anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Tinerii la rugaciune pentru tineri: “Uniti in Hristos pentru Colectiv!”

on November 7, 2015

Organizatia Tinerilor din Sibiu a trimis 1300 de invitatii virtuale /anunturi de pe contul lor de Facebook pentru rugaciunea-impreuna de aseara, 6 noiembrie 2015, de la Catedrala Mitropolitana din Sibiu. Invitatia lor arata ca mai jos (sursa: aici).
chemare

Iata dedesubt  fotografia postata de ei si realizata in timpul rugaciunii Sfantului Maslu din Catedrala (vedeti alte fotografii si aici), rugaciune savarsita aseara de un numar mare de preoti din parohiile zonale. Numarul credinciosilor prezenti nu a fost insa sensibil mai mare decat este de obicei la rugaciunile saptamanale de vineri seara.

maslu_n

Daca o sa privim extrasul foto de mai jos, de pe contul Organizatiei Tinerilor din Sibiu (cu incercuirile mele), o sa constatam ca numai 73 au fost interesati de eveniment din cei 1300 care fusesera invitati, iar din cei 73, numai 37 au participat la rugaciune…

print

Am aflat astazi in plus, ca aseara, la cele cateva cluburi de obicei arhi-frecventate de tinerii din Sibiu vinerea seara, numai circa 1/5 din publicul obisnuit era prezent. Aceasta deoarece nu au mai fost acceptati tineri in localuri, daca nu mai erau disponibile locuri libere la mese.

In context, nu am putut decat sa ma gandesc la ceea ce abia citisem, sub semnatura scriitorului crestin Razvan Codrescu – “SCRISOARE CĂTRE UN PRIETEN DIN SECOLUL TRECUT” – pe care o redau in intregime dedesubt, dar si la “Gânduri către tinerii Generaţiei Noiembrie 2015: Despre Revoluţia din Iad – o revoluţie neterminată” – articolul semnat de teologul Marcel Răduț Seliște.

***

Dragul meu, îți înțeleg tristețea și îngrijorarea, dar mi-ar plăcea să rămînem lucizi – sau să găsim, în amurg de leat, luciditatea care ne-a lipsit, poate, pînă acum. Nu știu cît de naivă e „strada” (naivitatea are uneori și o notă de sublim), nici dacă dracul „își bagă coada” sau doar „și-o măsoară”,  dar cine se mai sinchisește de ce credem sau de ce ni se pare nouă, fosilele visătoare ale secolului XX? 

Hai să nu ne mai codim și s-o spunem pe-a dreaptă: nu mai e lumea noastră, e lumea LOR! Noi pe a noastră am jucat-o și am pierdut-o. O s-o ducem cu noi în mormînt și o să dăm socoteală în fața lui Dumnezeu, care poate va fi mai bun cu noi decît merităm.  
În orice caz, ei nu mai au nevoie de noi: mai mult îi încurcăm. Ei nu mai simt nici o nevoie de diacronia tradiției, în al cărei duh ne-am proiectat noi existența, ci le este perfect de ajuns sincronia conjuncturilor.  Dumnezeu știe cît e bine și cît e rău în toate. Și oricît nu s-ar mai sinchisi de El, sînt totuși copiii Lui. Tot așa cum, oricît n-am mai fi pe aceeași „lungime de undă”, sînt totuși copiii și nepoții noștri. Se cade, mîhniți sau senini, să ne rugăm pentru ei, ca să nu se aleagă praful de suferințele și de aspirațiile lor, așa cum s-a ales de ale noastre. Iar dacă nu-i putem face să ne iubească, atunci măcar să încercăm să nu-i facem să ne urască. 
Mai departe… o să vadă Dumnezeu de lumea Lui.
Al tău, cu bune și cu rele, 
Răzvan Codrescu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: