anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Valeriu (Bartolomeu) Anania – scriitorul, poetul…

on May 19, 2014

ananiaCitesc cartea “Memorii”  scrisa de Valeriu (viitor Mitropolit Bartolomeu) Anania (Editura Polirom, Iaşi, 2008, 696 p.). Este una dintre cartile MARI, atat prin continut, cat si estetica frazei, a constructiei ideatice. Amalgam de stari si de sentimente, de meditatii si de perfuzii de istorie, realitati – uneori ingrozitoare, redate cu o luciditate incredibila dar imbalsamate cu un optimism care reinvie cititorul si ii permite sa inainteze intr-o lectura mai mult decat captivanta. 

Prima jumatate a volumului de “Memorii” acopera perioada anilor 1936-1966 si a fost redactata in SUA, la inceputul anilor ’70 (unde Parintele Bartolomeu Anania a vietuit 11 ani), in clandestinitate,  si tinuta în cel mai strict secret – prin mijlocirea unei colaboratoare de incredere. A doua jumatate a volumului, acoperind intervalul 1966-1993,  a fost scrisa in perioada 2004-2008,  la computer, pe baza unor insemnări mai vechi ale parintelui.  Viata sa, cu meandre incredibile, cu modificari bruste de situatie, cu greutati si bucurii adesea la extreme, a pendulat in cautarea unui sine foarte greu de mentinut in trupul si sufletul unei singure persoane. A scris prima poezie la varsta de 10 ani, iar la 21 de ani, in luna martie (luna nasterii sale) avea sa i se implineasca un vis mare, pe nebanuite – acela de a publica in revista “Gandirea“. Prima poezie a sa publicata intre paginile celei mai recunoscute reviste de cultura romaneasca, aparea in anul XXI, nr.3 (martie, 1942)  a revistei conduse de adulatul Nichifor Crainic, care alesese poezia spre publicare, fara a cunoaste mai-deloc autorul. Aceasta amintire, despre modul cum una dintre poeziile sale a ajuns in paginile “Gandirii” in primavara lui 1942, apare in primele pagini din “Memorii”, incununata de bucuria fara seaman a momentului. Am cules poezia (al carei titlu nu este specificat in cartea de memorii), din revista originala, si o redau mai jos:

 

In singuratati

de Valeriu (Bartolomeu) Anania

Suflete, te-am luat aici cu mine,
în singurătăţile senine,
unde nu-i aproape, nici departe,
nici fiorul gândului de moarte.

Moartea a murit de mult in noi;
zarea depărtărilor s-a scurs şuvoi
si din toate-acestea au rămas
doar întinderile albe, fără glas.

Suflete, de vezi cumva o stea,
cea mai palidă din câte sunt cu ea,
unde sferele îşi încetează cântul,
suflete, acolo e pământul.

Oamenii domnesc, dar nu-s stăpâni,
ci sunt sclavii zilelor de mâni;
cântecele lor sunt doar scântei,
căci ei cântă numai pentru ei.

Ei nu au văpăi clocotitoare
să topească-a zărilor strânsoare;
dincolo de ei nu cunosc zbor
si de-aceea cântecele mor.

Suflete, te-am luat aici cu mine,
în singurătăţile senine,
sa-nchinăm Stăpânului din stele
zvon din zvonul cânturilor mele.

Advertisements

One response to “Valeriu (Bartolomeu) Anania – scriitorul, poetul…

  1. […] (Luca 6, 12). Părintele, poetul și teologul nostru, Bartolomeu Valeriu Anania, ne-a lăsat poezia În Singurătăți, apărută în Revista Gândirea 3/1942, care îndeamnă la acest […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: