anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Azi, acum 79 de ani, se nastea poetul Nicolae Labis…

on December 2, 2014
DSC05935

Nicolae Labis – un autoportet

N-a trait decat 21 de ani, dar versurile tanarului Nicolae Labis strabat deceniile, dovada a fortei si adanacimii lor. Criticul literar Eugen Simion l-a supranumit „buzduganul unei generații”. Inca de la varsta de 17 ani, gratie inzestrarii sale poetice dar si intelectuale, s-a impus ca lider de opinie la Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” din București, unde se mutase recent din Suceava natala. Desi initial a imbratisat ideile comuniste, la 19 ani a fost expulzat din cadrul Uniunii Tineretului Muncitor – datorita comportamentului sau. Dupa numai cateva luni de la inrolarea ca student al Facultății de Filologie a Universității din București, a renuntat la facultate, iar in  noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, la scurt timp după aniversarea împlinirii varstei de 21 de ani, Nicolae Labis – care petrecuse cateva ore  la Casa Capșa și apoi la restaurantul Victoria, a fost victima unui grav accident de tramvai, care avea sa-i fie fatal in cateva zile. Cauzele acelui accident raman si astazi sub semnul intrebarii, insa dupa 1989, fostul sau coleg, scriitorul Gheorghe Tomozei, avea sa scrie: “Labiș este primul poet român disident… El a anunțat o pauză feroce între poezie și ideologia zilei. Mai mult decât sigur, închisoarea nu era prea departe pentru el.

In vara ce a trecut am vizitat casa memoriala a lui Nicolae Labis din satul Malini, jud. Suceava. Am fost foarte impresionata – nu atat de casa, de lucrurile si fotografiile ramase, cat de modul in care ghida ne-a facut prezentarea omului si a locului, a recitat din poeziile lui Labis si a raspuns la intrebarile noastre. Nu eram grup si nici organizat, ci vizitam casa ca orice romani obisnuiti. Acea vizita insa, a fost realmente o lectie de literatura de inalta clasa dar si de ghidaj profesionist, iar dincolo de acestea am putut admira vibratia si dedicarea cu care doamna care ne ghida, ne-a transmis stari si trairi. Imi spuneam, ascultand ghida casei Labis (pe care am fotografiat-o in curte, la plecare – caci cred ca merita toata lauda si cinstea – desi numele i l-am uitat…), ca asemenea oameni nu merg la un simplu serviciu ci merg sa implineasca o profesiune de credinta, asa cum numai vechii si marii dascali o faceau.

Am aflat deci, dialogand in modul cel mai frumos si direct cu putinta, lucruri mai putin cunoscute despre viata tanarului poet. Astfel, am aflat ca pielea caprioarei din poezia atat de cunoscuta, “Moartea caprioarei” se pastreaza inca in casa, in sac de nylon (foto mai jos) si ca a fost venerata ani in sir de poetul ce crestea rememorand perioada foametei anilor 1947-1948 din Bucovina si Moldova, cand alaturi de tatal sau, a pornit sa vaneze, ca sa nu moara de foame. Si sentimentul acela teribil de durere in fata caprioarei ranite ce murea, amestecata cu teama mortii proprii, si a luptei pentru existenta…

In dulapul cu usa deschisa dintr-una din camere se pastreaza si azi paltonul in care era imbracat Labis la momentul accidentului de tramvai din 1956 (foto mai jos). In aceeasi camera se gaseste pe noptiera ceasul familiei Labis, care in noaptea accidentului s-a oprit, atins fiind de un fulger globular patruns in casa si bantuind, ca semn pentru tatal lui Labis, stupefiat de globul luminos ce se invartea in casa, prevestitor…

Am intrat in intreaga atmosfera a vietii in care a trait Nicolae Labis, condusi fiind de imbinarea de povesti si versuri intonate cu o adulatie nesfarsita. Am plecat de la Casa Memoriala Nicolae Labis din Malini, cu una dintre cele mai frumoase amintiri de acest fel.

Mai jos inserez una dintre poeziile inedite ale lui Labis, scoase foarte recent la lumina si scrisa intr-una din zilele din preajma tragicului accident de tramvai… Iar sub ea, inserez fotografii realizate la Casa Memoriala. In ultima fotografie apare, in curte,  doamna care ne-a facut ghidajul in universul lui Labis, un ghidaj fara egal! Retineti-i figura, si cand ajungeti in jud. Suceava, mergeti si vizitati comuna Malini si casa Labis!

Credo

de Nicolae Labis  (noiembrie/decembrie 1956)

1. Cred în om.
2. Cred în mizeriile şi candorile lui formidabile.
3. Cred în aversiunea faţă de dezumanizare.
4. Cred în leproşii care sunt oameni.
5. Cred în ura acerbă împotriva celor care urăsc cinstea şi demnitatea, deci urăsc oamenii.
6. Cred în oamenii care fac paradoxul.
7. Precum şi în oamenii care nu fac paradoxuri.
8. Cred în paltonul meu.
9. Cred în paltonul meu, de aceea sunt om.
10. Cred în paltonul meu, deci şi în pâinea mea, şi în vina mea.
11. Cred în toate acestea, dar mai presus de toate, întru viziunea largă a omenirii laşe.
12. Cred în tot ceea ce e rău dat mie.
S-a întâmplat ceva urât şi necurat.
13. Cred în Satan.
lll
Când nopţile noastre vor fi cetite de către urmaşi
Respiraţia le va frapa pieptul ca pe o şampanie
Vor şti că ne respiră acum,
uriaş,
Într-o omenească îmbrăţişare, dar stranie.

Urmaşilor: trupurile noastre tremurau atunci
De zilnice ori politice munci
Şi puşi la arest a găsit totuşi cuvânt
Poemului acest.
Lighianul, soba, paharul de vin
Iată toate ce ne mai ţin
În viaţă, înainte de gol,
Înainte de focul suav
Zâmbitor, de pistol.
Căci aşa o să ne ducem noi,
cei de aici,
Undeva.
lll
… Altcineva nu sunt.
Cel care a izbutit să se chinuie
Adoră să mă chinuie grav şi încet,
Şi deci a izbutit să mă chinuie.
Sufletul meu te cheamă, abut de cotnar sau
Vis, către cei care n-au Vis, către cei care n-au sau nu
Şi nu-mi pasă că nu respect
Rimele sonetului puse pe masă

Iată-mă, sunt aici, dureros ca o torţă.
Văd, simt, până şi cu fiecare deget de la picior
Îmi agit peste lume gigantica-mi forţă
Şi totuşi ţip? Ajutor!

 

DSC05969

Minunata ghida a Casei Memoriale Nicolae Labis din comuna Malini, Suceava

 


2 responses to “Azi, acum 79 de ani, se nastea poetul Nicolae Labis…

  1. cinca says:

    in 1084,am vizitat,lagarul de la Auschwitz din Polonia si fiind puternic impresionat de cele vazute,auzite si citite,mi am exprimat gindul cel mai dur cu putinta la adresa germaniei si a germanilor.Ghida muzeului ,o femeie poloneza,care vorbea bine romaneste…ma dojenit si ma intrebat ;ce vina are poporul roman,de nenorocirile produse de comunism si Ceausescu-oamenilor? Asa o fi ,poporul no avea nici o vina cu ceea ce produc conducatorii lor dar,eu si fiecare dintre noi,ar trebui sa ne simtim responsabili.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: