anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

“Noi nu suntem morţi!”

on September 28, 2014

In aceasta vara am vizitat si eu Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei de la Sighetu Marmatiei. Este cu adevarat dificil si numai sa vorbesti despre un asemenea pastrator de memorie, dar’mite sa vorbesti despre cei care au fost personajele reale ale acelei istorii romanesti, istorie in urma careia am ramas noi… Si totusi, Memorialul de la Sighet, declarat prin legea nr. 95/1997 “ansamblu de interes national“, a ramas, se pare, de un interes ne-national, restrans, fata de nevoia reala de a aprofunda corect si complet realitatile social-politice ale deceniilor ’40-’60 si mai ales, fata de nevoia de a nu repeta greseli infioratoare care au distrus, se pare – iremediabil, o zona mare si extrem de valoroasa din fiintialitatea nationala.

Teologul Radu Preda – conferentiar universitar la Facultatea de Teologie din Cluj Napoca, cel care este, de la inceputul lunii aprilie 2014, si presedintele executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), scria in iulie 2014 un articol cu titlul “Pot intra comuniștii de vii într-un muzeu?” – poate si spre a argumenta o data mai mult nevoia  demersurilor institutionale – care in prezent se arata a fi tot mai intense si mai vii in sensul realei gestionari și analize din punct de vedere stiintific a perioadei totalitare și a consecintelor sale. Intre activitatile semnificative recente ale IICCMER este si semnarea la Bucureşti, la 15 septembrie 2014, a unui Protocol de colaborare, de catre  Stelian Tănase, Preşedinte – Director General al  televiziunii nationale TVR, şi Radu Preda, Preşedinte executiv al IICCMER, protocol prin care se demareaza realizarea de emisiuni, evenimente şi proiecte comune – care vizează prezentarea istoriei României din ultimele decenii şi a urmărilor totalitarismului (emisiunile sunt programate incepand cu luna decembrie 2015). Acest protocol cu media este cel de al doilea al IICCMER din ultimele luni de zile, primul fiind cel cu Adevarul Live, initiat in iulie 2014,  si marcat de prima emisiune saptamanala – “Cine are nevoie de Muzeul Comunismului în România? Despre dreptul la memorie” –  editie din 17 iulie 2014, cand invitaţi au fost:  Radu Preda, Preşedinte executiv al IICCMER, si Cosmin Budeancă, Director general al IICCMER.

Revenind la Memorialul de la Sighet: parte integranta a lui, situat la iesirea din oras spre Viseu si Borsa, se gaseste “Cimitirul Saracilor” (fotografii mai jos). Este un ansamblu arhitectural dedicat memoriei detinutilor politici morti sau executati in inchisorile, lagarele si deportarile comuniste, precum si memoriei partizanilor ucisi in luptele cu Securitatea. Amenajarea lui a inceput dupa 1997 si continua si azi. Ansamblul corespunde locului in care in anii ’50 aici fusesera aruncate in gropi anonime trupurile catorva zeci dintre detinutii politici inchisi la inchisoarea din Sighet (dintre cei 54 de morţi oficial consemnati, nu se cunoaste  cati au fost ingropaţi in acest loc, deoarece comunistii au practicat stergerea urmelor). Incercările de identificare (cu laser sau prin săpături arheologice) au esuat, dar Fundaţia Academia Civică a amenajat de-a lungul anilor ansambul simbolic “Cimitirul Saracilor” – dedicat tuturor victimelor represiunii comuniste din România. S-a realizat, in zona unde se presupune ca sunt mormintele, o hartă a tarii realizata din braduti, iar in locul de pe hartă ce corespunde orasului Sighet (socotit epicentrul represiunilor) a fost ridicat un altar-cenotaf alb. Harta este semanata cu cruci modeste. In afara ariei hartii, ansambul mai cuprinde  cateva zeci de placi de andezit pe care sunt sculptate nume ale romanilor morti in deportările din Uniunea Sovietica, ce completează pe cele ale morţilor din închisori şi lagare, inscrise pe zecile de  placi din curtea Memorialului din Sighet. In afara hartii de braduti, practic la nordul perimetrului inchis, se gasesc mai multe troite dedicate victimelor comunismului si ridicate de catre familii si asociatii.

“CIMITIRUL SARACILOR”  DE LA MARGINEA ORASULUI SIGHETU MARMATIEI:

DSC05626

 

Din ciclul de poezii “Pentru neamul meu” inserez mai jos una, scrisa de Zorica Laţcu (Maica Teodosia) – una dintre poetele ortodoxe  cu cel mai vibrant expozeu liric, marcat de adancile ei trairi mistice, dar cu siguranta si de propriile experiente carcerale.

Noi nu suntem morţi!

de Zorica Laţcu (Maica Teodosia)

Noi suntem undeva. În iarba moale,
În spicul copt, în ţarina fierbinte,
În munţii cu mândrele poieni la poale,
Noi n-am murit de tot, luaţi aminte!

Noi stăm şi astăzi strajă-ndelungată,
Sus, sus, la ale veşnicilei porţi
Să aducem iarăşi jertfă neîntinată,
Luaţi aminte, noi nu suntem morţi!

Când treceţi albele drumuri prăfuite
Care strălucesc în soare, luaţi aminte,
Păşiţi încet, cu rugi în gând rostite!
Căci nu călcaţi decât pe oseminte.

În smalţul florilor când străluceşte
Cu boabe mari de rouă sau de ploi,
Sclipirea lui, de noi vă aminteşte,
De câte ori am plâns acolo noi.

Priviţi cu teamă sfânta cruce mică,
Pierdută undeva în ţintirim,
Fără de cea mai mică floricică,
Veţi înţelege-atunci că noi trăim.

Sus, sus, deasupra ţării undeva,
E cerul numai aur şi mătăsuri,
Cu nori strălucitori de catifea,
Şi-ntinderea lui nu mai poţi s-o măsuri.

Acolo-i veşnic zvon de rugăciuni
Şi zvon de aripi mari de heruvim.
Învăluiţi în dragoste trăim,
Cu capetele-ncinse de cununi.

Cum stăm noi jertfă lângă Dumnezeu,
Din noi se-nalţă flacara cea vie,
Prin care-n ceruri amintim mereu
Că este pe pământ o Românie.

Şi dacă neamul plânge în nevoi,
Noi stăm de veghe sus necontenit
Şi cerem izbăvire pentru voi,
Căci numai pentru asta ne-am jertfit.

De-aceea capul sus vi-l ridicaţi,
Tu frate, soră, mamă şi părinte,
Aveţi mijlocitori pe fii şi fraţi.
Nu! Noi nu suntem morţi, luaţi aminte!


2 responses to ““Noi nu suntem morţi!”

  1. Sandrina says:

    A doua poezie a Zoricai Latcu spre care ati dat trimitere e aceeasi cu prima, doar ca incompleta…
    As vrea si eu sa vizitez acest Memorial… Probabil ca oricat de amortit duhovniceste ai fi, atmosfera ceea incarcata de duhul jertfei si dragostei martirice iti desprinde macar pt cateva clipe mintea de cele pamantesti si o inalta in sfera inaltului, cerescului, vesnicului…si probabil capata intelesuri mai adanci asa notiuni ca suferinta, dragostea, sfintenia, vesnicia, viata in general…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: