Un popas neasteptat: Manastirea Dumbrava din judetul Alba

Am trecut de multe ori pe soseaua ce leaga orasul Alba Iulia de Cluj Napoca, vizualizand pe stanga, in drum spre Cluj, dupa iesirea din comuna Unirea si inainte de intrarea in Turda, undeva pe un deal cam la 1km distanta de soseaua nationala, turlele unei manastiri. Un indicator la sosea arata ca intr-acolo se gaseste Manastirea Dumbrava.

Cu doua zile in urma, am reusit, in sfarsit, sa ajung la acele turle, si mare surpriza am avut!… Nu stiam nimic, decat imaginea pe care o vazusem de atatea ori din soseaua nationala (si care arata ca mai jos) a unor turle de biserici noi si ca, desigur, este acolo un loc de inchinaciune. Este drept, era sambata dupa-amiaza, forfota de oameni inca de la intrarea pe poarta imprejmuirii manastiresti. Mirarea mea a crescut imediat ce am coborat din masina si am trecut pe sub poarta cu clopotnita, caci se desfasura in fata ochilor o gradina uimitoare. Zeci de feluri de flori si copaci, suporti de lemn in forma de trunchiuri cu ramuri, lacuite sa gazduiasca felurite aranjamente florale, chiar si un mic lacusor cu apa tasnind in forma unor arteziene, banci pentru odihna, podete si alte obiecte de lemn. Explozia vegetala, extrem de densa si cu grija mentinuta in fiecare coltisor, ascundea la inceput privirii biserica mica (mai veche) si chiar si biserica mare (mai noua, actualmente in faza de pictura interioara)… Ziua era insorita, rumoarea pelerinilor – aflati in numar mare sambata acolo si veselia culorilor, m-a frapat. Pe drumeagul asfaltat ce leaga soseaua principala de intrarea pe sub clopotnita, cateva case noi strajuiau de o parte si de alta. In curtile lor, multime de copii si tineri…apoi, in pridvorul altei case, cateva batrane privind la calatorii ca mine. Dupa cateva minute de la contactul meu cu acest mic univers alcatuit dintr-o mixtura de laic si monahal, am inteles fara sa intreb, ca ma aflam (din nou) intr-un asemanat monahal cu anexe sociale, asa cum nu mai vazusem pana acum decat la Manastirea Petru Voda din judetul Neamt, mai exact la manastirea de maici de acolo, numita acum si Manastirea Paltin-Petru voda, pastorita de marele duhovnic de curand plecat dintre noi, Parintele Justin Parvu. Lucrarea misionara sociala a Parintelui Justin Parvu, iata ca are si langa orasul Unirea din judetul Alba, la Dumbrava, o replica mai noua si cu o istorie diferita, dar la fel de interesanta…

 

Pentru ca stiam de lucrarea minunata a Parintelui Justin de la Petru Voda, care ridicase acolo un asezamant pentru copii si un azil pentru batrane, am avut imediat gandul ca si aici, la Dumbrava, un parinte duhovnic trebuie sa fie inima, motorul, acestui asezamant monahal-social impresionant. Voind sa aflu, m-am indreptat catre prima maicuta care mi-a iesit in cale, si…”intamplarea” a facut sa fie insasi mana dreapta a duhovnicului despre care ma gandeam sa intreb (asta aveam sa deslusesc cautand informatie pe net si gasind filmul alaturat-“Romania e a ta! Dumbrava minunata, locul unde copiii pierduti de stat sunt salvati de oameni mari“), in care apare si “Sora Susana” cea care este actualemnte monahia cu care am avut sansa sa discut si apare in foto mai jos). Un dialog scurt, direct, cu Maica Istodora (numele cred ca nu este intocmai, incepe cu “I”, insa cred ca l-am retinut gresit…) m-a lamurit sintetic imediat: in asezamantul pentru copii de langa manastire isi au azi adapostul 115 copii cu varste de la cateva saptamani pana la peste 20 de ani, iar in asezamantul de batrani sunt peste 35 de persoane, majoritatea femei. Indrept cititorii care vor sa afle despre istoria acestui asezamant monahal-filantropic, sa parcurga intregul articol publicat in ziarul “Lumina” in octombrie 2011, cu titlul “Locul în care suferinţa se transformă în bucurie şi har: Satul lui Dumnezeu din Mănăstirea Dumbrava“. Din acest articol, extrag numai cateva fraze cu referire la lucrarea sociala impresionanta de la Dumbrava, pastorita de Parintele arhimandrit Vasile Crisan: “Pe lângă Mănăstirea Dumbrava funcţionează unul dintre cele mai mari centre sociale din ţară, care cuprinde: Centrul de servicii sociale “Sfânta Veronica”, în cadrul căruia funcţionează o casă de tip familial destinată ocrotirii copiilor în regim săptămânal, Centrul de formare a deprinderilor pentru viaţă independentă, Casa specială “Sfântul Nectarie”, Centrul maternal destinat adăpostirii temoporare a mamelor care, însărcinate fiind sau alungate cu copii mici, se confruntă cu situaţii de criză, neavând casă sau fiind alungate de acasă. Apoi, aici mai există şi Căminul pentru bătrâni “Sfânta Maria”, care are ca scop ocrotirea în regim rezidenţial a persoanelor vârstnice. În “sat”, funcţionează şi un cabinet stomatologic unde lucrează ca medic una din maicile mănăstirii.”

 

Imagini cu Maica Nimfodora, responsabila caminului de batrane si a magaziei de alimente (fosta Sora Susana – asa cum apare cu numele in articolele si filmarile de pe net, de dinainte de 2010), monahia care este mana dreapta a Parintelui duhovnic Vasile, si care mi-a “iesit” in cale:

 

Imagini din curtea-gradina a manastirii si cu bisericuta “veche” din exterior:

Povestea manastirii insasi este una cu totul speciala, fiindca ea mai este numita si “Manastirea fotbalistilor“. In 2009, in ziarul Jurnalul National, aparea un articol in care puteti identifica legatura cu echipa nationala de fotbal a Romaniei !!! (cititi aici). Părintele arhimandrit Vasile Crişan, pastorul de la Dumbrava,  a fost mai întâi slujitor al bisericii din satul Dumbrava. Visul său, acela de a ctitori o mănăstire, a fost puternic şi gândul a rodit, încât într-o noapte  Maica Domnului l-a inspirat asupra locului de ridicat manastirea (cititi aici).

Mai jos, un mic inetrviu cu Parintele duhovnic Vasile Crisan, inima Manastirii Dumbrava:

 

Imagini din interiorul bisericutei “vechi” unde apare si icoana innegritaa Maicii Domnului cu Pruncul, incadrata in alb (lateral stanga), slavita aparte datorita povestii speciale prin care a fost descoperita…si considerata icoana facatoare de minuni:

Imagini cu si din biserica noua a manastirii, aflata in constructie (mai 2014):

Unul dintre punctele de atractie pentru toti copiii, si nu numai, este Salasul animalelor, in fapt o serie de ingradituri ce gazduiesc felurite animale: mai multe caprioare si un cerb, iepuri, fazani, pauni, gaini si cocosi, porumbei, curcani… iar pentru agricultori, ca model, exista doua sere de legume (foto mai jos):

In randul cladirilor ce se insiruie pe drumeagul dintre imprejmuirea manastireasca si soseaua principala se gaseste o Casa taraneasca in stil vechi si cinci cruci vechi de piatra-  un fel de mic muzeul al sufletului romanesc din toate timpurile:

In loc de inchiere (temporara!…):

“Mănăstirea Dumbrava este un sat în care preotul L-a coborât pe Mântuitorul de pe cruce şi L-a adus în vatra lui să-i cheme pe cei ce poate nu L-au cunoscut niciodată. Pe cei ce-ar fi dorit să-L cunoască dar au fost biciuiţi pentru aceasta. Pe cei bolnavi şi gârbovi, pe cei fără de boală, dar rătăciţi, pe cei ce fără de El s-au pierdut pe ei înşişi” (preluat de aici).

Nu stiu ce fel de “intamplare” a fost aceasta, dar stiu ca nu a fost intamplatoare intalnirea mea cu acest loc…

---