In prima jumatate a lunii aprilie 2014 notam pe blog despre revenirea in tara, pentru o expozitie retrospectiva si rara, a unui pictor clujean a carui viata artistica si personala a curs in afara granitelor Romaniei de multi ani, si care este cel mai bine vandut pictor roman peste hotare (link aici). In preajma vernisajului expozitiei sale de la Cluj Napoca, ce s-a deschis la 12 aprilie 2014, artistul Nicolae Maniu a fost serbat si cu ocazia implinirii varstei de 70 de ani.
Am reusit ieri sa vizionez si eu expozitia “Jubileu Nicolae Maniu” de la Cluj, care expune, alaturi de cele peste 90 de panze (realizate incepand cu a doua jumatate a anilor 1970 si pana in 2014) si un numar redus de scupturi. Anul trecut am avut bucuria si sansa sa vizionez cateva expozitii cu picturile renumitului artist spaniol Salvador Dali, iar dupa vizionarea expozitiei Nicolae Maniu, personal sunt la fel de impresionata si entuziamata de ceea ce am putut admira si intelege in expozitia din Romania a marelui Maniu. Am fotografiat toate lucrarile din expozitie si o parte dintre ele le voi posta pe blog. Atmosfera expozitionala insa, nu poate fi reprodusa electronic pe un blog… De aceea simt sa impartasesc gandul ca cei care indragesc acest stil de exprimare vizuala “manian”, un amestec socant de suprarealism, candoare si lumina, sa se grabeasca sa vada o expozitie rarisima de pictura, care ramane deschisa la Cluj Napoca pana la 25 mai 2014.
Mai jos – cateva fotografii cu locatia expozitiei – gazduita in salile Muzeului National de Arta din Cluj, la etajul I, si o prima serie de fotografii cu o parte dintre picturile din aceasta expozitie.
“Nicolae Maniu este un excelent desenator care cunoaşte în profunzime tehnica vechilor maeştri ai Renaşterii, trompe-l’oeil-ul şi toate efectele modelării care dau impresia de volum pe o suprafaţă bidimensională. Există în desenul său o forţă, o siguranţă, o măiestrie admirabile. Dar acestor calităţi tehnice li se adaugă o strălucire şi o claritate a culorilor ocru, gri şi bleu ce au uneori transparenţe de acuarelă. Nevoii de perfecţiune a limbajului artistic îi corespunde o viziune umanistă, bazată pe o vastă cultură, în care realul şi imaginarul se împletesc într-o unitate perfectă şi armonioasă. Este vorba despre suprarealism sau despre un realism fantastic cu adânci rezonanţe meditative? Să ne gândim, de exemplu, la “Omagiu lui Dürer”, una dintre capodoperele sale, în care evocarea trecutului, legătura cu arta Renaşterii se îmbină cu realitatea actuală într-o imagine deschisă către viitor. “Cavalerul Morţii”, celebra gravură a lui Dürer, este înconjurată de o parte de portretul lui Dürer, de cealaltă parte de portretul artistului a cărui mână apare deasupra norilor. Un curcubeu separă registrul superior al tabloului de partea de jos unde se găseşte “Melancolia”, înconjurată de numeroase animale-simbol, peşti şi forme geometrice. Compoziţia urmează regulile clasice ale echilibrului şi simetriei, dar ansamblul are un caracter suprarealist, de vis devenit realitate.
Această corespondenţă între real şi fantastic se regăseşte şi în picturile sale create în România, peisaje care evocă anotimpurile şi muncile oamenilor, cu un profund sentiment de dragoste pentru ţara sa (“Fructele Pământului”, “Imagine fără sfârşit” etc). La contactul cu Occidentul, temele tablourilor sale devin mai complexe, forţa lor expresivă se dovedeşte mai intensă în explorarea misterului lumii şi al vieţii. “Mişcarea materiei”, “Între cer şi pământ”, “Cina cea de taină”, “Răpirea Proserpinei” sunt opere care îndeamnă la reflecţie şi în care seninătatea şi forţa liniştită a artistului se manifestă cu îndrăzneală, refuzând în acelaşi timp violenţa. Nicolae Maniu pune întrebări despre sensul existenţei noastre, ne invită să medităm, dar în tablourile sale de o sobră şi impresionantă măiestrie nu există o angoasă existenţială. Prin amploarea şi intensitatea viziunii sale picturale, prin precizia aproape magică a tehnicii sale, prin puritatea şi luminozitatea culorilor, Nicolae Maniu se afirmă ca una dintre personalităţile cele mai originale ale artei contemporane.“
din: Ionel Jianu, «Les artistes roumains en occident» – ed. American Roumanian Academy of Arts and Sciences – 1986. (extras de pe site-ul pictorului)
Fotografii in cateva sali cu tablori expuse pe simezele clujene:
[…] cum scriam in partea I (vedeti aici), romanii au prilejul (inca) sa se intalneasca “acasa” cu o viziune picturala […]