anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Lumina taborica – o marturie a Parintelui Gheorghe Calciu despre trairea Maicii Alexandra (fosta Principesa Ileana a Romaniei)

on May 15, 2014

Pentru mine, una dintre cele mai dragi si importante carti pe care le-am citit de-a lungul vietii mele de pana azi, ramane “Traiesc din nou” – scrisa de Principesa Ileana a Romaniei in anii 1950-1951 (Principesa, sau Domnita Ileana, cum a fost numita de romani, a fost mezina familiei regale a Romaniei: Regina Maria si Regele Ferdinand). Exilata fiind din Romania sa draga deodata cu nepotul sau, Regele Mihai, in iarna 1947/1948, odata cu instalarea la carma tarii a comunistilor, mama a sase copii, a devenit, in a treia parte a vietii (incepand cu 1967), monahie, calugarindu-se la o manastire ortodoxa din Franta si devenind fondatoarea si stareta primei manastiri ortodoxe de maici din SUA, la Ellwood City, Pennsylvania. A fost cunoscuta in aceasta etapa a vietii ca  Maica Alexandra.

Pr Ileana

Maica Alaxandra pictand o icoana, Manastirea Schimbarea la Fata, Ellwood City, Pennsylvania, SUA, (courtesy of Tom Kinter)

Dupa intrarea in monahism, viata si activitatile Principesei Ileana, cea mai draga fiica a Reginei Maria (dar si cea mai activa, implicata social si care a urmat admirabil modelul mamei sale) au intrat intr-un con de umbra aproape total. Daca in 1967 academicianul Zoe Dumitrescu Busulenga o intalnea in Franta, fiind complet socata sa o regaseasca pe Domnita Romaniei in straie monahale (link aici), incepand cu anii 1970 si pana in 1990, practic nimic nu s-a mai cunoscut despre activitatea Maicii Alexandra (care traia in SUA la manastirea sa), candva atat de iubita si implicata in viata sociala a Romaniei. La sfarsitul verii lui 1990, dupa Revolutie, Maica Alexandra avea sa revina (dupa ce parasise fortat Romania la 7 ianuarie 1948) pentru prima si ultima oara in Romania “eliberata” (interviul de atunci poate fi citit aici), de unde plecase cu o cutiuta-odor cu pamant romanesc, care a insotit-o pretutindeni si cu care a voit sa fie inmormantata alaturi, in sicriu… (foto mai jos cu cutiuta cu tarana din patria draga, talismanul Principesei Ileana-Maica Alexandra, in toti anii de exil, pana la moarte, si dincolo de ea…). Vizita sa in Romania a avut loc cu numai 4 luni inainte de a se prapadi.

pamant ro

Comoara cu care a trecut granita Principesa Ileana, in ianuarie 1948, fiind expluzata din Romania: “Greatest treasure—When communist guards, searching to keep valuables from leaving country, called this a “gold vanity case,” Princess Ileana replied, “It is not gold and it is not a vanity case. It means nothing to you but everything to me.” The metal box contains a handful of Romanian soil.” (courtesy of Tom Kinter)

PrIleana_icoane

Principesa Ileana alaturi de icoane (in mana cu o icoana realizata de ea), SUA, 1957 (courtesy of Tom Kinter)

Principesa Ileana a fost, inca de copil, o fire sensibila, aplecata deopotriva spre credinta, spre misticism si spre oameni. In nenumarate imprejurari, mama sa, Regina Maria, aminteste aceste lucruri in caietele sale de “Insemnari zilnice“. Dupa cele doua mariaje nereusite, Principesa Ileana isi va gasi linistea si eliberarea, ca Maica Alexandra. Incet, apar la lumina, in anii din urma, marturii deosebite despre viata si activitatile sale ca monahie in SUA. Am regasit astfel, cu deosebita emotie, marturii ale Parintelui Gheorghe Calciu despre Maica Alexandra, cuprinse in scrierile sale. Intai, ca cea care a trimis semnul de intampinare pe pamant american, la aeroport, cand  Parintele Calciu a aterizat in SUA – fiind expatriat, a fost Maica Alexandra. Apoi, ca tot ea a gazduit familia Calciu pentru cateva luni (primele de la sosirea pe pamant strain) la Manastirea de la Ellwood City, fondata, ridicata si pastorita de Maica Alexandra in SUA (despre aceasta, cititi aici). La cativa ani dupa calugarire, Maica Alexandra a finalizat de scris o carte pe care demult o incepuse, o carte despre Ingeri, cu titlul original “The Holy Angels” (“Sfintii Ingeri”) – in peambulul careia se expirma astfel Într-o zi, dis-de-dimineaţă, când aveam şapte ani, am văzut îngeri. Sunt tot atât de sigură azi cum am fost şi atunci. Nu am visat, nici ‘n-am avut vedenii’. Ştiu precis că ei erau acolo, cu mare claritate. N-am fost nici mirată, nici înspăimântată. N-am fost nici măcar înfiorată, ci teribil de bucuroasă. Am vrut să le vorbesc şi să-i ating.”  Despre aceasta carte, tradusa si in Romania, teologul Basil Pennington scria: “Deşi tradiţia este foarte bogată şi cei mai mari învăţători şi mistici au dedicat îngerilor pagini întregi şi tratate, eu nu cunosc nici o lucrare contemporană comparabilă cu această măreaţă şi foarte amplă antologie concepută de Maica Alexandra.”

