O figura care m-a captivat si m-a urmarit de cand am vazut-o prima oara la Manastirea de maici de la Petru Voda, in 2009, a fost figura Maicii Mariami. Pe chipul ei este multa lumina, si deseori, un zambet inconfundabil, care tot catre lumina inalta interlocutorul. Pe Maica Mariami nu pot spune ca o cunosc, caci am intalnit-o scurt si doar in cateva randuri. Dar in adancul meu am mereu impresia ca e acolo dintotdeauna… In viata de zi cu zi este mereu ocupata, activa, cu responsabilitati din ce in ce mai mari.
Prima oara cand am vazut-o, m-a intampinat in usa casei (caminului) de copii de la manastirea de maici de la Petru Voda – era in octombrie 2009, cand am pasit eu pentru prima oara acolo, ducand cateva daruri si multa curiozitate personala… Era prima oara cand vedeam cu ochii mei ceea ce citisem undeva – ca in incinta unei manastiri functioneaza un asezamant pentru copii, sustinut din fondurile manastiresti si prin devotamentul vietuitoarelor.
S-a intamplat sa aiba uneori vreme pentru un scurt dialog, cand se intampla sa trec pe acolo, iar intr-un rand, cred ca era in 2013, intreband-o daca l-a cunoscut pe Parintele Gheorghe Calciu, mi-a povestit, cu o evlavie adanca, cum l-a cunoscut dumneaei acolo la ei in ograda si ce impact a avut intalnirea cu Sfintia Sa. Traind sub directa ascultare a Parintelui Justin Parvu, si avand deja o suficienta experienta monastica, povestea de Parintele Calciu in asa fel, incat mie imi curgeau lacrimile… Era o trecere a vibratiei de care era incarcata maica, povestind, catre sufletul meu.
Nu stiu ca Maica Mariami sa fi fost intervievata in mod special si nici nu stiu daca in general gaseste ragaz pentru asta (caci la Manastirea Paltin Petru Voda harnicia este intre cele mai insemnate si dragi ascultari). In cartea profesoarei Gratia Lungu Constantineanu – “Parintele Justin Parvu – Ctitor si parinte duhovnicesc“, Ed. Haritina, Iasi, 2009, am gasit totusi publicat un dialog cu Maica Mariami.

Maica Mariami – responsabila casei de copii, asezata intre Parintele Justin Parvu si unul dintre primii sai ucenici, Parintele Ioan Sismanian. In stanga Parintelui Justin este stareta Manastirii Paltin Petru Voda, Maica Justina (imagine de coperta a unui numar din revista ATITUDINI a Fundatiei Parintele Justin Parvu)
De acolo am aflat cate ceva din biografia dumisale dar si despre istoria caminului de copii. Dialogul din carte incepe astfel: “In 2000 aici nu era scoala. Aici era doar vechiul azil de batrani (n.m. in septembrie 2000 s-a stabilit la Petru Voda, venind de la Manastirea Agapia, Maica Mariami). Cand am venit stiu ca eram la o bolnava paralizata cu totul. Imi amintesc ca am facut ascultare mult timp la ea. Dupa aceea, in anul urmator, in 2001, cand nu se terminase cladirea aceasta (n.m. este vorba de actuala cladire a caminului de copii de la Manastirea Paltin), si era numai schele – stateam impreuna cu maicile, cu maica Paraschiva, eram in casa noastra si vedeam ca varuie si se lucreaza – am intrat si am urcat scarile si am simtit ca aici voi face ascultare. Constructia nu promitea nimic. Se stia ca nu va fi scoala cu profesori, ci un orfelinat, un camin pentru copii saraci. Am urcat scarile, dar nu stiu ce fel de scari am urcat, ca atunci cand am urcat mi s-a parut ca scarile sunt foarte late. Scarile pe care am urcat noi. Apoi cand am urcat pe 15 septembrie erau inguste si ma gandeam: Unde sunt scarile acelea late pe care am urcat? De multe ori ma gandesc: pe ce scari am urcat atunci? Am avut impresia de largime foarte mare, si cum urcam scarile am avut presimtirea ca voi face ascultare aici. Am si acum biletul pe care ni l-a dat Parintele Justin, in care a desemnat echipa. Dintre maicile numite de Parintele pe biletul acela am mai ramas doar eu cu maica Paraschiva, care facem ascultare aici. Au mai fost maici cu care am inceput si care sunt in obste, dar s-au retras pe diverse motive, ca deh, viata monahala nu se intersecteaza in multe puncte cu lumea copiilor. Si eu in prima luna am avut impresia ca-mi sar din minti. Dupa aceea ceva s-a intamplat, ca nu ma mai deranjau copiii. M-am dus la Parintele si i-am spus: ‘Parinte, cred ca am sa inebunesc.’ ‘Nu, n-ai sa inebunesti!’ Si intr-adevar, nu am inebunit.”
Caminul de copii al Manastirii Paltin Petru Voda are astazi o pagina electronica pe site-ul manastirii – unde se gasesc informatiile necesare. Caminul, cu numele oficial “Centrul social pentru copii ‘Acoperământul Maicii Domnului’ ” este parte a Fundatiei Justin Parvu (alaturi de “Caminul de batrane Sf. Spiridon”).
Filmul-reportaj de mai jos, care include si interventiile Maicii Mariami, a fost realizat la inceputul anului 2010 de TVR2 (si redat in cadrul emisiunii “Dincolo de harta”), distribuit de APOLOGETICUM si prezinta situatia de acum 5 ani a casei de copii. Situatia actualizata in 2015 se gaseste aici.
Filmul se numeste “Locul unde renaste speranta – Copiii de la manastirea Petru Voda“:
<p><a href=”https://vimeo.com/11339850″>Locul unde renaste speranta – Copiii de la manastirea Petru Voda</a> from <a href=”https://vimeo.com/user1880294″>Apologeticum</a> on <a href=”https://vimeo.com”>Vimeo</a>.</p>
[…] astazi, ca si atunci – in primele saptamani de la inaugurarea “casei de copii”, Maica Mariami se ocupa cu tot mai multa intelegere si dragoste de sufletele ce putea pieri daca nu ar fi existat […]