anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

‘Mesajul D-nei Aspazia Oțel Petrescu către torționarul ei, Alexandru Vișinescu: „Nefericitule, nu eşti în stare să spui cuvântul acela magic: Iertaţi-mă pentru ce v-am făcut”.’

on July 25, 2015

“Vineri, 24 iulie 2015, fostul comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, Alexandru Vişinescu, a fost condamnat de Curtea de Apel Bucureşti la 20 de ani de închisoare pentru infracţiuni contra umanităţii. Decizia nu este definitivă…  În rechizitoriu procurorii au arătat că, în perioada 1956-1963, Alexandru Vişinescu, în calitate de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, a săvârşit acţiuni şi infracţiuni sistematice care au avut ca rezultat persecutarea colectivităţii reprezentate de deţinuţii politici încarceraţi în acest penitenciar, prin privare de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestora”. (preluare de aici)

Preiau mai jos un extras dintr-un interviu aparut in Revista ATITUDINI (nr. 37/2015) a Manastirii Paltin Petru Voda, interviu cu titlul „Ceea ce datorăm noi bunului Dumnezeu este bucurie, indiferent dacă trecem prin încercări grele şi dureroase!– De vorbă cu Doamna Aspazia Oţel Petrescu“. Extrasul a aparut si online, preluarea fiind de aici:

Doamna-Aspazia-Otel-Petrescu-Portret

În închisoarea Mislea d-l Alexandru Vișinescu era renumit pentru cruzimea lui… Când am ieşit afară, am văzut că au fost dintre noi14151774445dc2eb99 care au iertat parcă mai desăvârşit, mai deplin toate lucrurile astea. Am citit mai întâi cartea lui Ianolide şi apoi am citit la Virgil Maxim cuvântul: „Nu-i vom ierta”. Se referea la o anumită categorie de oameni şi mi-am zis: „Probabil că şi eu sunt aşa, că am iertat dar la o adică, am să plătesc când mi se dă ocazia”. M-am suspectat şi eram chiar destul de tristă în sinea mea. Am zis: „Ar trebui să am o întâmplare în viaţa mea ca să mă verific, dacă iertarea mea este adevărată sau este un fariseism” – şi când l-am văzut pe Alexandru Vişinescu care a condus ancheta, era anchetatorul principal şi eu eram prima incriminată, fiindcă am lucrat în biroul tehnic, am fost foarte aproape de directoare şi am ştiut toate ajutoarele pe care directoarea aceasta a putut să le dea pe sub mână, bineînţeles, dar ajutându-se de unele din noi – mi-am zis că a venit momentul să mă verific. Îmi amintesc, de pildă, că la un moment dat peste 500 de deţinute au primit un ghem de lână din care să-şi facă o căciuliţă cu care să poată suporta iarna. Să dormi cu capul descoperit sau cu o basma subţire într-o clădire complet neîncălzită, vă puteţi da seama ce lucru mare a făcut ea! Dar pentru lucrul acesta ea trebuia să fie împuşcată pentru că era favorizarea bandiţilor. Iar Vişinescu ca să obţină de la mine declaraţia pe care o voia el, m-a ţinut în izolatorul de la Mislea care este înfiorător – fratele meu l-a considerat mai groaznic şi decât izolatoarele bărbăteşti (mi-a şi spus: „Nu mi-ai făcut niciun bine că m-ai dus să-mi arăţi unde ai stat pentru că am avut coşmaruri luni de zile”) – deci, m-a ţinut într-un astfel de izolator, în 1954 într-o iarnă care este de referinţă şi azi, considerată cea mai grea iarnă – de la 1 la 8 februarie, exact în plin gerar şi m-a scos de acolo atât cât să pot da declaraţia. Intrasem în comă hipotermică şi în transformările morţii hipotermice. Aveam deja sângele îngroşat, stagna în tot organismul şi din cauza aceasta aveam o căldură binefăcătoare pentru că sângele fierbinte nemaicirculând mă încălzea din interior. Aveam şi visele acelea caracteristice morţii prin îngheţare.Când m-am dus la anchetă, era acolo o oglindă şi când m-am văzut m-am speriat: nu m-am recunoscut. Eram umflată, ochii erau doar două linii, nici nu puteam să-i ţin deschişi, faţa era de culoarea prunei, roşiatică. Dar eu am zis că l-am iertat şi când l-am văzut pe ecran cum arată, am avut aşa o milă şi o compasiune pentru el! Am zis: „Doamne, cât poate să fie de nenorocit!” Şi chiar am zis în gândul meu: „Nefericitule, iadul te mănâncă. Nu eşti în stare să spui cuvântul acela magic: Iertaţi-mă pentru ce v-am făcut”. El se considera erou, el a fost cel care a servit orânduirea corect şi drept, snopind şi omorând oameni. Ce era în capul lui! Şi atunci am zis: „Doamne, Îţi mulţumesc că într-adevăr l-am iertat, a putut să-mi fie milă de un om ca acesta şi să zic: vai de capul tău, n-ai să te recuperezi niciodată!”Dacă este să o luăm pe latura ştiinţifică, cred că genele ereditare se tot selectează. Dacă sunt doi copii într-o familie, unul ia genele bune şi cele rele rămân în celălalt şi de aia mi-a fost aşa de milă de el. El este incapabil să înţeleagă noţiunea de Dumnezeu. N-are nicio percepţie.”

(Fragment preluat din interviul acordat revistei Atitudini, Nr. 37)

Advertisements

One response to “‘Mesajul D-nei Aspazia Oțel Petrescu către torționarul ei, Alexandru Vișinescu: „Nefericitule, nu eşti în stare să spui cuvântul acela magic: Iertaţi-mă pentru ce v-am făcut”.’

  1. Da, sigur ca indignarea doamnei care a avut mult de suferit , cumplit, cred, in inchisoare , a depasit puterea dansei de a-si controla sentimentele . Vazandu-l pe acela care cu zeci de ani in urma a dispus de vieti omenesti dupa bunul lui plac fara mila sau urma de compasiune – total opac la aceste simtiri omenesti – a savarsit chiar dansa un pacat, gandind da rau si rostind cuvinte grele. Sa ma ierte cine vede altfel lucrurile , insa aceasta izbucnire nu dovedeste ca l-a iertat cu adevart pe tortionarul ei. Iertarea sincera aduce cu sine pacea si linistea in suflet. L-am zarit la televizor si eu pe acest neom si mi-a inspirat o mila infinita. Mila pentru sufletul lui. pentru ce va avea de patimit cand pleaca dintre noi. Un om in varsta , avand nevoie sa se sprijine de altii ca sa mearga…iata ce a ajuns cruntul instrument al urii si dusmaniei celor de atunci fata de valorile umane. Voia Lui a fost ca el sa patimeasca pentru crimele comise inca aflandu-se viu aici, la locul crimei. Nu este destul? Dumnezeu judeca si pedepseste, nu noi. Sigur ca este foarte greu sa-ti retii indignarea intemeiata si nu doar pentru ce ai patit tu ca persoana, dar si pentru alti mii. In familia mea a fost un om de o mare valoare , tinuta morala si credinta in Hristos. S-a stins la Aiud din pricina unor astfel de brute, fiindu-i refuzat ajutorul medical. Atat spun, mai multe poate cu un alt prilej. Despre doamna Aspasia Otel Petrescu aflasem in contextul documentarii mele pe net – privind viata, persoana si personalitatea marelui duhovnic roman , Parintele Arsenie Boca. Cu mult respect pentru dansa si intelegere ( dinafara) a torturilor suferite atunci, de mult ..pe nedrept. Dumnezeu sa ne ierte si sa ajute ca sufletele noastre sa ajunga a fi mantuite la implinirea Vremii.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: