anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

“Spiritul ortodoxiei” (partea I) – viziunea Principesei Ileana a Romaniei – publicata in SUA, in 1953

on May 18, 2014
Cover_ort

Coperta scrierii Principesei Ileana – Spiritul Ortodoxiei (courtesy of Tom Kinter)

Incepand din 1950, cand s-a mutat in SUA, dupa ce a fost fortata sa paraseasca Romania la 7 ianuarie 1948 de regimul comunist instalat la putere, Principesa Ileana a Romaniei (viitoarea Maica Alexandra – din 1967 incolo), a tinut o serie de prelegeri la universitati si institute americane, in vederea cunoasterii realitatilor romanesti ale vremurilor si sustinerii tarii ei. Una dintre temele abordate, foarte dragi sufletului ei, era tema crestinismului, in speta a ortodoxiei. La sfarsitul anului 1953 sau inceputul anului 1954, Biserica Adventista din Boston, Massachusets, SUA, ii publica una dintre scrieri, cu titlul “The spirit of Orthodoxy (Editorial Board Advent Papers,
Church of the Advent, 135 Mount Vernon Street, Boston 8, Mass.)
, pe care o voi reda pe blog, in parti, in traducere personala:

***

duminica-samarinencei

Desenul “Duminica samarinencei” (18 mai 2014) – autor: Gabriela Mihaita David

“După ce am fost botezata în Biserica Ortodoxă de Rasarit si am crescut in ea, am luat-o cu mine in inima mea, pentru tot restul vietii.  Abia in ultima vreme m-am confruntat eu insami cu întrebarea: “Ce este Ortodoxia? Ce cred ortodocșii?” M-am trezit privindu-ma și interogandu-ma cu o curiozitate specifica creaturilor exotice, deci nu chiar cum ar fi facut-o, poate, alte persoane.

Nu m-am simtit ofensata de această curiozitate proprie, ci am devenit mai apoi curioasa sa aflu de ce se stie atat de putin despre Biserica mea – care reprezintă o mare parte a populatiei din Europa de Est, o bună parte a celei din Asia de Vest, precum și un număr semnificativ de americani. Am găsit că este imperativ să caut adevărurile din bisericile rasaritene si apusene, și sa ma dumiresc eu insami in ce constau diferentele intre aceste biserici si de ce sunt atat de străine una fata de alta.

Biserica Ortodoxă merge înapoi la începuturile creștinismului si evoluează în funcție de nevoile și mentalitatea oamenilor pe care i-a unit. La început nu a existat Biserica rasariteana sau apuseana, ci doar una Catolica (universala și completa) și una Ortodoxă (cu dreapta-gândire), care ca un tot unitar, au păstrat credința pură și au apărat creștinismul ca un întreg, fata de erezii.

Arianismul a fost condamnat în primul dintre cele șapte Sinoade Ecumenice, Sinod care a avut loc la Niceea în anul 325. La acest Consiliu au participat 318 episcopi din toate părțile lumii, pe atunci creștină. Primele șapte articole ale Crezului de la Niceea s-au format în acea perioada și douăzeci de canoane au devenit parte a reglementarii drepturilor și comportamentului episcopilor și mitropoliților. Ultimele cinci articole ale Crezului s-au format la al doilea Consiliu de la anul 381, la Constantinopol. Acest Consiliu a intrunit 150 de episcopi , toti provenind din Rasaritul Europei ; cu toate acestea, deciziile sale au fost acceptate integral de către episcopii occidentali. Celelalte cinci consilii ale Bisericii nedivizate au tratat în continuare problemele legate de erezii iar deciziile lor au fost acceptate atat de Est cat și de Vest.

În primele secole , au existat cinci mari Patriarhii – Alexandria , Ierusalim , Antiohia , Roma și Constantinopol . Dupa gradul lor, două dintre ele au devenit mai importante: Roma –  deoarece era orașul imperial și pentru că patriarhul său a susținut ca el coboara direct din apostol – Sf. Petru , și Constantinopol – care, sub împăratul Constantin, a devenit noul oraș imperial, scaunul  guvernului Imperiului Roman. Când împăratul s-a mutat de la Roma la Constantinopol, autoritatea sa a trecut treptat la episcopul Romei – care acum era singur resonsabil de ordinea și tradiția din partea de vest a imperiului, parte abandonata barbarilor veniti din nord. Constantinopol, între timp, în mod firesc a devenit marele centru al Rasaritului. Aceste două mari centre erau în perfect acord în lupta lor contra  ereziilor și în elaborarea Crezului de la Niceea, la care si în ziua de azi adera ferm , așa cum este si cazul  ierarhiei  apostolice și a dogmelor majore ale credinței. Înstrăinarea lor a intervenit dinspre zona politică mai degrabă decât datorita diferențelor dogmatice , deși acestea au fost ulterior folosite ca argumente… Cea mai importanta  discuție dogmatica era centrata în jurul filiatiei din Crez. (Biserica occidentală spune: “Noi credem în Duhul Sfânt, care purcede de la Tatăl și de la Fiul … ” , în timp ce Biserica Răsăriteană spune : ” … purcede de la Tatăl , și este adorat cu Tatăl și cu Fiul.”)

Schisma nu a apărut dintr-o dată sau cu o violență deosebită, deși a fost un comportament regretabil și necreștin, din ambele părți. De fapt, nimeni nu poate data cannd exact a aparut schisma. Unii o dateaza cu anul 1054; altii,  400 de ani mai târziu, în 1439, după conferința de la Florența. Acesta este, probabil, una dintre cele mai mari catastrofe ale creștinismului care a departit in fapt Rasaritul si Apusul. Avansul marelui imperiu musulman a fost parțial responsabil pentru aceasta rupere. Vreme de aproape 500 de ani musulmanii au impus credinta lor Europei  de Est, inghitind milioane de suflete și despărțindu-le efectiv de frații lor din biserica crestina occidentala.

Aceasta este o foarte sintetica prezentare a faptelor istorice. Insa explicația bresei create nu este regasibila numai in istorie. Cauzele sale sunt mult mai profunde, si anume în natura și mentalitatea rasaritului si apusului, precum și în interpretările diferite pe care  fiecare le-a dat in fapt acelorași credințe și crez.

Nu este niciodată suficient subliniat faptul că nu a fost niciodată un dezacord in ceea ce priveste punctul de vedere al credinței; că nici ortodocsii, nici romano-catolicii, nu se considera reciproc eretici, ci mai degrabă schismatici. Un păcat grav, pe care fiecare regreta că l-a văzut in căderea din partea cealaltă! Vai de creștinism, acest păcat a fost comis, și marea putere spirituală a unității a fost pierduta! Cu toate acestea, cine poate insa pătrunde căile și voia lui Dumnezeu, și de ce a trebuit ca fiecare brat să-si realizeze drumul său separat la mântuire? Fiecare a acumulat înțelepciunea și cunoștințele sale în conformitate cu mintea diferitelor popoare; fiecare a devenit bogat într-o anume spiritualitate – care merge adânc în natura lucrurilor, astfel încât în prezent ambele părți au stocat mari comori, care, daca s-ar uni, poate ar aduce totuși lumii mai multă pace și bucurie decât putem noi înțelege sau ne putem noi imagina.

Traim acum într-o perioadă în care culturile sunt aduse aproape împreună, ne întâlnim și schimbam gânduri și idei. Prin migratia oamenilor, prin războaie și opresiune, Biserica Rasariteana s-a mutat catre vest și se amesteca cu bisericile de toate confesiunile. Nu mai exista Biserici Ortodoxe in America și Europa, care sa aiba doar capele care deservesc grupuri mici de ruși, sârbi, greci, români, și altii; acestea au devenit o parte a vieții americane. Aproape cinci milioane de americani fac parte acum din această confesiune, care are propriile sale biserici, școli și seminarii. Ortodoxia nu mai este o credință vagă și îndepărtată a popoarelor orientale, ci este o parte integrantă a vieții americane de azi. La ce foloseste ea, atunci?

Ea foloseste creștinismului neafectat și transmis neschimbat pana la noi prin Sfânta Tradiție a Bisericii. Ea ne învață că există o singură biserică, și că această biserică este ortodoxă și catolică. Aceasta este considerata a fi realitatea bazata ferm pe învățăturile Domnului nostru transmise de primii Apostoli și prin Evanghelie. Deoarece crezurile și chiar Sfintele Scripturi au luat ființă după fondarea Bisericii de către Hristos și apostolii Sai, “Sfânta Tradiție” este venerata în Biserică. În pofida faptului că, după distrugerea Imperiului Bizantin, Biserica Răsăriteană a căzut în diferite grupuri naționale, tradiția a rămas intacta. De-a lungul a sute de ani de persecuție otomana și a altor popoare, conducătorii bisericilor ar fi putut sa se intalneasca, insa rareori pentru a discuta chestiuni legate de dogmă. Cu toate acestea, s-a păstrat aceeași credință și, cu toate că fiecare grup citește Liturghia în propria sa limbă, ceremonia variază doar foarte puțin de la un popor la altul, sau chiar deloc. 

Aceasta ne aduce la intelegerea importanței Liturghiei , care este întreaga viață a Bisericii. Liturghia este cuvântul folosit de rasariteni pentru Euharistie. Ritualul se concentrează pe cult și combină laudele și mulțumirile fata de sacrificiul Domnului nostru. Se prezintă în diverse simboluri întreaga viață a Domnului nostru de la naștere până la răstignirea și învierea Sa glorioasă. Există o intimitate în relația credincioșilor cu clerul și în participarea tuturor la serviciul divin, care nu se poate observa si nici  înțelege cu usurinta de catre  cei obișnuiți cu serviciile divine occidentale. Deși împărtășirea cu Sfânta Împărtășanie nu este la fel de frecventa ca în Biserica occidentală, ritualul are întotdeauna o parte foarte reala și activa spiritual, în care se oferă jertfa euharistică. Pompa și ceremonia, misterul, ușile închise ale altarului, slava imnurilor intonate – departe de a intimida și de a înstrăina credincioșii, fac parte din sacramentul momentului. Frumusetea, muzica, rugăciunile, realizeaza o desprindere de viața cotidiana; intelectul intra intr-o stare de pace. Datorita acestei participari mistice puternice a tuturor la Liturghie, mărturisirea ortodoxă este aceeași, cu aceeași ceremonie, aceeași expresie, în întreaga lume , indiferent de rasă, naționalitate sau limbă.”  (va urma…)

Advertisements

3 responses to ““Spiritul ortodoxiei” (partea I) – viziunea Principesei Ileana a Romaniei – publicata in SUA, in 1953

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: