anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Craciun romanesc de altadata: in memoriam Nichifor Crainic…

on December 20, 2014
crainic

Nichifor Crainic

La 22 decembrie 1889, adica la cateva luni dupa moartea lui Mihai Eminescu, se nastea la Bulbucata – in zona Giurgiu, sciitorul, editorul, filosoful, poetul si teologul recunoscut datorita activitatilor sale traditionaliste, Nichifor Crainic. Vor fi deci, peste doua zile, 125 de ani de la nasterea marelui om de cultura si teolog, care a lasat in urma volume impresionante de eseuri si versuri, inca foarte putin aduse la lumina astazi, mai ales datorita personalitatii si activitatii foarte controversate pe care a avut-o de-a lungul anilor. O prodigioasa activitate editoriala si publicistica a avut-o Nichifor Crainic la revista “Gandirea”, cea care a dat nastere in timp curentului ‘gandirist’. Din fericire, numerele vechi ale revistei pot fi consultate online (vedeti aici) si reprezinta o comoara culturala romaneasca rarisima. Ca profesor de teologie, Crainic a activat la Bucuresti – la Seminarul Teologic dar si la Facultatea de Teologie din Chisinau. Cursurile sale de mistica au fost audiate si de – pe atunci student la Facultatea de Bellearte din Bucuresti – Zian Valean Boca, viitorul Parinte Arsenie. Impactul acestora se pare ca a fost esential pentru urcusul duhovnicesc al Sfantului Ardealului. Legaturile pe care le-a pastrat cu profesorul sau au fost semnificative si adesea tainice, si abia in ultima vreme arhivele incep sa scoata la iveala dimensiunea lor (cititi aici). Atat Parintele Arsenie Boca cat si Maica Zamfira Constantinescu, au fost foarte apropiati atat de profesorul Crainic cat si de fiica acestuia, care lasa uneori apartamentul din Bucuresti in grija Maicii Zamfira, cand era plecata.

Intre poeziile importante ale lui Nichifor Crainic, scrisa la sfarsitului anilor 1940/inceputul anilor 1950, se gaseste una care se potriveste anotimpului, dar care este incarcata de valoare istorica si testimoniala:

Nichifor Crainic:

Mos Craciun

Mos cu barba de zapada,
Fara daruri, mos sarman,
Tineretea ta gramada
N’o s’o vada
Nici ãst an.

Torc paianjenii sub grinda,
Tara-i fara de baieti,
Nu-ti mai vin cu ceata’n tinda
O colinda
Sa-i inveti.

De cu seara’naripatii
Ingeri nu mai canta prin
Singuraticele spatii
Si-asteptatii
Nu mai vin.

Plange biata gospodina,
Bratele in gol se’ntind,
Nu e ceara de-o lumina,
Nici faina
De-un colind.

Tu, cel vesel de-altadata
Strangi pustiul astui an
La colinda’ndatinata
Fara ceata,
Mos sarman.

Garbov pribegesti prin sate,
Te strecori pe la oras,
Gemi pe ziduri de cetate
Daramate
De vrajmas.

Cu tropare si podobii
Faci popas intr’un catun,
Sgribulit la gura sobii
Plangi ca robii,
Mos Craciun.

Plangi incet! Sta la uluca
Paznicul sub coif de fier
Si e’n stare, Mos-Naluca
Sa te duca
Prizonier!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: