anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Carari binecuvantate: Manastirea Rohita de langa Boiereni – Tara Lapusului…

on September 6, 2015

Cu mult mai multi cunosc Manastirea Rohia decat Manastirea Rohita, desi se gasesc la o distanta de numai aproximativ 11 km (de drum) una de cealalta. Manastirea Rohita este insa cu mult mai izolata, si pelerinul ajunge la ea continuand de la sosea pe un drum neasfaltat de 6 km, ca sa descopere insa acolo plaiuri romanesti neaose si minunate cosntructii de lemn acoperite cu sindrila. La Rohita lemnul e semnul si mireasma locului, si cei care iubesc asezamintele de lemn inteleg ce spun eu (cand am ajuns, am regasit partial stilul minunat al constrictiilor de la Manastirea Barsana..).  E drept ca Rohita e cu mult mai tanara decat Rohia, desi locul a fost binecuvantat se pare, inca din anii 1700-1800 – cu un schit ori chiar o manastire, distruse insa si a caror istorie ramane necunoscuta. Singura marturie a vremurilor de rugaciune acolo sta o cruce de piatra, datata la 1904, cu o incriptie simpla si dumnezeiasca, “Roaga-te si lucra!” (vedeti foto mai jos). Se spune ca crucea a fost ridicata acolo in amintirea fostei vetre monahice.

In 1993, obstea Manastirii Rohia a decis contributia si ridicarea noului asezamant din hotarul satului Boiereni, cu numele Manastirea Rohita. Astazi acolo sunt 6 vietuitori insa locul este larg si primitor, trapeza si terasa de vara cu mese adesea fiind gazda a peste 160 de pelerini. Am avut ghid un tanar absolvent de seminar teologic, care facea ascultare explicand cu drag si har despre manastirea sa de suflet, unde de cativa ani poposeste intreaga vara si in orice vacante scurte ori prilejuri de rugaciune in liniste. Intr-adevar, a fost unul din cei mai frumosi tineri pe care i-am intalnit pe cale in drumurile mele din vara aceasta.

Clopotnita este asezata pe un delusor, la capatul parcurgerii unui culoar lung si cotit de scari de lemn acoperite – privelistea de sus peste cladirile manastiresti si dealurile din jur e atat frumoasa… Un dulau mare si negru dar bland este adesea pazitorul clopotnitei. La manastire se lucra – atat la cladiri cat si pe camp si in padurea dimprejur. O zi torida de vara, mirosind puternic a lemn – nu numai cladiri dar si icoane, cruci, si alte obiecte de cult minunate, ramase in expozitie permanenta in urma taberelor creatorilor de profil, care se intrunesc verile la Rohita. Mai mult decat multe alte vorbe pe care le-as mai spune vor face, cred, fotografiile de acolo…

DSC09507


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: