anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Admiraţii (11): Rugăcinea ca act de libertate

on August 27, 2014

DAN GHENEA

Radu, Ilie, Ecaterina, Elena. Spun numele în gând şi aprind lumânarea. Las un timp (cât să ajungă toţi în mintea mea) şi îmi fac semnul crucii.

Cam aşa se ruga si bunicul Radu în fiecare seară: în tăcere, în picioare, sub icoana Botezului Domnului prinsă deasupra uşii. Bunica Olga (Ecaterina) venea putin mai târziu, după ce termina ultimele treburi ale zilei. Lumina era deja stinsă, dar o puteam zări uneori la lumina lunii: îngenunchea sub aceeaşi icoană şi se ruga în şoaptă. Desluşeam unele cuvinte şi îmi dădeam seama că era vorba de griji personale pentru care cerea ajutor. De alfel, cred că şi tataie tot asemenea rugi spunea în gând, pentru că Tatăl Nostru îl spuneau împreună cu noi în faţa unei icoane a Naşterii.

Pomenirea numelor o fac in felul bunicii Elena atunci când pregătea colacii pentru împărţit: întâi convocarea tuturor membrilor unei familii rostind un sir de nume…

View original post 301 more words


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: