anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

Fuga de suferință

on March 21, 2014

Bucuria vieții

suferinta Sursa imaginii: aici

Omul contemporan are oraoare de suferință.

El se aruncă în nepăsare, ca într-un drog. Își amână conștiința, privind oriunde în altă parte, numai să nu-și „strice ziua” cu priveliștea suferinței cuiva.

Atitudine dezumanizantă, ca toate marile înșelări ale veacului pe care-l trăim.

Fugind de suferință – a altuia sau chiar de propria sa suferință – omul se abrutizează, inima lui se pietrifică și ajunge în final să nu-l mai miște nimic, să nu mai discearnă lucrurile, închis într-un univers imaginativ, guvernat de propria sa voință, auto-suficient, în care „nimic rău” nu se poate întâmpla, dar care nici nu are nimic în comun cu realitatea. O formă de schizofrenie benevol asumată, din lașitate: suferința provoacă durere și omul contemporan se teme de durere, de aceea, caută să o evite cu tot dindinsul.

View original post 227 more words

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: