Marturia Parintelui Nicolae Bordasiu despre sfintenia Parintelui Arsenie Boca, noiembrie 2015

Aseara, 28 noiembrie 2015, de la ora 22, postul Romania TV a prezentat fragmente dintr-un recent interviu cu Parintele Nicolae Bordasiu – interviu in care s-a urmarit aducerea la lumina a catorva marturii inedite despre viata si purtarea Parintelui Arsenie Boca (ieri au fost 26 de ani de la trecerea in Imparatie a Sfantului Ardealului). Informatia cu totul necunoscuta pana acum cuprinsa in interviu a fost cea in legatura cu convietuirea sub acelasi acoperis, timp de 3 ani de zile, in a doua jumatate a anilor ’60, a Parintelui Bordasiu alaturi de Parintele Arsenie Boca. Nici in cele doua editii ale cartii biografice despre Parintele Arsenie editate de teologul Florin Dutu foarte recent si nici in primele doua volume aparute pana in acest moment sub ingrijirea lui Florian Bichir, Romeo Petrasciuc si Raluca Toderel, “Parintele Arsenie Boca in arhivele securitatii”, nu exista aceasta informatie. Ceea ce se cunoaste insa, este ca Maica Zamfira (pe numele de mirean – Julieta) Constantinescu fusese colega de facultate, la teologie, cu Nicolae Bordasiu si ca in 1946, in grupul de studenti teologi veniti vara la Manastirea Sambata sa il intalneasca pe Parintele Arsenie se gaseau si cei doi tineri, aflati pe atunci intr-o relatie mai apropiata decat simpla colegialitate. Intrucat Maica Zamfira avea sa devina, incepand cu 1948-1949 si pana la trecerea in Imparatie a Parintelui Arsenie (la 28 noiembrie 1989) cea mai apropiata, importanta si statornica ucenica a sa, legatura cu cel care va deveni peste timp Parintele Nicolae Bordasiu, nu este intamplatoare.

Parintele Bordasiu, interviu pentru Romania TV, difuzat la 28 noiembrie 2015

Cunosc ca in cursul pregatirii volumelor “Parintele Arsenie Boca in arhivele securitatii”, autorii au cautat sa obtina date in plus de la Parintele Nicolae Bordasiu direct, intrucat in dosarul de securitate al Parintelui Arsenie aparea nu doar numele Bordasiu, dar insasi anchetarea si intemnitarea  Parintelui Arsenie din 1955 a avut ca punct de plecare legatura sa cu Nicolae Bordasiu (in fapt indirecta, Parintele Arsenie fiind mijlocitor al relatiei Julietei Constantinescu cu tanarul Bordasiu – conform datelor publicate inclusiv de teologul Florin Dutu, recent). Se pare ca pana la interviul realizat foarte de curand si prezentat aseara la Romania TV, nimeni nu a reusit sa obtina verbal, de la Parintele Bordasiu, date in plus. In fapt, interviul de aseara s-a centrat pe creionarea profilului ortodox duhovnicesc al Parintelui Arsenie Boca, asa cum l-a cunoscut un om care nu doar ca i-a fost marturisitor sub patrafir si fiu duhovnicesc, ci care, dupa eliberarea din inchisoare in 1964, a impartit locuinta cu acesta timp de 3 ani de zile in Bucuresti, probabil intre 1965-1968. Voi prezenta mai jos extrasele mele din notite facute aseara dupa interviul televizat, cu unele comentarii adiacente. Intai insa, voi reda un mic medalion biografic al Parintelui Bordasiu, astazi in varsta de 91 de ani.

1. Note biografice – Parintele Nicolae Bordasiu:

Parintele Nicolae Bordasiu (n. la 22 mai 1924 in satul Sabolciu, judetul Bihor) a fost licentiat in farmacie si in teologie si l-a cunoscut in fapt pe Parintele Arsenie Boca in vara anului 1946 (a sustinut in interviul de aseara ca il stia pe Parintele Arsenie inca de dinainte de a-l fi intalnit aievea – adica din povestile care circulau in cercurile de cunoscuti), fiind student la teologie si mergand, alaturi de cativa colegi de ai lui, in vizita la Manastirea Sambata, unde deja Parintele Arsenie era foarte cunoscut ca un mare duhovnic. Ii avea colegi la facultatea de teologie din Bucuresti pe (viitorii mitropoliti) Nicolae Corneanu, Valeriu Anania, Antonie Plamadeala, (episcopii) Roman Stanciu si Gherasim Cristea, (arhimandritul) Roman Braga. Nicolae Bordasiu a facut parte din grupul de tineri de la „Rugul Aprins” de la manastirea Antim din Bucuresti. A fost secretar si apoi presedinte al Asociatiei Studentilor de  la Teologie. Pentru a contracara activitatea utecista in randul studentilor, cu binecuvantarea Parintelui Arhimandrit Benedict Ghius, impreuna cu Roman Braga si Gheorghe Domasneanu au infiintat Asociatia Tineretului Ortodox Studentesc (ATOS) fapt care a facut sa fie arestati multi din ei in anul 1948. Tanarul Nicolae Bordasiu a fost arestat si condamnat in lipsa, la 20 de ani inchisoare. Pentru acest motiv a decis sa se ascunda si a fost pribeag intre 1948-1955 prin satele bihorene, fiind cautat continuu de securitate. In final a fost descoperit si arestat in 1955, si a facut ani grei de inchisoare la Timisoara, Jilava, Oradea si Aiud, fiind detinut politic intre anii 1955-1964. Dupa eliberare a ajuns in Bucuresti unde a lucrat intai ca muncitor, apoi ca tehnician (fusese si student la farmacie) la Institutul Ioan Cantacuzino, unde a facut parte si dintr-un colectiv care a preparat pentru intaia oara in Romania gama globulina din sange retro-placentar. In perioada de intoarcere din penitenciar in lume, imediat dupa vara lui 1964, s-a aflat in situatii spirituale si sociale dilematice, motiv pentru care, afland ca Parintele Arsenie se gasea si el in Bucuresti, l-a cautat. Urmare probabil acelor intalniri, Nicolae Bordasiu avea sa devina colocatar al Parintelui Arsenie, pentru 3 ani de zile.

2. Note dupa  interviul de aseara de la Romania TV cu Parintele Nicolae Bordasiu:

In interviul de aici, realizat cu 2 sau 3 ani in urma, este cuprinsa mare parte din informatia redata si aseara, iar interviul mentionat este necesar sa fie parcurs inaintea celor prezentate in continuare. Fata de cele relaltate in intreviul mai vechi, Parintele Bordasiu a afirmat acum pentru prima oara ca a locuit impreuna cu Parintele Arsenie, cu maicuta Zamfira Constantinescu si cu mama acesteia in Bucuresti, impartind aceeasi casa, timp de 3 ani de zile: “Am avut acest privilegiu, de a-l cunoaste pe Parintele Arsenie in acest timp; avea o viata impresionant de austera, avea in casuta aceasta o camera a sa ca o chilie, si casuta era ca o manastire; in camera lui statea mult in singuratate, in meditatie si in rugaciune si m-a impresionat prin modul cum isi organiza viata, era foarte meticulos si corect in tot ce facea, incat nu putea face nimeni altfel decat asa cum stabilea dumnealui. Aveam si vreme de rugaciune impreuna, in care dumnealui era preot;  in casa era calugar, dar iesind pe poarta devenea un civil oarecare care mergea le serviciul sau (Parintele Arsenie lucra pe atunci ca pictor munictor la Institutul Biblic, la atelierul de icoane si email de la Schitul Maicilor din Bucuresti); in aceeasi casa locuia o alta familie, iar sotul, domnul Florescu, fusese colonel in armata regala, acum era deblocat si voia sa stie cu cine sta in casa, voia sa ne cunoasca; cu timpul si-a dat seama ce fel de oameni suntem, asa incat eram cunoscuti de toti cand mergeam pe strada; toata lumea de pe strada il respecta si saluta pe Parintele Arsenie ca pe o personalitate deosebita. Venind acasa, acesta isi imbraca rasa de calugar, statea ca si cum ar fi fost in manastire; dumnealui ne era si duhovnic, si preot. Pot spune ca votul saraciei pe care l-a depus ca si monah in viata calugareasca, l-a respectat mereu. Avea numai 2 costume de haine, ambele erau de culoare cafenie, unul mai dechis, unul mai inchis; unul din ele era cel cu care se ducea la serviciu si il ingrijea impecabil, ca pe un obiect de mare pret, caci stia ca altul nu-si mai putea cumpara. Avea o singura reverenda, cu care l-am vazut totdeauna, nu stiu daca era cea cu care venise de la manastire sau alta. La masa atmosfera era ca in manastire, insa in afara casei nu putea purta haina monahala, si deci odata iesit din casa devenea un civil obisnuit.”  In interviu nu s-a mentionat cum a ajuns sa locuiasca Parintele Bordasiu cu Parintele Arsenie, dar este posibil ca sa fi fost invitat sa imparta locuinta dupa cele cateva intalniri de la Biserica Boteanu din Bucuresti, dupa revenirea din penitenciar, despre care vorbea in interviu citat mai sus. Se poate deduce ca perioada cat a fost gazduit in casa Maicii Zamfira Constantinescu din Bucuresti (probabil cea pe str. Litovoi Voievod, nr. 23)  a fost intre 1965-1968.  Motivul pentru care nu au mai locuit ulterior impreuna este acela ca s-a amestecat securitatea, care conform spuselor Parintelui Bordasiu,  “incepuse manevre si nu se permitea sa existe grupuri, cu preocupari in comun; ne intreba pe fiecare despre celalalt, ce face, iar noi negam puternic ca nu stam de vorba cu nimeni”. Interesant de notat este faptul ca Parintele Arsenie fusese arestat pentru a doua oara in viata sa in 1955, pentru “omisiunea de denunt” exact a tanarului Nicolae Bordasiu, pe care il vizitase la Timisoara in 1949. Vizita avusese loc pentru a o ajuta pe de o parte pe tanara aspiranta Julieta Constantinescu, si pe de alta de a-i oferi gazduire la Manastirea Prislop tanarului teolog fugar si vanat de securitate. Arsetarea Parintelui Arsenie s-a soldat cu detentia sa, in perioada septembrie 1955-aprilie 1956. Cu toate acestea, fara pic de resentiment, acelasi Parinte Arsenie avea sa il ia sub aripa sa ocrotitoare pe abia-eliberatul din temnita Nicolae Bordasiu, in 1964 sau 1965 in Bucuresti, gazduind in aceeasi casa.

Isi amintea in interviul sau Parintele Bordasiu, de prima intalnire cu Parinele Arsenie de la Manastirea Sambata, din vara anului 1946: “intreaga tinuta a parintelui era plina de demnitate si inspira multa incredere, mergand parca plutea deasupra pamamantului;  a venit la noi (eram un grup de studenti din Bucuresti) si ni s-a adresat atat de duios, si desi diferenta de varsta nu era asa de mare intre noi,  cam 10-15 ani, parintele ni s-a adresat parinteste, asa ca unor foarte apropiati, si parca ne stia deja si preocuparile, si indoielile si cautarile noastre; el a stiut  sa ne dea fiecaruia cate un sfat bun. […] Pentru mine el a fost o faptura care era o intrupare dedicata lui Dumnezeu si bisericii.”

Parintele Bordasiu rasfoind cartea Parintelui Arsenie, “Cararea Imparatiei”, care la final cuprinde o nota a Maicii Zamfira Constantinescu, pe care o confirma

Legatura sufleteasca cu Parintele Arsenie s-a intarit odata cu intalnirea din toamna anului 1949 cu Parintele, cand, la Timisoara, a fost cautat de acesta; cu acea ocazie i-a impartasit dorinta sa de a trece clandestin granita in Serbia pentru a scapa de securitate,  dar Parintele l-a sfatuit sa nu treaca la sarbi, caci nu are nici o sansa sa ramana in viata; dar daca va ramane in tara va fi gasit, va face inchisoare, insa nu va muri in inchisoare; acest lucru l-a intarit si l-a ajutat sa ia decizia sa nu treaca granita.

A mai spus Parintele Bordasiu despre Parintele Arsenie: “era un om ca toti oamenii, sub aspectul social, dar nu uita niciodata ca este calugar, si cu adevarat traia o viata demna si curata, fiindca mai mult ca orice era in practica noastra rugaciunea; era duhovnicul meu; prin parintele, si prin atatia duhovnici de seama, Dumnezeu lucreaza cu minuni…”

La finalul intreviului de aseara, Parintele Bordasiu a aratat o carte daruita de Parintele Arsenie la cununia sa, despre viata in Hristos, carte pe care i-a scris cateva randuri si a lipit 2 flori de colt presate, sciind “de ziua nuntii voastre acesata va dorim, o viata in Hristos.”

Cititi si:  Securitatea şi Părintele Arsenie Boca: Mă simt foarte fericit cu sfinţii din icoane. O Notă Informativă şi Ultimul Raport din Dosarul Obiectivului “Bratu” / “Pictorul”

 

---