In prima jumatate a anilor ’80, Ioan Ianolide, un mare marturisitor al temnitelor comuniste, avea sa ii dedice Principesei Ileana – Maicii Alexandra, in cartea sa Intoarcerea la Hristos”, o scrisoare emotionanta (cititi aici).

De curand am gasit o alta marturie deosebita a Parintelui Gheorghe Calciu despre Maica Alexandra. Extrasul de mai jos este un text aparut in cartea “Părintele Gheorghe Calciu – Cuvinte vii”Editura Bonifaciu, Bucuresti, 2009 si citeaza o parte a paragrafului cu titlul “Despre lumina taborica“. ( p. 160-061). Cred ca vorbele Parintelui Calciu de mai jos,  sunt elocvente:

Călugării isihaşti, sporiţi în duhovnicie, după îndelungi exerciţii văd lumina necreată, care nu este sensibilă pentru ochiul trupului. Evanghelia, vorbind despre lumina Schimbării la Faţă, foloseşte doar o pildă, pentru că cele două lumini, fizică şi divină, sunt de naturi diferite; dar oare ce cuvinte avem noi pentru a o exprima? Limba noastră este săracă, mintea neputincioasă, duhul cotropit de spaimă şi numai Dumnezeu întăreşte inima pentru a vedea lumina taborică fără să ne pierdem.

Moise a văzut lumina taborică, spatele Domnului, Ilie a văzut lumina taborică atunci când Dumnezeu i-a vorbit, Apostolii au văzut-o, ostaşii romani au văzut-o la Învierea Domnului, asemenea şi femeile mironosiţe. A văzut-o întâiul mucenic Ştefan Arhidiaconul, când era judecat de sinedriu şi ridicându-şi ochii la cer, a văzut slava lui Dumnezeu. Au văzut-o şirul lung al călugărilor isihaşti şi cei pe care Dumnezeu i-a învrednicit prin bună vrerea Sa, necondiţionată de meritul celui căruia i-a arătat-o.

Maica Alexandra, principesa, a văzut-o şi ea. Atunci când, în nota publicată în Buletinul nostru parohial, spune: “Insula mea este un loc al liniştii desăvârşite, chiar dacă există sunete. Acolo nu există nici o umbră, lumina străpunge totul, dragostea te înfăşoară şi nici un orizont nu-mi mărgineşte privirea. Atât de întins este locul, încât eu nu sunt decât un punct în el; dar nu sunt pierdută, pentru că acolo, Dumnezeu mă ţine în mâna Lui”, oare nu vorbeşte ea despre lumina taborică, cea care străpunge totul? Maica Alexandra nu detaliază, din cauza modestiei monahale, dar pentru cei care au cât de cât idee despre această energie necreată, sensul adevărat al afirmaţiei este limpede. Este neîndoios că Maica Alexandra a ajuns la această vedere printr-o nevoinţă îndelungată, având, în sens omenesc, meritul strădaniei, de aceea trece sub tăcere detaliile. Explorarea totală a „insulei păcii” se face numai după moarte. 

Şi eu am văzut odată lumina taborică, în copilărie, fără să ştiu ce este, dar inima mea a fost străpunsă de ea, fiindcă era o inimă de copil nevinovat. Am mai văzut o dată această lumină, mult mai târziu, când eram în închisoare. Dumnezeu mi-a trimis-o spre învăţare, dar inima şi mintea mea n-au putut cuprinde sensul şi am pierdut-o cu totul.” (Parintele Gheorghe Calciu)

 

 

Advertisements

3 responses to “Lumina taborica – o marturie a Parintelui Gheorghe Calciu despre trairea Maicii Alexandra (fosta Principesa Ileana a Romaniei)

  1. …. “Traiesc din nou” , o carte tare draga si mie !….sprijin si indreptar de patriotism pentru fiecare dintre noi …impresionant , pana la lacrimi … cutiuta aceea , cu pamant romanesc , pe care printesa Ileana o aseza sub pat , atunci cand , departe de tara , isi aducea pe lume copiii …pentru ca acestia , macar simbolic , sa se nasca pe pamant romanesc …. poate nu gresim daca ii socotim destinul ca pe o ascultare duhovniceasca , pe care dus-o cu sfintenie pana la capat …. poate de aceea , Bunul Dumnezeu a invrednicit-o sa paseasca pe taramul luminii ….
    va multumim din suflet ! Inca o postare de exceptie !

  2. […] Lumina taborica – o marturie a Parintelui Gheorghe Calciu despre trairea Maicii Alexandra (fosta P… […]

  3. […] ea din Europa.  Jurnalista a observat de asemenea prezenta micii cutii aurii cu pamant romanesc (vedeti aici) pe care o pastra ca pe cel mai sfant si scump odor la capatul patului sau, Maica Alexandra, si ii […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: