“In anii din urma s-a dovedit ca absolut toate popoarele pamantului, chiar cele mai inapoiate (ca civilizatie), toate marturisesc credinta unei stari paradisiace pierdute in strafundurile timpului. Si au mai dovedit cercetarile ca religiile primitive confirma existenta unei religii superioare, monoteiste. Este destul sa pomenim aici de credinta stramosilor nostri daci, care marturiseau un singur Dumnezeu, credeau in viata viitoare si in nemurirea sufletului.
In concluzie, cercetarile confirma ca in strafundurile de noapte ale memoriei omenesti a stralucit o Revelatie primordiala. De acolo izvoraste nostalgia paradisului, care nu este altceva decat transcendenta fiintei omenesti, care mai licareste in adancuri metafizice de constiinta. De acolo vine ca multi ganditori, presarati de-a lungul timpului, si-au marturisit convingerea ca lumea aceasta este un reflex nereusit, o copie stearsa a altei lumi, arhetipale, desavarsite, pe care am pierdut-o, din care am cazut sau din care am fost izgoniti.”
(Fragment din scrierea “Tara de obarsie” a Parintelui Arsenie Boca – probabil scrisa in anii 1945-1946 si cuprinsa in volumul ingrijit de Ieromonah Teognost, cu titlul “Din invataturile Parintelui Arsenie Boca. Rostul incercarilor.“, Ed. Credinta Stramoseasca, 2013).
***
Fotografii de la Manastirea Prislop, 15 iulie 2015:
anomismia 
Reblogged this on ÎNDULCIRI CU DOR .