anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Pictorul muncitor Zian (Arsenie) Boca de la Atelierele Patriarhiei de la Schitul Maicilor – in memoria unui coleg de atelier, Parintele Ioan Tudorache

on September 21, 2014

Despre perioada cat Parintele Arsenie Boca a fost angajat ca pictor muncitor la Atelierele Patriarhiei de la Schitul Maicilor din Bucuresti, se cunoaste foarte putin. Aceasta perioada a acoperit anii 1961-1968. Cu un an de zile in urma, in septembrie 2013,  jurnalista Dorina Zdroba, a dat la iveala, printr-un interviu luat unui coleg de atelier al Parintelui Arsenie, acum Parintele Ioan Tudorache din Bucuresti, cateva amintiri pretioase din acea vreme.

Intr-o nota informativa furnizata de “Giar” la 4 mai 1964 (si redata in cartea-album realizata de Florin Dutu –  Parintele Arsenie Boca 1910-1989. Biografie vizuala”, ed. Floare Alba de Colt, 2014)   se spunea despre Parintele Arsenie, pictorul muncitor de la Atelierele Patriarhiei,  ca “este un foarte bun pictor, executand lucruri reusite atat in pictura obsinuita cat si in email. A lucrat sub conducerea Ot. Otetelesanu. Ca lucrator este corect in sensul ca vine regulat, fara intarziere sa-si indeplineasca munca ce i-a fost repartizata. Lucreaza la un loc cu Neagu Grigore si Tudorache Ion. Locuieste in Bucuresti fara insa a fi obtinut pana acum viza definitiva. Sursa declara ca nu cunoaste nimic din atitudinea si vederile politice ale susnumitului, nici din trecut si nici din prezent. Este in bune raporturi cu tovarasii sai de lucru”. In felul acesta, citarea numelui (Parintelui) Ioan Tudorache in nota informativa, confirma veridicitatea colegialitatii intre Parintele Tudorache si Parintele Arsenie.

Dupa cum se stie, incepand din toamna anului 1958 (vedeti document mai jos) si culminand  cu Decretul 410 din 1959  – de reorganizare monahala (in fapt de desfiintare a manastirilor),   datat 28 octombrie 1959 (foto mai jos), cea mai mare parte a marilor duhovnici romani a fost indepartata de la altarele manastiresti. Intre ei a fost si Parintele Arsenie Boca – cel care a trebuit sa paraseasca in toamna lui 1959 manastirea la care slujea atunci – Manastirea Prislop din apropierea Hunedoarei, si care a ramas si singurul care nu a mai primit dreptul de a imbraca straiul preotesc niciodata. Cu toata opozitia demna si foarte curajoasa a Patriarhului Justinian (vedeti aici), noul fagas pe care o luase anticrestinismul si ateismul nu a mai putut fi stavilit. Cu toate acestea, Patriarhul Justinian a reusit sa il sprijine pe Parintele Arsenie in anii ce au urmat lui 1959. Asa se face ca inca din prima zi a anului 1961 Zian Boca (prenumele sau de mirean) a fost angajat la Atelierele Patriarhiei de langa Schitul Maicilor din Bucuresti. Din acest loc Parintele Arsenie avea sa se si pensioneze, in vara anului 1968.

 

DSC05560

DSC05561

Cum a reusit insa Patriarhul Justinian Marina sa il ajute astfel pe monahul Arsenie Boca, cel ce devenise nu numai “Sfantul Ardealului” – prin lucrarea sa duhovniceasca de exceptie – de la Manastirea Sambata si de la Manastirea Prislop, cel care contribuise in modul cel mai insemnat, alaturi si impreuna cu Parintele Dumitru Staniloae la traducerea primelor 4 volume ale Filocaliei – pe care personal le adusese copiate din Grecia de la Athos, dar care fusese si interogat si intemnitat in cinci randuri, de-a lungul anilor ’40 – ’50 sub invinuirea de a fi legionar?

In anii 1951-1952 Schitul Maicilor din Bucuresti a  intrat in custodia Patriarhiei Romane, devenind paraclis patriarhal (foto mai jos). Apoi, intre 1955-1958, Patriarhul Justinian a horatat si efectuat, cu ajutorul Serviciului Tehnic al Patriarhiei, renovarea asezamantului si a cladirilor inconjuratoare. In constructiile ce incadrau Schitul s-a instalat apoi Institutul Biblic unde, printre altele, existau ateliere pentru realizarea obiectelor de cult, cunoscute pretutindeni. Aici, la aceste Ateliere, a gasit de cuviinta si a reusit Patrairhul Justinian sa il aduca pe “civilul”  Zian Boca, in 1961.

In perioada masivelor demolari din cartierul Izvor al Bucurestilor – pentru ridicarea Casei Poporului de mai tarziu, biserica Schitul Maicilor a fost  translatata cu 245 de metri  (in 1982), in Strada Mitropolit Antim Ivireanu, fiind prima constructie la care s-a aplicat aceasta tehnica, insa cladirile Atelierelor au fost demolate la ordinul lui N. Ceausescu, in anul 1982. Atelierele  cele noi ale Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane au primit ulterior un nou sediu in  Soseaua Oltenitei, nr. 255 din Bucuresti, sediu construit intre anii 1987-1989.

SCHITUL MAICILOR – asa cum arata in anii 1960-1970:

sm4 sm1 sm2 sm3

 

Articolul Dorinei Zdroba, publicat pe site-ul CrestinOrtodox (link la articol) cu un an de zile in urma, in septembrie 2013, si numit “Parintele Arsenie Boca – Pictor de icoane si de suflete” face referire cu precadere la lucrarea picturala de o viata a Parintelui Arsenie, asa cum este vazuta de unul dintre fostii colegi de atelier de la Schitul Maicilor, devenit peste ani, la insusi indemnul Parintelui Arsenie, preot. Parintele Ioan Tudorache a petrecut, ca ucenic, opt ani de zile alaturi de pictorul-muncitor de atunci, Zian Arsenie Boca, la Atelierele Patriarhiei din Bucuresti. Extrag mai jos numai cateva citate din articolul mult mai larg al Dorinei Zdroba, in special cele referitoare la perioada petrecuta la Atelierele de la Schitul Maicilor:

L-am cunoscut pe Parintele Arsenie Boca in data de 3 ianuarie 1961, atunci cand s-a prezentat la Atelierul de Pictura al Institutului Biblic al Patriarhiei Romane, din Str. Schitul Maicilor nr. 23, din incinta Manastirii Schitul Maicilor din Capitala. […] Eu eram angajat la atelierul de pictura si email de la 1 august 1949. Parintele Arsenie a fost “angajat ca pictor muncitor la atelierul de pictura si email. Imi aduc bine aminte de momentul cand a intrat pe usa si l-am vazut. Nu stiam cine este, credeam ca a venit sa viziteze atelierul sau sa comande o icoana pictata, pentru ca in mod normal ar fi trebuit sa vina cu Parintele consilier Atanasie Preda, ca sa-l prezinte. Probabil ca Parintele consilier nu era in cladire si nu era nici secretarul sau. Parintele Arsenie s-a prezentat singur, ne-a spus cine este si am ramas foarte uimiti de prezenta sa la acest atelier. Era o persoana inalta, cu o figura distinsa, cu ochii albastri ca cerul, viu colorati si sclipitori, iar privirea sa, simteai cum te patrunde pana in adancul sufletului. Ne-am bucurat cu totii de prezenta Sfintiei Sale printre noi. Nu era imbracat preot deoarece i se interzisese sa mai slujeasca.” […] “Prima data ne-a binecuvantat si ne-a zis: “Pace voua!” ca si Mantuitorul. Ne-a sarutat pe frunte. Parintele ne-a iubit foarte mult. Eu eram atunci proaspat casatorit, eram tanar de tot si dansul m-a iubit foarte mult. El ne-a binecuvantat pe toti cei din atelier, cum stia dansul s-o faca, si ne-a spus ca va sta multi ani cu noi in atelier si ne va indruma in aceasta nobila meserie de pictori bisericesti. Am lucrat impreuna cu Parintele pana in anul 1968 cand a inceput pictura bisericii de la Draganescu, la care s-a ostenit timp de 15 ani.” […] “Avea un mare har de la Dumnezeu! Desi nu era imbracat preot, simteam ca dintr-insul se revarsa Duhul Sfant. De aceea l-am iubit foarte mult pe Parintele Arsenie Boca. Am fost ucenicul lui timp de opt ani de zile. Chipul sau radia de bunatate si multa bunavointa. Nu vorbea mult, dar ceea ce spunea era o invatatura adanca, de mare pret. Ne-a povestit odata ca aflandu-se la inchisoare, gardienii au dat drumul peste dansul unui sarpe mare ca sa-l sperie si sa-l muste. Dansul nu s-a speriat, s-a rugat lui Dumnezeu, s-a uitat concentrat la sarpe si sarpele a plecat rusinat intr-un colt, apoi a plecat de unde venise”. […] “Dansul ii incuraja pe detinuti sa fie tari, sa creada in Dumnezeu, sa creada ca Dumnezeu ii va ajuta, sa se roage la Dumnezeu si la Maica Domnului care ii va apara.” […]   “Imi aduc aminte ca prima icoana pe care a pictat-o a fost o icoana cu Invierea Domnului, Mantuitorul iesind din mormant, o treime fiind in mormant iar doua treimi iesind afara din mormant, nestricand pecetile, asa cum spunea Parintele Arsenie Boca si asa cum suna troparul de la Duminica Tomii: “Pecetluit fiind mormantul, viata din mormant ai rasarit, Hristoase Dumnezeule. Si usile fiind incuiate inaintea ucenicilor ai statut, Invierea tuturor”. Se vedea prin mormant trupul lui Iisus Hristos, iar intreg trupul lui Iisus, care era diafan si imaterial, se inalta din mormant catre cer sau, mai bine zis, Invia din morti.

La Atelierul de la Schitul Maicilor, unde am lucrat opt ani impreuna, Parintele Arsenie a pictat zeci, chiar sute de icoane pe lemn si pe panza, dar a lucrat si pictura pe email, un lucru prea putin cunoscut. Pictura pe email se arde la cuptorul electric sau cu gaze, la o temperatura de aproape 1000 de grade Celsius. Este o pictura pretentioasa. Impreuna cu Parintele, echipa noastra de 3-4 persoane lucra iconite pentru engolpioane si cruci arhieresti, mitre arhieresti si Evanghelii, atat pentru ierarhii din tara noastra, cat si pentru cei din strainatate. Acum nu se mai lucreaza astfel de iconite, se pun pe mitrele arhiereilor si pe engolpioane “abtibilduri”, care nu au nicio valoare artistica si tehnica. Daca s-a ajuns la aceasta situatie, cauza o reprezinta putinul interes pentru obiectele de arta cu pictura pe email. Se mai confectioneaza la greci obiecte de email cloisonné, pe care le-am vazut in mai multe biserici, chiar si in Biserica “Serban Voda” unde eu slujesc, insa nu si iconite pe email. Parintele Arsenie Boca a lucrat pictura pe email, iconite de marimi diferite pentru engolpioane si cruci pectorale, iconite pentru evanghelii care erau foarte apreciate. Parintele Arsenie a urmat si Academia de Belle-Arte, dupa cum am mai spus, si era foarte bine pregatit. Ne invata tainele acestei arte cu multa dragoste. […] Toate acestea au plecat peste hotare. Patriarhul Justinian pleca sa viziteze anumite Patriarhii si comunitati ortodoxe din strainatate. Si pleca cu multe daruri facute de Parintele Arsenie Boca si de noi ceilalti, in special engolpioane si cruci, asa incat acestea s-au raspandit pe toate continentele globului pamantesc, spre marea cinste a tarii noastre. Si a dus daruri si altor lideri religiosi, nu numai ortodocsi. Era nemaipomenit! Patriarhul Justinian a iubit foarte mult pictura pe email si ne-a incurajat tot timpul ca noi sa lucram aceasta “arta a focului”, cum i se spunea. Am primit din partea unor Biserici Ortodoxe cuvinte de apreciere, chiar si scrisori care ne felicitau pentru ceea ce le-a daruit Patriarhul Justinian.”  […]  “Stilul Parintelui Arsenie Boca este nemaipomenit! Pe buna dreptate, Biserica de la Draganescu a fost numita “Capela Sixtina a Ortodoxiei Romanesti”. O pictura ca a Parintelui Arsenie nu se mai gaseste nicaieri in lume, este o pictura unicat, originala, care ne vorbeste de lucrurile viitoare. Pictura Parintelui Arsenie este o pictura vizionara.

In anul 1963, in luna aprilie, eu, Ioan Tudorache, am primit repartizarea la apartamentul unde locuiesc si astazi. Parintele Arsenie a venit la mine acasa si m-a ajutat sa mut acea mobila foarte putina pe care o aveam. A pus mana si a ridicat mobila si am dus-o in noua casa. A venit atunci in acest apartament si s-a bucurat de bucuria noastra, eu fiind casatorit, avand si un copil, o fetita de doi ani.

Mistica Parintelui Arsenie Boca are filonul de la Nichifor Crainic, caruia i-a fost prieten, si de la Parintele Dumitru Staniloae.

UPDATE, 5 noiembrie 2016:  In cartea nou aparuta, “Parintele Arsenie Boca in Arhivele Securitatii. Vol. III Alungarea din monahism, calomniile si filajul. Opis de documente (1960-1989)” Ed. Agnos, Sibiu, 2016, gasim, la pag. 149, mentionat faptul ca atat Ioan Tudorache cat si Neacsu, care erau colegi de atelier ai Parintelui Arsenie, erau informatori ai securitatii  (sub numele de “agentul Timpotei” si respectiv “agentul Neacsu”) si dadeau note informative despre Parintele (care apar in acest volum) !!!

 

 

 


2 responses to “Pictorul muncitor Zian (Arsenie) Boca de la Atelierele Patriarhiei de la Schitul Maicilor – in memoria unui coleg de atelier, Parintele Ioan Tudorache

  1. […] Colt, 2014). Incepand din toamna lui 1959, cand alaturi de alte sute de monahi, Parintele Arsenie a fost scos fortat din Manastirea Prislop, si pana la plecarea sa la cele vesnice, la 28 noiembrie 1989, Parintele Arsenie nu a mai avut […]

  2. […] Olteana in perioada 1960-1962 (vedeti si cititi aici), si tocmai se pensionase de pe pozitia de pictor muncitor de la Atelierele Patriarhiei de langa Schitul Maicilor din Bucuresti in vara anului 1968 (fusese angajat acolo din ianuarie […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: