nişte mine de
cărbune. Drumul făcut în condiţii de lipsuri mari, foame, sete, păduchi, decimase pe mulţi
dintre noi. În vagon eram atât de mulţi, încât ne organizaserăm pe trei schimburi. O treime dormeam, alta stătea jos, a treia grupă stătea în picioare. Până la Moscova am rămas numai două treimi. Morţii erau aruncaţi din vagoane dimineaţa, la numărătoare. La două-trei zile, uneori chiar mai rar, primeam câţiva pesmeţi negri ca pământul şi peşte sărat, împuţit. După aceea, începeau urletele după apă: „apă, apă, apă, daţi-ne apă”. Escorta ne înjura şi trecea mai departe.
Iată-ne deci ajunşi la Moscova. Soarele este înspre apus şi-n depărtare se văd înnegrind
orizontul aceleaşi, fără de margini, păduri. Sub pădure, un imens aeroport, cu sute de avioane,grupate pe mărimi şi comenzi. Până la noi ajunge zgomotul oraşului. Războiul este departe, la hotarele Germaniei şi odată cu înserarea se aprind luminile în gară şi în oraş. Pe lângă noi trece un tren militar supraîncărcat cu ostaşi care cântă cu elan: „Moscova mea, ţara mea!”
Târziu în noapte, coborâm din vagoane, ca nişte umbre; trecem mai multe linii ferate şi
intrăm în oraş, pe o stradă liniştită, în dreapta şi în stânga fabrici cu furnale înalte şi, intrând pe poarta uneia dintre fabrici, ne trezim într-o baie enormă; haine şi încălţăminte la etuvă, iar noi, sub duşuri.
De serviciu, numai femei, iar noi, la fel îmbrăcaţi precum fusese Adam în rai. Ne feream,
pudici, de privirile lor, indiferente, dar când ne acopeream faţa, rămânea vizibil dosul. Apoi, ce să facem? Ne-am spălat cum am putut şi am băut apă pe săturate.
Ne-am îmbrăcat, aşa uzi, şi am intrat în propriile noastre ţoale, dar încălţămintea se făcuse scrum – arsă, uscată, plesnea pe picioare. Bună baie, dar scump plătită. Ş-apoi, aşa îmbăiaţi, am jucat toată noaptea – păcatele noastre – ca să nu îngheţăm. Păduchii! Păduchi rămăseseră din belşug, în vagon, dimineaţa, hrană rece – de data asta pesmeţi fără peşte şi, surprinzător, garda deschide uşa de la vagon şi dă ordin ca să mergem şase oameni după apă. Fiind pe lângă uşă, haide, am sărit şi eu jos în coloana celor şase de la toate vagoanele şi am intrat escortaţi în oraş. Trecem de o fabrică, un magazin alimentar cu mezeluri şi pâine albă – de lemn vopsit – şi iată un teren de varză de toamnă, încă neculeasă şi acolo o cişmea. Erau vreo 20 de femei – înşirate – pentru apă. În spatele lor ne aliniem şi noi, dar câte doi, ca la şcoală. Mă uit în toate părţile; era un cartier necăjit, case cu etaj dar şi altele – cele mai numeroase – numai cu parter; în fund se vedeau trecând tramvaie spre gară. Nu prea departe, o linie de troleibuz şi surd,
scăzut, se auzea zgomotul din centrul oraşului. În faţă se zărea un cartier cu case de lemn. Troleibuzul circula pe străzi întortocheate. E ceva aici, din vechea Moscovă? Uite şi o biserică decapitată. Ce-o fi înăuntru? Încet, păşim către cişmea. Câteva femei, aşteptându-şi rândul, stau la sfat, deoparte; se uită la noi şi dau din cap. Una roade dintr-o varză şi tot spune ceva; pare a fi supărată. Varza trece la vecină, care rupe cu gura dintr-însa ca dintr-un măr domnesc. A treia se înfruptă şi ea cu lăcomie şi, cu gura plină, încearcă să spună ceva, dar scapă varza jos. Mânioasă, prima pune mâna pe varză şi, zvârr cu ea în noi. Hop! A căzut drept în braţele mele. Scap gamelele jos, dar rup o gură bună din varză. Vecinul mi-o înşfacă, al treilea se repede şi el şi nici nu ştiu când, dar varza parcă nici n-ar fi fost vreodată. Râdem mulţumiţi. Femeia furioasă, se uită atentă în toate părţile, smulge o altă varză şi-o aruncă-n capul unui neamţ, înalt, cu ochelari.
Râsete, în amândouă taberele. Ceasovoiul ne înjură şi ne mână la vagoane. Când trenul nostru se pune în mişcare spre nu ştiu ce destinaţie, pe ferestruica de sus, printre sârmele ghimpate privesc case şi oameni, mahala după mahala, până ce, intrând iarăşi
în pădure, Moscova rămâne acoperită în spatele nostru.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: