anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Evocarea Parintelui Dometie Manolache, un ucenic al Parintelui Arsenie Boca

on December 7, 2015

P_dometie_Manolache

Chipul unui mare model crestin ortodox – cel al Parintelui Dometie Manolache (15 octombrie 1924- 6 iulie 1975), calugarit la Manastirea Prislop de Parintele Arsenie Boca si vietuitor acolo intre 1949-1952 si apoi, in final, duhovnicul Manastirii Ramet – va fi evocat la 9 decembrie 2015 la Alba Iulia.

Pentru o succinta prezentare a profilului Parintelui Dometie redam un extras din  cartea “Părintele Dometie de la Râmeți” – ediție îngrijită de Costion Nicolescu, Ed. Bizantină, București, 2001, respectiv capitolul semnat de Maica Ierusalima, stareţa Mănăstirii Râmeţi  -“Părintele Dometie, duhovnicul nostru” (preluat de aici):

Doamne Iisuse Hristoase, fă-mă vrednică şi dă-mi putere ca prin simplele mele cuvinte să mărturisesc aici despre Părintele Dometie, duhovnicul nostru.

În Mănăstirea Râmeţi din Munţii Apuseni şi în întregul Ardeal mai cu seamă, memoria sa e vie. Printr-însul a lucrat Dumnezeu şi a împărţit linişte, pace sufletească şi iertare de păcate. Prin el, toţi cei ce l-au căutat şi i-au cerut rugăciunea şi sfatul îl vedeau pe Dumnezeu.

Şi la noi, în România, setea de Dumnezeu este mare. Părintele şi-a dăruit viaţa, inima şi gândul Tatălui nostru ceresc, s-a încredinţat mâinilor Sale şi a trăit bucuria că depindea de El şi îi aparţinea prin întreaga sa iubire, în lumina acestei icoane a Părintelui nostru, vorbesc ca un martor viu al vieţii sale.

Părintele Dometie, cel de-al patrulea din cei doisprezece copii al unei familii de ţărani din judeţul Buzău, a fost crescut în dragoste de Dumnezeu, în respect pentru munca cinstită şi cu simţul răspunderii faţă de semeni. După clasele primare, urmează seminarul teologic, unde se dovedeşte un elev sârguincios, cu multă aplecare pentru carte, încă din studenţie s-a remarcat prin cuminţenie, evlavie, modestie şi iubire pentru slujbele bisericeşti. Era un neîntrecut cântăreţ. Părintele Arsenie Boca de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus l-a numit Cucuzel, după numele unui mare cântăreţ din Muntele Athos. Venea la Sâmbăta de Sus în fiecare vară, împreună cu alţi studenţi. Mulţi dintre aceştia au îmbrăţişat viaţa monahală.

Acolo, la Sâmbăta, a luat hotărârea de a se dărui şi a-şi consacra viaţa, gândul şi voinţa lui Dumnezeu. Acolo a acceptat să fie cu Iisus în toate zilele şi a înţeles cuvintele Apostolului Matei: „Învăţătorule, Te voi urma oriunde vei merge” (Matei 8:19).

Imediat după terminarea facultăţii, în 1949, tânărul licenţiat merge la Mănăstirea Prislop, lângă Haţeg, unde se afla atunci părintele Arsenie, şi îi rămâne ucenic. Acolo, lângă părintele Arsenie, noul monah creşte duhovniceşte, îşi purifică sufletul şi se împlineşte ca un adevărat ucenic al Domnului. Acolo devine el însuşi un duhovnic iscusit, blând, milostiv şi iubitor de cei sărmani, de cei în necaz şi greu încercaţi de ispite.

În privinţa hotărârii sale de a se consacra vieţii monahale, cu prilejul unei serbări organizate în satul său natal, Părintele a spus: „Eu voi merge în Ardeal, unde am primit chemarea la călugărie, şi acolo vreau să-mi rămână oasele”.

La Prislop a slujit la Sfântul Altar cu evlavie şi râvnă; se consacra credincioşilor cu o mare dăruire, prin cuvânt şi sfat. Veneau la mănăstire credincioşi cu multe răni sufleteşti, îi mângâia şi îi încuraja. Ieşea cu ei în mijlocul naturii, pe dealuri şi în poieni, şi-i desfăta prin cântări bisericeşti, uneori petrecându-i până aproape de gară.

În mai 1952, Părintele Dometie a fost mutat cu aceeaşi misiune la schitul Afteia-Cioara, ctitoria Sfântului Sofronie. A stat puţin acolo, dar a reînviat acel aşezământ spiritual, aşezat sus în munte, greu accesibil. La iniţiativa sa a fost construit drumul de acces la mănăstire; au venit să-l ajute mulţi credincioşi, cu treizeci de care cu boi. Părintele stătea de vorbă cu fiecare credincios, îi asculta durerile şi necazurile, îi adresa cuvinte de încurajare, îl mărturisea. Aceştia plecau de la schit liniştiţi şi împăcaţi.

În ce priveşte mănăstirea noastră, pe care avea s-o întemeieze ceva mai târziu, avea gânduri frumoase şi de perspectivă. Se grupaseră în jurul său peste 20 de tinere de pe Valea Sebeşului; dar vrăjmaşul îi pregătea multe necazuri. Tot mai des, organe de stat şi împuterniciţi de la Deva, Alba şi Sebeş îl ameninţau cu arestarea. Veneau oameni mulţi la schit. Valea Cugirului era plină de credincioşi la fiecare sărbătoare, însă problemele erau multe şi mari…” (continuarea – aici).


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: