anomismia

In bataia vantului fiecarei zile (continuare)…

“Cu Hristos te intalnesti, mai intai, in iad.” Convorbiri despre disperare, cautare, durere si mantuire

on February 15, 2014

Cartea cu titlul de mai sus este o carte de convorbiri cu monahia Siluana Vlad, aparuta in 2013 le Editura Lumea Credintei. Dialogurile au fost realizate de cativa ziaristi si un preot, si au aparut in perioada 2004-2013 in revista “Lumea Credintei”. Prefata ziaristului Razvan Bucuroiu ne prezinta cum a cunoscut-o si receptat-o el pe Maica Siluana (paginile de mai jos sunt preluate de pe site-ul scriitorului Razvan Codrescu), pe vremea cand dumneaei activa la Craiova si facea misionarism in penitenciare si case de copii. In prezent (de mai multi ani deja), Maica Siluana se ingrijeste si coordoneaza Centrul de formare si consiliere “Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil” din Iasi.

Când ai gustat iadul în tine şi nu îl mai proiectezi pe ceilalţi, nu mai poţi să uiţi şi nu mai poţi să-L cauţi decât pe M SILUANA1Dumnezeu şi cum uiţi să zici Doamne ajută-mă, Doamne miluieşte-mă, cum năpădeşte groaza aceea pe tine din nou şi o vezi în tine. Chiar când te uiţi la celălalt care face ceva rău, tot înlăuntrul tău o simţi.

Pentru lumea secularizată în care trăim „iadul” este un cuvânt „de groază” care face parte mai degrabă din terminologia hollywoodiană, decât a vieţii reale.

Pentru omul creştin însă, iadul este o realitate de la care, de multe ori, porneşte chiar viaţa noastră duhovnicească. Şi dacă pentru lumea secularizatã „iadul” este un capăt de drum, pentru lumea creştină iadul poate fi chiar începutul unui drum a cãrui continuare este, paradoxal, bucuria.

Toată lumea ştie că bucuria este darul lui Dumnezeu, dar e paradoxal felul în care l-am dobândit, cum l-am primit, căci Dumnezeu îl dă tuturor şi ne cheamă pe toţi să-l luăm.

A fost un moment în care am realizat că eu nu pot să fac nimic bun, că eu nu pot să fiu fericită, că orice aş face nu iese bine si că oricât m-aş strădui şi că oricât m-aş ambiţiona şi oricât m-aş ruga, sfârşesc prin a face ceva care mă întristează, care mă face să-mi fie ruşine, care mă face să mă simt stingherită, cel puţin în fata mea, dacă nu în faţa celorlalţi, unde să zicem că-mi făceam rost de o justificare.

Eu m-am întors în biserică târziu după ce am trăit mult şi profund în această lume, gustând din toate durerile ei, din toate deznădejdile ei, dar şi din toate bunătăţile, frumuseţile câte puţin, cât am putut, dar din toate dimensiunile creaţiei omeneşti am gustat.” (extrase din carte, Maica Siluana Vlad)


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: