Duminica ce tocmai a trecut, la 24 august 2014, duminica la care se citeste Evanghleia cu pilda datornicului nemislostiv, am ajuns si eu, catre sfarsitul slujbei, la manastirea ctitorita de marele nostru duhovnic, Parintele Justin Parvu de la Petru Voda. Nu mai fusesem acolo de luni bune, si dorul de Parintele Justin, de Parintele Gheorghe Calciu si de toata pleiada de frati intru Domnul ce odihnesc acolo si sfintesc cu duhul lor curat si mucenicesc acel loc, a izbandit peste cele vremelnice ale zilelelor noastre. Am ajuns la manastirea de calugari tocmai la vremea predicii. Lume multa, si in curte, si in biserica. Masini din judetele Neamt, Suceava, Iasi, Galati – formau majoritatea, dar si din altele, nelimitrofe – multime de masini… De la Dacii vechi si masini mai modeste si pana la (doar catvea) masini mai luxoase… In pridvorul bisericii, cativa calugari faceau slujba de pomenire, in vremea cat predica era catre final in biserica. Cuvanta in fata altarului Parintele staret Hariton Negrea (doua fotografii din biserica, in timpul predicii Parintelui staret, mai jos). Lumea din fata asculta, dar spre iesire, usor freamat de pelerini, intrand si iesind.
Nu m-am mai nimerit la Petru Voda duminica, cel putin nu de cand Parintele Justin nu mai este printre noi. M-am bucurat deci mult sa constat ca puhoilul de lume nu e cu nimic mai restrans decat cand traia acolo Marele Parinte. Oameni sarmani cu copii, aceasta era masa majoritara prezenta acolo, caci dupa predica, cand in cele doua locuri in care se serveste masa pentru pelerini s-au deschis portile, multimile au navalit, cu siguranta tare flamande. Facusera cozi la cele doua intrari in salile de mese inca devreme – din teama probabil, ca nu vor apuca sa manance ceva… Putin mai tarziu, trecand prin dreptul usilor deschise ale salilor de mese am citit pe chipul multor meseni, strabatura de un fior interior, cat de mare bucurie reprezenta acea masa calda pentru multi din cei aflati inauntru. Desigur, nu au incaput toti la masa, insa cu siguranta calugarii au pregatit cat de mult au putut, stiind probabil cata lume vine acolo duminica. Este la Petru Voda, la manastirea de calugari, o atmosfera speciala, complicat de descris in vorbe, poate tocmai fiindca acolo mereu usa a fost deschisa tuturor, in egala masura, fara nici un fel de criteriu de selectare, si in acest spirit a lucrat Parintele Justin acolo, cu o dragoste cu adevarat fara limite. Acest spirit constat ca dainuieste si azi, si nu pot sa nu ma bucur stiind ca cel pe care Parintele Justin l-a ales si numit staret in locul sau, pe patul suferintei catre sfaristul zilelor sale Aici, este atat de vrednic, iubitor si respecta intocmai regulile predecesorului sau. Mai jos, cateva poze cu atmosfera de la Manastire, surprinse catre sfarsitul predicii si dupa terminarea slujbei, in biserica si in curte. Va urma.
BEAUTIFUL IMAGES//DAY…..SINCERELY ANDREA:))
Nu inteleg de ce de multe ori imi vine sa plang citindu-va… sau poate ca totusi inteleg…
frumoase bucati de gand si suflet…cine v-a invatat sa scrieti atat de frumos si patrunzator?…intreb, dar cred ca stiu cine…..Tot Cel care a invatat si albina sa culeaga nectarul de pe flori si sa-l prefaca in miere, pasarea sa zboare si sa admire pamantul din inalturi, pomii sa dea roade dulci si aromate, izvorul sa susure si sa astampere setea trecatorilor… … dar mai presus de hrana pamanteasca e cea duhovniceasca. Ferice de cei care au darul sa o “prepare”…