anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

“Spiritul ortodoxiei” (partea IV) – viziunea Principesei Ileana a Romaniei – publicata in SUA, in 1953

on June 29, 2014

Continuare de aici:

DSC04345

Principesa Ileana in 1946 – fotografie existenta la Castelul Bran

Clement din Alexandria a inventat cuvântul “sinergie” (cooperare), pentru a exprima acțiunea acestor două energii: Harul și voința umană. Acest termen și idee … reprezintă azi doctrina Bisericii Ortodoxe cu privire la aceste aspecte . “De aceea,  credinciosul simte ca a fi activ la Liturghie este esențial, iar pregătirea pentru  Impartasanie este cu atentie asteptata si este precedată întotdeauna de o zi de post și de mărturisire.

Desi ortodoxia nu este de acord cu învățătura latină a prefacerii materiei, ea crede că Hristos – care este oferit în misterul Cinei celei de Taină, este cu adevărat acolo prezent… Ortodoxia nu practica cultul elementelor consacrate în afara Liturghiei. Biserica Romană face în continuare o mare diferență în momentul actual, cum că misterul are loc. Ei subliniaza aceasta prin cuvintele utilizate de către preot in timpul slujbei: “Acesta este Trupul Meu … Acesta este Sângele Meu” – in timp ce ortodocșii spun că “sfințirea Sfintelor Daruri funcționează pe tot parcursul Liturghiei, a cărei parte esențiala constă în cuvintele de instituire a Domnului nostru care urmeaza după invocarea Duhului Sfânt și binecuvântarea a elementelor (“epiklesis” – epicleza).

Harul euharistic îndeplinește harul Botezului și al Mirungerii. În misterul Pascal este regăsita Cina Domnului, Patimile și Învierea Sa, insa sacramentul euharistic nu este un scop în sine, ci un mijloc de aducere in realitatea spirituală, mai mare decât sacramentele insele. Comunicand cu Hristos, comunicam cu toți ai săi. “Fiind multi, pentru noi este o singura pâine și un singur trup: căci noi toti impartim din aceeași pâine.” Euharistia este fluxul de viață care curge prin tot corpul Bisericii lui Hristos. Noi nu-l absorbim, ci suntem absoarbiti in el.

Pentru ca omul să fie demn de o atât de mare dragoste, prin care Dumnezeu a dat pe singurul Lui Fiu pentru a ne salva de la păcat și pierzare, ceea ce se intampla este aproape supraomenesc. Nu s-a fi putut implini asa ceva, daca Domnul nostru ar fi instituit, de asemenea, Taina Sfintei Pocăinței, când El ne-a spus să ne mărturisim păcatele unul altuia și-a dat apostolilor Săi puterea de a ierta păcatele. “Luați Duh Sfânt; Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute”. (Ioan 20:22-23).

Fiecare păcat pe care il facem față de om, il comitem de asemenea împotriva lui Dumnezeu. Nu există nici un păcat care sa nu Il doara pe Dumnezeu. Nu este suficient sa mărturisim și sa acceptam pedeapsa de la persoana vătămata, ci trebuie facuta spovedanie la preot, caci el este succesorul Sfinților Apostoli, care au moștenit spiritual puterea de a ierta păcatele. Există păcate pentru care pare, in înțelegerea umana, sa nu existe nici o iertare. Cu toate acestea, cunoastem multe cazuri de mari păcătoși, care, prin pocăință adevărată au obtinut iertarea păcatelor, și au devenit mari sfinți.

Biserica îndeamnă la mărturisire frecventa, mai ales înainte de Sfânta Împărtășanie și în timpul bolii, astfel incat sufletul sa poata fi oricând gata să stea înaintea scaunului de judecată. Nu este in nici un caz vorba despre controlul de către preot al vieții credincioșilor . Preotul este numai canalul prin care oamenii obțin iertarea lui Dumnezeu. Nu ne spovedim preotului ca o persoană, ci lui Dumnezeu prin preot. Preotul este acolo pentru a ajuta penitentul sa formuleze păcatul lui și să fie transmițătorul vizibil al harului lui Dumnezeu intru iertare. El este vehiculul pe care Hristos l-a instituit în acest scop.

Aici, ca și în toate celelalte Taine, Biserica Ortodoxă ne învață că “Dumnezeu nu este legat de  Sfintele Taine;  există Unul mai mare decât Templul” (Matei 12:06) și mai mare decât Sfintele Taine.” Aceasta inseamna că si atunci cand se întâmpla moartea unei persoane care nu a avut parte de niciuna dintre Taine, Dumnezeu poate ajunge la el, daca sufletul lui este pregătit de dragoste și pocăință. “Cat de nepatrunse sunt judecatile Lui si cat de neintelese sunt caile Lui!” (Romani 11:33). Când El dorește astfel, nu are nevoie de ritualuri vizibile ca să dăruiască darurile Sale.

Biserica Ortodoxă nu are dogma de Purgatoriu. “Potrivit Bisericii Ortodoxe, moartea finalizeaza perioada de probă a omului și imediat după moarte, el este judecat. Soarta lui în eternitate este determinata de starea sa morală in care se gaseste in momentul morții.” “Noi credem că sufletele celor decedați sunt în repaus sau in chin ca la forja, pentru ca imediat după separarea de corp, sunt pronunțate fie de fericirea, fie suferința și durerea, insa mărturisim că nici bucuria, nici condamnarea, nu sunt încă complete. După Invierea de obste, cand sufletul este reunit cu trupul, fiecare va primi măsura deplina a bucuriei sau a condamnarii sale, ca urmare a modului în care el însuși a actionat in viata, bine sau rău. ” (Confesiunile lui Dositei la Sinodul de la Constantinopol, 1672) ..

Biserica Ortodoxă nu declara mai mult sau mai repede decât o fac Evangheliile, cu privire la starea sufletului  între momentul mortii și ziua Judecății. Noi știm că este un Rai și un Iad, și că ele sunt o stare de spirit. “Nu se va zice – iată aici! Sau iată acolo! Căci iată, împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru.” (Luca 17:21). Domnul nostru, de asemenea, a spus: “În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă nu ar fi fost așa, v-aș fi spus. Ma duc sa pregătesc un loc pentru tine.” (Ioan 14:2).

De asemenea, credem cu tărie că probarea omului și alegerea lui liberă exista doar aici, pe pământ, și că “puterea lui Hristos de a ierta păcatele este de această parte a mormântului”, după cum spune Teofilact în Luca 05:24, comentând cuvintele lui Hristos (atunci când El spune “că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele”). Observați că numai pe pământ sunt iertate păcatele. Atâta timp cât suntem pe pământ, putem șterge păcatele noastre; după ce am plecat de pe pământ, nu mai suntem capabili să le ștergem prin mărturisire, pentru că ușa este închisă. Androutsos a spus: “iertarea este o iertare și o remisiune completă a tuturor pacatelor  și o restaurare și o revenire la starea de grație “. Mai mult, ideea de aplicare a dreptatii divine prin intermediul pedepsei este străina de concepția ortodoxă a unui Dumnezeu iubitor și limitat in puterile Sale.

Anumite păcate grave sunt de neiertat, nu datorita neputinței lui Dumnezeu sau a Bisericii, ci pentru că, prin natura lor, fac pe cei ce le-au comis sa nu se poata pocai și sa ramana duri, astfel că, în aceste cazuri, harul divin nu poate funcționa. (Androutsos. Gavin p. 360)

 

Advertisements

One response to ““Spiritul ortodoxiei” (partea IV) – viziunea Principesei Ileana a Romaniei – publicata in SUA, in 1953

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: