anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Un strigăt din humă

on April 15, 2014

Dianora Ioana

un strigat din huma

Iartă-ne, Doamne! Iartă-ne, Doamne! Iartă-ne, Doamne!

Ajută-ne, Doamne, ajută-ne, Doamne, ajută-ne, Doamne!…

Că suntem neputincioși în fața pământului care ne copleșește.

Ridică frunțile noastre din greul țărânii și le îngenunchează la poala Crucii Tale.

În ochii noștri, picură lacrima Maicii Tale și durerea ei la pătimirea morții Tale ascunde-ne-o-n inimă sfâșietor, ca pe-o putere înțelegătoare, biruitoare…

Ruga ei, așaz-o fierbinte în inima noastră. Apoi, rupe-o din noi ca pe însăși suflarea noastră, rupe-o necontenit, fără s-o smulgi din rădăcină; rupe-o din noi ca pe o flacără-vâlvătaie pe care Tu s-o primești jertfă curată. Nu pentru pământul din noi, Doamne, nu pentru pământul din noi, ci pentru arderea nemistuită a Maicii Tale.

View original post 187 more words

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: