anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Spectacol teatral de exceptie in deschiderea ASTRA FILM FESTIVAL de la Sibiu: o realizare si punere in scena romano-maghiara. Sectiunea de film documentar a festivalului – “Viata in comunism”

on October 5, 2015
IMG_20151005_201731_0

Intrarea la Sala Thalia din Sibiu – in deschiderea Festivalului ASTRAFILM 2015, 5 octombrie

Al 22-lea Festival International al Filmului Documentar “ASTRA FILM FESTIVAL” s-a deschis asta seara (5 octombrie 2015)  la Sibiu cu un spectacol exceptional: nu a fost de asta data un film ci o piesa de teatru – “DOUBLE BLIND” (trad. “DUBLU ORB”) a Teatrului Național din Târgu-Mureș, spectacol inspirat din  viata de zi cu zi, reala, a romanilor ce traiesc in Ardeal /Târgu-Mureș  alaturi de si impreuna cu maghiarii, cu toata problematica actuala aferenta. Spectacolul a fost realizat in dubleta romano-maghiara de Alina Nelega şi Kincses Réka si a avut in distribuţie pe tinerii si talentatii actori: Monica Ristea, Berekméri Katalin, Elena Purea, Pál Emőke, Laura Mihalache, Csíki Szabolcs, Andrei Alexandru Chiran, Barabási Tivadar, Claudiu Banciu, Bartha László Zsolt, Cristian Iorga. Spectacolul a avut premiera la 6 decembrie 2014, dar asta seara la Sibiu a avut o receptare la public de nota 10+!

IMG_20151005_200947_0

La finalul piesei “Double Blind”, Sala Thalia, Sibiu, 2015

Double Bind este un spectacol de teatru-documentar, rezultatul unui atelier teatral cu actori români și maghiari, care s-a format din experiențele personale ale celor implicați și au trecut printr-un proces de creație. Unsprezece actori români și maghiari au colaborat la acest proiect împreună cu Alina Nelega și Kincses Réka.  În timpul săptămânilor petrecute împreună, actorii au dat frâu liber sentimentelor și gândurilor ascunse ale ambelor comunități. Acele gânduri despre care știm că există, dar nu vorbim despre ele. Iar dacă vorbim o facem numai după sau în timpul conflictelor.  În Double Bind jucăm cu cărțile pe față. Nu vrem să ne împăcăm, să pretindem că ne înțelegem reciproc atunci când nici pe noi înșine nu ne înțelegem. Ceea ce vedem este o relație ambiguă, un cerc vicios, din care se poate ieși numai prin schimbarea contextului. Pentru a realiza acest lucru trebuie să ne confruntăm cu noi înșine și să acceptăm criza și răul ca parte din realitate. În cursul procesului de creație artiștii s-au axat pe acest concept, la care ne încurajează și spectacolul.   Minoritatea care își asumă durerea și mânia, majoritatea care recunoaște că uneori vrea să domine și să abuzeze de situație. Minoritatea care își dă seama ce înseamnă, când nu mai este nevoie de represiune pentru că se blochează singură.  Majoritatea care se simte izolată și lepădată, în ciuda puterii aparente. Care dorește să fie înțeleasă și care își asumă la fel furia și durerea.  Minoritatea care își dă seama că uneori abuzează de situație pentru a profita de potențialul puterii în rolul de victimă.  Spectacolul se bazează pe faptul că odată ieșite la lumină faptele își pierd puterea demonică, ca demonii după răsăritul soarelui.” (sursa textului, aici)

IMG_20151005_201024_0

Pe scena Salii Thalia din Sibiu, actorii piesei Double Blind a Teatrului National din Targu Mures, 5 octombrie 2015

Un oraş, două naţionalităţi şi două limbi. Un teatru, două secţii şi două artiste: una româncă şi una maghiară. Amândouă târgumureşence. Alina Nelega – dramaturg şi directorul artistic al Companiei Liviu Rebreanu montează împreună cu Réka Kincses – scriitoare şi regizoare de filme şi de teatru, un spectacol intitulat Double Bind care aduce la un loc actori de la ambele companii.” (sursa textului, aici)

Piesa a fost o prefata foarte potrivita la festivalul de film documentar ce s-a deschis astazi si care anul acesta are si o sectiune in premiera,Viata in comunism” – care ” încearcă să deslușească în ce măsură documentele vizuale care s-au păstrat sub formă de filme documentare, filmări și fotografii ne pot ajuta să reconstituim cum se trăia în acei ani și care este cheia în care trebuie privite și interpretate pentru a ne oferi o imagine cât mai apropiată de realitatea acelor ani. În cadrul unei sesiuni deschiseViața în comunism“, programul prezintă doi documentariști români care au activat în perioada ceaușistă: Slavomir Popovici și Ioan Agapi.

Ce a însemnat să fii regizor de documentar angajat în sistem? Care era producția anuală, cum se alegeau subiectele, în ce măsură era negociabil conținutul și cum funcționa cenzura? Care era destinația filmelor? Cum și unde erau distribuite? Deși au lucrat într-o perioadă când propaganda comunistă controla tot ceea ce ținea de producția cinematografică, atât Slavomir Popovici cât și Ioan Agapi au parcurs trasee atipice, motiv pentru care creația lor spune multe despre acei ani, cu condiția să fie corect descifrate.

Despre sfârșitul comunismului vorbim după proiecția – eveniment a filmului 1989, un documentar care pătrunde dincolo de ușile în spatele cărora se făceau în secret jocurile politice care aveau să ducă la căderea comunismului. Filmul este o țesătură de reconstituiri, materiale de arhivă și testimoniale și împletește marile evenimente istorice cu tragediile personale ale celor care au fost prinși în acele zile în schimburi de focuri pe când încercau să fugă din Estul comunist.

Proiecția este urmată de o discuție cu regizoarea Erzsebet Racz și cu Judith Urban, Consulul Republicii Federale Germania la Sibiu, martor direct la evenimente în calitate de tânăr asistent al Ambasadei Germaniei de Vest la Budapesta.”


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: